COMENTARII… ( 3 )


Pe marginea comentariilor referitoare la LOCUL SI ROLUL STANGII ASTAZI” si despre „ ROLUL STATULUI IN SOCIETATEA CONTEMPORANA doresc sa fac cateva remarci:

Mi se reproseaza ca ar trebui sa-mi asum raspunderea pentru prabusirea economiei nationale , care a avut loc dupa Revolutia din decembrie 1989 precum si ca am fost un slab manager al economiei si am permis distrugerea si desfiintarea CAP-urilor si IAS-urilor, intreprinderilor si platformelor industriale.

Precizez ca – Procesele care au avut loc in Romania ,ca si in celelalte state foste „socialiste” si in URSS – in 1989 – au avut cauze mult mai profunde si nu se pot limita la actiunea factorilor subiectivi, in anii care au urmat. A avut loc un amplu proces istoric de prabusire a unui sistem, ca urmare a slabelor performante – atat in plan politic, cat si economic. Am abordat aceasta problema, pe larg, in toti acesti ani !

Deasemeni tranzitia – in plan politic , construirea democratiei si a statului de drept, ca si in plan economic – de la economia de stat, spre economia de piata a insemnat un amplu si complicat proces care a antrenat forte, dar si interese multiple, controverse, confruntari si inclestari – chiar si violente care au condus la prabusirea structurilor existente si au ridicat mari dificultati in construirea altora.

       Nu puteau fi salvate structuri economice care au stat la originea chiar a lipsei de performanţă a sistemului. Acest lucru s-a petrecut, în forme şi dimensiuni diferite, în toate ţările implicate. Aceasta a făcut, la noi, ca, în decurs de 2 ani de zile, PIB-ul României să coboare la cca 60% din cel al anului 1989, iar producţia industrială să ajungă la cca 40%.

    Este concludent graficul evoluţiei producţiei industriale,în perioada 1990-2007, de unde se vede că astăzi producţia industrială reprezintă încă doar 63,3% din valoarea celei din 1989. Sunt şi procese care la noi au cunoscut evoluţii mai puţin favorabile decât în alte ţări.

    Referitor la cele afirmate de “@ emigrantul” şi “@ bibliotecarul” privind demolarea CAP-urilor, IAS-urilor, spre exemplu, reamintesc atacul furibund al forţelor de dreapta, din anii 1990-1991, care considerau CAP-urile ca fiind structuri comuniste şi care imi atribuiau mie încercări de a evita fărâmiţarea acestor exploataţii agricole. Aprecierea era stupidă: ideea de cooperaţie era cu mult mai veche decât cea de”comunism” şi ea a cunoscut în toată Europa o continuă dezvoltare, în secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Preşedintele Partidului Ţărănesc (Ion Mihalache) pleda, în anii ’20, pentru constituirea de “cooperative agricole de producţie” – ca o cale de protejare a micului proprietar, făcând referire la exemplul olandez.

    Din păcate, politica promovată de Ceauşescu, de intervenţia brutală a statului în viaţa CAP-urilor a dus la înstrăinarea acestora de membrii lor, care le priveau ca structuri de stat şi, de aceea, au cuplat la acţiunea forţelor demolatoare care au dus la destrămarea CAP-urilor şi fărâmiţarea exploataţiilor (aşa cum se vede “din avion”, mai ales în sudul ţării, fâşii jalnice de petice de pământ), cu efecte negative asupra vieţii micilor proprietari şi a satului românesc. Aşa ceva nu s-a petrecut în alte ţări – Germania,Cehia, Slovacia, Ungaria, unde statul – înainte de 1989 – a respectat statutele cooperativelor, nu s-au amestecat în viaţa lor, ceea ce a făcut ca acestea să se consolideze ca structuri viabile, eficiente, net superioare fermelor familiale din Germania de Vest, spre exemplu, care au in medie cam 80 ha.

    De aceea, într-unul din textele mele de început, pe blog, apreciam activitatea inginerului Dumitru Muscă din Curtici, care a avut înţelepciunea să transforme CAP-ul, al cărui preşedinte era, în societate pe acţiuni, dezvoltata ulterior ca un complex agroindustrial modern – care s-a extins astăzi la peste 7000 ha, unitate modernă care a creat locuri noi de muncă, de tip industrial şi comercial, cu efecte benefice pentru membrii săi. Este motivul pentru care spuneam că ar fi fost în beneficiul ţării, al agriculturii şi satului românesc dacă măcar 1000 din fostele CAP-uri ar fi cunoscut evoluţia celei din Curtici.

    (2) O altă bătălie politică pe care am pierdut-o a fost cea în jurul restituirii de proprietăţi. Ţinând seama de complicaţiile unor reparaţii reale a celor ce au suportat abuzurile vechiului regim, fără a crea noi nedreptăţi şi abuzuri, noi am căutat o formulă cu măsuri de protecţie a unor categorii de cetăţeni (spre ex. chiriaşii). Coaliţia de dreapta, care a venit la guvernare în 2004, a impus promovarea unui pachet de legi având ca obiect “restitutio in integrum”, care a generat mari necazuri pentru zeci de mii de oameni evacuaţi din case, în care locuiau de zeci de ani (uneori, în compensare pentru propriile case demolate, fie pentru construcţia unor cartiere noi, fie urmare a unor fenomene naturale (inundaţii, în cazul celor 200 familii din Satu-Mare). La aceasta se adaugă sute de cazuri de evacuare de şcoli, grădiniţe, biblioteci, alte instituţii de cultură, spitale, policlinici etc.In Ungaria, spre exemplu, forţele politice au ajuns la o înţelegere în 1993 (pe vremea unei guvernări de dreapta) să nu restituie nimic în natură şi să limiteze despăgubirile pentru foştii proprietari, la o sumă maximă de 75.000 $. Societatea maghiară a acceptat această soluţie. Nu au apărut niciun fel de obiecţii şi nici reclamaţii la CEDO! Astfel, o problemă complicată şi-a găsit o soluţie acceptată de toţi, ceea ce a fost în beneficiul societăţii maghiare, inclusiv al climatului politic din ţară.

    Noi continuăm, pe această temă, să ne confruntăm, si astazi, cu probleme complicate, cu efecte grave asupra economiei (obligată să accepte poveri financiare greu de suportat) şi asupra stării de spirit a oamenilor.

    Iată doar două exemple de probleme complicate, cu efecte complexe în timp.

    Am putea continua cu alte exemple, privind industria, procesul de privatizare, apariţia de mari decalaje în sistemele de salarizare, în veniturile diferitelor categorii de cetăţeni. Sigur că la acestea toate au concurat atât efectele unui fapt obiectiv – prăbuşirea de sistem produs în 1989, ca şi influenţa factorilor subiectivi – confruntarea politică şi a diferitelor grupuri de interese care au apărut după 1989. Acestea toate necesită o analiză profundă. Nu se pot expedia astfel de probleme prin aprecieri simpliste şi unilaterale!

Advertisements

6 Responses to “COMENTARII… ( 3 )”

  1. Bibliotecaru Says:

    @ Ion Iliescu
    Îmi cer scuze dacă am lăsat să se înţeleagă că reproşez ceva cuiva. Este imposibil să cunoşti dinainte care este modul optim de a lua decizii pe durată îndelungată. Astfel de analize sunt post factum şi le găsesc necesare pentru a învăţa ceva în plus.
    Ştiu foarte bine care a fost presiunea, şi mai ştiu că pe atunci populaţia şi mai ales cei tineri credeam că a căzut Ceauşescu şi într-o lună de zile vom avea o viaţă asemănătoare cu Germania de Vest.
    Desfiinţarea proprietăţii private era vizibil un act de jaf şi dezafectare din secunda doi; în momentul în care fiecare a început să ducă acasă tot ce putea căra în spinare, cu maşina sau cu căruţa. În acel moment nu aveam decât 20 de ani, dar am militat printre oamenii politici la care aveam acces să se conserve proprietatea publică şi nu să se elibereze pur şi simplu paznicul de la poartă. Foarte multe fonduri s-au pierdut atunci. Probabil că dacă nu s-ar fi făcut reparaţia abuzurilor comuniste, acum am fi fost un pic mai departe. Populaţia nu a făcut mare lucru cu un cupon de 1 mil. de lei şi o ramă de la geamul IAS-ului, sunt convins însă că statul le-ar fi folosit mai cu chibzuinţă, măcar că le-ar fi privatizat înainte de a fi distruse.
    Domnule Iliescu, sunt absolut de acord că presiunea era imensă. Recunosc că şi eu am trecut de câteva ori prin Piaţa Universităţi şi am strigat Jos Iliescu, Jos Roman, Jos Chiţac, fără a fi însă unul dintre fanatici. Aşa îmi era pornirea atunci ca membru al tinerimii studenţeşti. Între timp politica s-a mai echilibrat, stânga nu mai e chiar de stânga şi nici dreapta nu mai e chiar de dreapta. Omul Iliescu de acum este printre ultimi oameni politici adevăraţi ai României. Astăzi România nu mai este populată de cei care acţionează conform doctrinelor ci de cei care acţionează conform intereselor de moment: bani+(durabilitate în post)+(posturi cheie pentru cunoscuţi). Este evident că aproape nimeni nu se mai gândeşte la România pe termen lung, este evident că aproape nimeni nu mai are responsabilitatea acestei ţări: populaţie+teritoriu. De aceea şi merg lucrurile din ce în ce mai prost. De aceea domnule Iliescu propun de foarte mult timp, celor care au urechi să mă audă, înfiinţarea unei scoli politice adevărată, o universitate sau academie de foarte lungă durată, 10 ani, în care să se pregătească politicieni profesionişti, oameni care să cunoască ce este aceea o doctrină politică, indiferent care ar fi ea şi să fie profesionişti angajaţi de partidele politice pentru a popula parlamentul, primăriile şi consiliile populare. Cum anume? Partidul politic “achiziţionează” un funcţionar capabil să transpună politica partidului în activitate politică legislativă sau executivă. Cu cât politicianul este mai bun, mai profesionist, cu atât cetăţeanul are conştiinţa faptului că va fi reprezentat mai bine şi va vota. În curând absolvirea unei astfel de şcoli va fi o condiţie morală a depunerii candidaturii în politică.
    Au cam trecut timpurile existenţei politice “după ureche” iar în România încă mai trăim asemenea fenomene. Aceasta este părerea mea. Şi ştiţi care este marele avantaj al “funcţionarulului politic”? Când românii vor fi reprezentaţi de profesionişti, bătălia politică nu se va mai duce la nivel instituţional ci la nivel politic, de partid.

  2. emigrantul Says:

    TREBUIE INCEPUTA O REFORMA DE NATIONALIZARE A AGRICULTURII

    Ca un prim pas, propun confiscarea paminturilor tuturor celor care nu le muncesc personal deoarece traiesc la oras. Pe urma in decurs de 2-3 ani trebuie sa urmeze confiscarea tuturor terenurilor si trecerea lor in proprietatea statului urmind ca acesta sa partitioneze teritoriul in IAS-uri pe care sa le supravegheze unitar.

    Agricultura, in momentul de fata, se preteaza cel mai bine la gestionarea centralizata datorita aparitiei printre altele a calculatoarelor si a tehnicilor de fotografiere electronica de mare rezolutie. In felul acesta cu ajutorul citorva aparate de zbor usoare se poate fotografia saptaminal tot teritoriul agricol al Romaniei iar datele se trimit online catre o retea de calculatoare care supervizeaza in permenenta starea culturilor permitind astfel operatorilor sa ia diverse decizii.

    Trebuie facut ceva pentru ca asa nu se mai poate. Altfel in citiva ani odata cu plecarea in strainatate a tuturor satenilor apti de munca, se va ajunge la disparitia agriculturii autohtone.

  3. mariusmanea Says:

    Foarte educativa prezentarea facuta. Niciodata o revolutie nu a adus aceleasi beneficii pentru toti si am in minte doar exemplul revolutiei franceze.Privind impartial si obiectiv vedem clar ca intre decembrie 1989 si iunie 1992 a fost un vid de putere, paradoxal pe fondul unei structuri guvernamentale. Raspunsurile tin de faptul ca organizarea functionala si exercitiul legislativ s+au pornit greu deoarece nu mai exista exercitiu si nu mai existau structurile democratice din 1930-1945. Era logic in momentul acela ca trebuiau pastrate structurile institutionale, acelea care erau ele.
    Pe fondul unei legislatii incoerente aproape inexistenta, singurul mod de a face bani si a reorganiza lucrurile a fost preluarea abuziva sau nu, nu ma pot pronunta a anumitor bunuri aflate in gestiune, in orice domeniu, de la constructii, prod industriala la agricultura si alimentatie.
    Acum in asa zisa democratie, oamenii care si+au impartit proprietatile isi creeaza si legislatia favorabila lor, prin lobby,jocuri de culise sau trafic de influenta. Si este normal aproape, la modul in care s+au organizat lucrurile. Dar, de 2 ani suntem in UE iar acum acesti oameni trebuie sa inteleaga in ceasul 1000 ca democratie si capitalism inseamna si altceva in afara de furturi de la stat pentru persoana proprie, inseamna progres,cercetare, libera intreprindere si efectul preturilor, a burselor de valori si a globalizarii asupra pietei in care te+ai decis sa joci.
    Regulile sunt cele ale economiei de piata, oamenii care s+au decis sa devina capitalisti trebuie sa isis asume si responsabilitatile ce revin din acest lucru. Generarea de valoare adaugata, de performanta, de locuri de munca, implicarea banilor lor in viata sociala a comunitatii in care traiesc, deoarece regulile nu s+au schimbat de trei secole in capitalism.
    Acum in aceste momente in care intr+o singura zi bursele au cazut si va spun sincer, toti colegii mei economisti care lucreaza unii la Frankfurt sau in alte locuri din lumea asta imi spuneau pe messenger ca nu au vazut prognoze mai alarmiste pentru urmatorii 2 ani si jumatate. Inca nu se stie daca Greespan a avut dreptate in totalitate fiindca daca este asa suntem intr+un mare kak, noi romanii. Lipsa exporturilor, a unei productii eficiente, cumulul datoriei publice si a deficitului, permanenta lipsa de lichiditati in economie si fluctuatia corecta a arieratelor, prea marea expansiune a unor domenii cum ar fi constructiile ( numai in Romania este posbil ca pe fondul unei crize imobiliare la noi sa se construiasca masiv) toate aceste lucruri ne vor face viata un mic iad daca nu era de ajuns iadul pe care singuri ni l+am creat.
    Si un ultim punct de vedere daca permiteti: noi anul trecut am contribuit cu 1 mld si ceva daca nu ma insel la fondul Uniunii.
    Spaniolii in primii 3 ani de cand intrasera in uniune au patit la fel. Apoi, si-au pus creierele la contributie si au faurit politici * inclusiv implementarea lor ca la carte * in domenii de interes pentru ei. Unul a fost agricultura, unde contrar previziunilor au inceput sa si exporte, chiar si grau in unele perioade dar mai ales plante tehnice si de cultura.Si probabil stiti cum arata Spania, nu!
    La noi se va intampla exact acelasi lucru: IAS-urile, CAP -urile se vor reface iar oamenii cu bani vor investi masiv in recrearea vechilor mosii ( bine este un pic retro acum sa mai spui mosii la inceputul sec 21 ). Parerea mea este ca totul se va baza pe cultura vitezei, in comunicatii mai ales pentru implementarea de politici eficiente se impune in agricultura ca si in orice alt domeniu rapiditate, debirocratizare fiindca suntem cei mai geniali oameni cand vrem sa plimbam hartii.
    Cam asta aveam sa spun.Multumesc

  4. PELERINUL Says:

    -Tata [acum se odihneste ] lumea vorbeste ca ILIESCU este cel mai tare politician …
    – Fiule , nici pomeneala ! Vezi tu dragule , Ardealul nu prea a dat politicieni .
    -Pai , tata Iliescu nu-i de pe la noi ?
    -Bineanteles ca nu-i de-al nost’ [ ardelean ] e inginer , deci nu poate sa fie politician . Apoi dragule ca sa-ntelegi , acest om ne-a adunat odata inainte de… undeva in BUCURESTI [ acum unde este sediul taranistilor ] sa ne spuna despre protectia apelor aiurea in lume [ Canada ] si ca-nainte de deschiderea dosarului energiei noi tinerii trebuie sa deschidem dosarul apelor .
    -Si ?
    -Pai in loc sa sa tina de politica ne-a chemat la Tg. Mures si ne-a pus domnul Inginer , pe noi tinerii ingineri sa gandim si sa actionam pentru o mare lucrare hidro .
    -Si ?
    -Tovarasul sau mai degraba tovarasa au apreciat just ca Iliescu nu este un politician ci doar un inginer si ca atare … ,,la editura tehnica ”.
    -Si ?
    -Auzi fiule mai citeste si tu ziarele, asculta-i pe formatorii de imagine [ analisti ] pentru ca desi nu se pricep la nimic comenteaza totul .

  5. diogenedracon Says:

    Pentru mine anii 90′ au fost anii devalizarii capitalului din industria romanesca pa calea unor aparent normale relatii comerciale. Preturile de vanzare erau prea mici – restul banilor ii incasa directorul pe sub masa. Preturile de cumparare erau prea mari, o parte din bani se intorceau la directorul care le-a acceptat. Cand capitalul din intreprinderile industriale de stat a fost drenat in vile si limuzine, s-a scurs si cel de la la banci spre intreprinderile industriale si apoi, pe calea descrisa, in acel sector privat lipsit de initiativa si cumpatare. Numeam in 1996 P.D.S.R. ca fiind “partidul directorilor de stat” si la astfel de procese ma refeream.

    Ati devenit patronul spiritual, simbolul acelor procese. Eu nu stiu daca le puteati evita. Macar acum, aveti idee de ce trebuia facut?

  6. krudus Says:

    Multumesc Curtii Constitutionale pentru Decizia corecta, luata cu privire la vanzarea cu prioritate catre actualii chiriasi ai caselor RAPPS.

    Mergeti la banca baieti, luati credit pe 30 de ani,impovarati-va copii si nepotii ca toti romanii de rand(ca si subsemnatul) si licitati daca vreti lux!..vremea pomenilor liberal-taraniste a trecut, acum vine vremea Dreptatii de Stanga!

    Acesta sper sa fie inceputul din Dreptatii pe care il astept din 1989.

    Sper ca aceasta Curte Constitutionala, sa de-a drumul si dosarelor cu marii corupti, inclusiv sa spuna =STOP= viicilor de procedura prin care marii mafioti scapa basma curata si prelungesc total nejustificat trimiterea acestor dosare in Justitie.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: