COMENTARII TEMATICE

a) Reconstrucţia Capitalei

@ beranger

Ideea arhitectului şef provine din propria experienţă de locuitor al Capitalei. Îmi amintesc două nume: Pompiliu Macovei şi Duiliu Marcu. Oameni de mare prestigiu, profesionişti de înaltă ţinută, şefi de şcoală. Funcţia de arhitect şef  nu era aceea de funcţionar din aparatul Primăriei – ci de autoritate – singurul abilitat să avizeze planuri de urbanism, amplasamente, proiecte concrete de amenajare: străzi, parcuri, imobile etc., cu respectarea strictă a legislaţiei şi regulilor de urbanism şi sistematizare urbană. Specialiştii în domeniu cunosc, mai bine decât mine, această experienţă. Există şi acum funcţia de arhitect şef. Însă acesta a devenit un simplu funcţionar care nu prea “suflă în front” în faţa primarului ! Fapt cert este că asistăm la decizii uluitoare care nu mai respectă reguli elementare de urbanism şi sistematizare urbană, care au urâţit faţa oraşului, a unor zone intregi , care îngreunează şi circulaţia în oraş , elimină spaţiile verzi şi zonele de respiro dintre construcţii.

Cartierul Băneasa, recent construit, cu imobile costisitoare, care putea deveni un cartier modern, este un exemplu de ignorare a oricăror reguli elementare de urbanism: clădiri îngrămădite, fără spaţii de acces, fără spaţii verzi, fără parcări. Este evidentă, în Capitală cel puţin, presiunea goanei după profit, afacerile imobiliare fiind cele mai rentabile şi domeniul din care s-au acumulat cele mai multe averi. Dar, inclusiv această activitate poate fi benefică, dacă se desfăşoară într-un cadru bine reglementat şi dacă se respectă şi legislaţia şi regulile consacrate de construcţie urbană şi experienţă proprie şi a altora şi regulile bunului simţ şi ale respectului faţă de comunitate şi faţă de interesele oamenilor.


@
emigrantul

Problema sistematizării subteranului este comună tuturor marilor oraşe. În alte ţări europene ea şi-a găsit soluţii încă din secolul al XIX-lea şi a continuat să se perfecţioneze pe parcursul secolului al XX-lea. Acum, chinezii, în procesul de modernizare a oraşelor, desfăşoară lucrări de mare anvergură, începând cu sistematizarea subteranului. Am văzut asemenea lucrări la Shanghai, unde se merge sistematic cu reconstrucţia oraşului, trasarea noilor magistrale, începând cu subteranul – prin construirea unor asemenea galerii uriaşe, în care sunt amplasate toate reţelele subterane (apă, energie, telecomunicaţii, canalizare etc.), cu măsurile adecvate de izolare şi protecţie şi asigurarea accesului pentru întreţinerea şi supravegherea lor. Chiar şi în capitalism, serviciile publice îşi găsesc formule de promovare şi asigurare corespunzătoare. Fără ele nu poate funcţiona nici economia, iar comunităţile umane sunt vital interesate. De aceea, ele constituie obiect de preocupări ale structurilor publice, chiar dacă se apelează la forme de management privat.


b) invământ


@
comentatorul ; @ profu20089

Cele câteva consideraţiuni pe care le-am prezentat, cu privire la problema învăţământului, nu au potenţial de a oferi soluţii problemelor atât de complexe ale învăţământului, ci doar să sublinieze amplitudinea şi actualitatea lor şi să sublinieze importanţa unor dezbateri ample, la care să participe atât factorii de decizie (sunt în dezbatere, în Parlament, trei legi), cât şi oamenii din învăţământ care cunosc, din interior, aceste probleme, precum şi beneficiarii – reprezentanţii societăţii şi, in special, tinerii (obiectul domeniului şi cei mai direct interesaţi).

@ Gabriela Savitsky

Am primit cele două cărţi – mulţumesc! Calde aprecieri şi urări de bine!

Advertisements

17 Responses to “COMENTARII TEMATICE”

  1. Mihnea Georgescu Says:

    Problema parcărilor este, într-adevăr, o mare problemă în Bucureşti! Ce a făcut domnul Videanu, în afară de borduriadă? Nimic!
    P.S.D. trebuie să impună un Primar General al Bucureştilor capabil, care să rezolve problema traficului infernal şi a parcărilor. Acest primar de succes ar putea deveni şi viitorul preşedinte, după modelul brevetat de Traian Băsescu. Bucureştiul este inima Ţării şi dacă vom câştiga această inimă pentru stânga, vom câştiga România!
    Eu m-am gândit la cineva care ar fi bun de preşedinte, cel puţin pe blogul meu a ieşit cu 62% într-un sondaj… Dumneavoastră, stimaţi colegi ce părere aveţi? Pe gazdă nu o întreb, că nu cred că poate comenta aşa ceva public, deocamdată…

  2. emigrantul Says:

    REFERITOR LA SISTEMATIZAREA SUBTERANULUI

    Exemplu pe care l-ati dat cu orasul chinezesc Shanghai nu este bun deoarece populatia acestuia a crescut de la 5 mil. in 1975 la 18.5 mil. in 2007 deci este un oras in totala reconstructie (sau constructie) pentru a putea gazdui toata aceasta lume care se inghesuie acolo. Probabil ca in unele zone ale metropolei s-a trecut la saparea tunelelor centralizatoare despre care vorbiti insa asta nu inseamna ca fenomenul este generalizat.

    DACA IMI DATI O ADRESA DE INTERNET UNDE POT SA CITESC LA CONCRET DESPRE ACEL SISTEM CENTRALIZAT DE ORGANIZARE A SUBTERANULUI IN Shanghai V-AS FI FOARTE RECUNOSCATOR.

    Trebuie sa analizez sistemul aplicat de chinezi in detaliu si sa vad concret ce probleme rezolva el si cam ce costuri implica construirea sa.

    CITAT ION ILIESCU
    “Acum, chinezii, în procesul de modernizare a oraşelor, desfăşoară lucrări de mare anvergură, începând cu sistematizarea subteranului. Am văzut asemenea lucrări la Shanghai, unde se merge sistematic cu reconstrucţia oraşului, trasarea noilor magistrale, începând cu subteranul – prin construirea unor asemenea galerii uriaşe, în care sunt amplasate toate reţelele subterane (apă, energie, telecomunicaţii,canalizare etc.), cu măsurile adecvate de izolare şi protecţie şi asigurarea accesului pentru întreţinerea şi supravegherea lor.”

  3. Maria Barbu Says:

    @Dle Presedinte,

    analiza statutului arhitectului-sef ca functie de autoritate cred ca este excceptionala, numai ca nici unul dintre primarii post-revolutionari ai Bucurestiului nu au inteles asta. Si pot spune ca am o cunoastere aparte a problemei, dat fiind ca sotul meu a candidat pentru postul de arhitect-sef al Capitalei alaturi de Sorin Oprescu. Cred ca va amintiti de asta! Numai ca nu a fost sa fie, iar cand Traian Basescu a fost primar general a condus primaria in mod discretionar, deci nici nu se punea problema ca un arhitect de valoare sa accepte postul de arhitect-sef!

  4. emigrantul Says:

    Citat MIHNEA GEORGESCU (text cules de pe blogul sau)

    “Elena Udrea este o doamnă!

    Ştiu că o să mă înjure “tovarăşii de drum”, dar mie chiar îmi place Elena Udrea. Este o femeie frumoasă, care şi-a croit drum în politică prin propriile forţe. Şi a avut şi marele bun simţ să îmi răspundă la urările de Anul Nou. Lucru rar întâlnit în lumea politicienilor pe care o colind. Doar Ion Iliescu a mai făcut-o. Şi Adrian Năstase, la modul generic. Aşa că, doamna Udrea, bine aţi revenit în blogrollul meu!

    Am mare încredere că doamna Udrea va face o frumoasă carieră politică de partea stângii. Este o femeie puternică, inteligentă, cu personalitate, care ştie ce vrea! Din partea mea, cele mai bune urări şi o dedicaţie muzicală pentru doamna Udrea!”

    OARE CE URMARESTE MIHNEA GEORGESCU?
    CEL MAI PROBABIL INCEARCA SA SE IA BINE CU TOATA LUMEA, DOAR DOAR CINEVA II VA DA O FUNCTIE UNDEVA INTR-UN PARTID, NU CONTEAZA CARE.

  5. Gabriela Savitsky Says:

    Credeam că le-au şterpelit “serviciili” sa se documenteze…
    Pot să adaug un proiect pentru oraşul meu? Chiar dacă nu sunt arhitect… am şi eu o viziune despre cum s-ar putea administra sărăcia să devină voioasă şi decentă… Mâine îmi construiesc oraşul.

  6. Mihnea Georgescu Says:

    @Emigrantul & friends

    CE URMĂREŞTE MIHNEA GEORGESCU?

    Mihnea Georgescu urmăreşte să se implice în viaţa politică şi să aibă relaţii de normalitate cu actorii politici, indiferent de orientare. Îmi pare rău că bunul simţ este rara avis în politica românească.
    De ce nu comentaţi şi postările elogioase pe blogul Corinei Creţu, care între timp, mi-a făcut cinstea să îmi viziteze blogul şi să comenteze?
    Chiar vedem conspiraţii peste tot, domnule Emigrantul? Eu nu vă judec, pentru că văd că trageţi de urechi pe toată lumea, inclusiv pe domnul Iliescu pe blogul ăsta. E bună şi o voce a conştiinţei, măcar de ar fi obiectivă…
    Domnul Ion Iliescu a fost, aşa cum mărturisea şi cu prilejul lansării admirabilului volum România după Malta, un om al dialogului cu toate forţele şi partidele politice, inclusiv cu răposatul Coposu, un om “inflexibil”… parcă aşa l-aţi caracterizat domnule Iliescu, dacă nu mă înşeală memoria… Şi totuşi Ion Iliescu i-a întins o mână lui Coposu!
    Înainte de a fi politicieni, să fim oameni!
    Sper să nu am soarta lui Pătrăşcanu…

  7. Mihnea Georgescu Says:

    Una din tehncile folosite de Emigrantul pentru denigrarea mea este şi aceea a citatului trunchiat. Puteţi să vă convingeţi că eu am spus, citind şi pe blogul meu:

    “Deşi îl urăsc pe Traian Băsescu, ca o întruchipare a răului în politica românească, am mare încredere că doamna Udrea va face o frumoasă carieră politică de partea stângii.”

    Domnule Emigrantul, nici măcar nu ştiţi să citaţi trunchiat. Trebuia să tăiaţi şi “de partea stângii”, că era suspect… Eu încerc să o atrag pe doamna Udrea de partea noastră şi dumneavoastră ţineţi morţiş să-mi stricaţi planurile?

  8. COMENTARII TEMATICE Says:

    […] continuarea pe ioniliescu.wordpress.com sursa […]

  9. florinsinteza Says:

    @Ion Iliescu – despre pozitionarea strategica a stangii in Romanai

    Exemplul Chinei este unul sublim in ceea ce priveste capacitatea pragmatismului de a trece dincolo de ideologie. Probabil ca tot China e cel mai bun exemplu pentru consacrarea intelegerii mecanismelor de piata si a politicilor publice nu ca niste concepte antagonice ci ca instrumente de alocare a resurselor cu caracteristici diferite.

    Mecanismele de piata sunt excelente pentru probleme localizate in timp (sub 10 ani). Politicile publice sunt excelente pentru atingerea unor optime globale, pe durate lungi. Daca scopul final unei politici publice e o situatie optima – asta e o problema diferita.

    Am inceput asa pentru ca mi-a atras atentia o propozitie: “Chiar şi în capitalism, serviciile publice îşi găsesc formule de promovare şi asigurare corespunzătoare.”

    Formularea are o aroma de “lupta intre sisteme”. As adauga “care va e caracteristica” doar daca as vrea sa fiu provocator.

    In orice caz, daca scopul este sa asigurati viabilitatea stangii in Romania, este posibil ca pozitionarea la antipodul capitalismului sa nu fie cea mai buna varianta. Generatiile tinere asociaza iremediabil tipul acesta de discurs cu comunismul. Consumerismul de tip american e acum mult prea inradacinat in societatea romaneasca. Pe termen mediu, prin acest tip de discurs stanga se va estompa cu siguranta. Probabil prin deplasare catre ceea ce azi constituie centru (situatia din Statele Unite).

    O comunicare a unor proiecte de stanga ce se vor instrumente complementare si nu antagonice “capitalismului” ar putea sa aiba mai mult impact in perceptia generatiei tinere care nu prea voteaza PSD. Daca aceasta prezentare ar fi facuta punand accentul pe eficienta economica a acestor proiecte (si in multe cazuri proiecte sociale pot fi eficiente) e posibil sa convingenti si oameni care voteaza la dreapta.

    Serviciile publice pot fi efectiv un teren excelent pentru aceasta abordare.
    Poate chiar unul care sa dea un avantaj viitorului candidat PSD la primaria capitalei.

    Cu pragmatism,
    FS

  10. Gabriela Savitsky Says:

    Astazi…

    Am venit la Resita, pentru prima data, in 1995, cu ocazia unui festival de poezie. Toate pareau abrupte aici, de la strazi la constructii, de la sindicalistii care aruncau cu bolovani in geamurile prefecturii, care ocupasera piata si iti dadeau impresia ca esti intr-o cetate asediata, la multimea de gura- casca facandu-si de lucru prin centru, de la relief la uzina constructoare de masini din oras… de la tramvaiul care strabate orasul pe mijloc, la retorica poetilor de aici… Insa oamenii aveau o “dulceata” a caracterului, o forta simpla si clara in sustinerea ideilor, care m-au cucerit. M-au cucerit de asemenea locurile, peisajele, aceasta lupta teribila a omului in incercarea de a imblanzi natura, de a o supune, vaile minunate – a Carasului, a Almajului, a Bistrei si – de ce nu? – a Barzavei…
    In 2002 m-am mutat aici, hotarata sa descopar misterele Banatului… Nu le-am descoperit, cred ca mai degraba le-am potentat… Orice “vinitura” e acceptata greu, e digerata indelung, e chiar “studiata” in timp; eu am reusit destul de repede sa-mi gasesc un loc si un rost, dupa cateva incercari. Sigur, mentalitatea e una provinciala, obedienta, “la vedere”, fata de oricine vine de la Centru dar, in “subteran”, impacata si multumita de sine si profund dispretuitoare cu cei care “vin si pleaca”. E un orasel linistit, sarac (CSR-ul abia-abia, iar UCMR-ul a fost privatizat si impartit in module in proprietatea firmelor si firmulitzelor aceluiasi concern, nu prea e de lucru, s-au redus multe din capacitatile industriale, nu sunt comenzi, se traieste din “osanza”, cata mai este, perspectiva este aceea de a “rade” toate sectiile din zona de sus a uzinei si a construi un cartier rezidential – iarasi imobiliarele, bata-le vina!), fara prezent si fara perspectiva, pasind inainte cu capul intors spre trecut. Judetul are capacitati si oportunitati turistice uriase. Cand am venit prima data aici, am spus ca daca a existat vreodata Raiul, sigur a fost aici, in Banatul de munte. La inceput m-am indignat ca nu se face nimic pentru promovarea zonei. Apoi, intelegand mentalitatea locului, am priceput de ce zona a ramas “inchisa” turismului. Aici, “averea” se transmite de la o generatie la alta, fara smintiri. Banatenii nu fac decat un copil, maxim doi – ca niciunde in tara, baietii sunt “copii” si fetele sunt “fete”. Adica fetele nu sunt copii. Un baiat insemna forta de munca, numele, stalpul pe care se construia in continuare familia. Unei fete, ca s-o mariti, trebuie sa-i faci zestre sau sa “aduci ginere in gazda”. Casele sunt ca niste cetatui, cu portile din drum, mari, vesnic inchise. Curtea e in spatele casei. Prin Banat au trecut toate neamurile si turcii (cand a fost Pasalac) si nemtii si ungurii si tatarii si cehii si slovacii si croatii si sarbii si bulgarii (deloc intamplator Caras- Severinul este judetul cu cele mai multe minoritati nationale din tara), mai ales in perioada in care Banatul a fost sub imperiu, ca si Bucovina. Toate natiile s-au topit in creuzetul acesta minunat dintre muti, au fost nevoiti sa lucreze impreuna, au “furat” meseria unii de la altii. Industrializarea zonei a facut posibila popularea, altfel densitatea cred ca este cea mai mica din tara. La fel, agricultura intensiva a a tras forta de munca din toate zonele unde pamantul nu este atat de generos. Dupa 1989, odata cu diminuarea potentialului industrial si agricol, exodul s-a facut in sens invers. Cel putin din aceste locuri, Timisul beneficiind de alta asezare geografica, de spatiu, s-a dezvoltat. Si politicile sunt vinovate de situatia trista, ca sa nu spun dramatica in care se afla astazi Banatul montan… Daca industria s-ar fi consolidat, daca s-ar fi “deschis” zona pentru implementarea unui turism de masa (ceea ce nu s-a intamplat si din pricina mentalitatii “noi de noi”), daca banatenii ar semana mai mult cu bucovinenii (numarul de pensiuni turistice din Bucovina este incomparabil cu cel de aici), daca s-ar fi construit si reparat soselele, daca Semenicul si Muntele Mic ar fi accesibile si ar oferi, cum ofera Poiana Brasov, toate oportunitatile, zona s-ar fi dezvoltat altfel. Asa, a devenit o destinatie de weekend a timisorenilor care si-au cumparat case la Garana, Brebu Nou, Valiug si si-au construit – unii – niste mastodonti de beton si … cam atat. Orasul acesta mic si cochet, constuit de-a lungul Luncii Barzavei pe o lungime de 6 kilometri are farmecul lui vetust. Are cateva cartiere de case cocotate pe dealurile din jur, cu un efort remarcabil… Fiecare spatiu a fost folosit cu iscusinta. Pe cursul de apa, pe Barzava care intretaie orasul, s-ar putea construi o esplanada. Nu exista riscul inundatiei pentru ca in amonte sunt 4 baraje.
    Linia de tramvai, infiintata de primarul cel mai longeviv si mai carismatic al Resitei, Mircea Popa, nu mai are utilitate practica, acum, cand uzinele nu mai functioneaza nici la un sfert din capacitate. Este mai degraba o ciudatenie. Pe deasupra Centrului municipiului resedinta de judet (am auzit ca autoritatile fac demersuri pentru stramutarea centrului administrativ al judetului la Caransebes) este un funicular. Pe vremuri, cand industria duduia, cu ajutorul lui se transportau carbunii la furnale. O istorie industriala de aproape 300 de ani sta sa se prabuseasca in praful acestei epoci a vidului. Acest funicular, nu o sa ma credeti, a rezistat netaiat la fier vechi pentru ca eu il iubesc. Pentru ca l-am visat in copilarie cand imi inchipuiam cum o sa arate orasele viitorului. Cu sosele suspendate si cu trenuri pe perna magnetica. Cu nave autopropulsate care sa te duca – pe un culoar aerian prin care destinatia “te soarbe”- repede, in orice colt al lumii… Asa imi inchipuiam eu ca o sa fie in 2000. Din pacate, dezvoltarea a urmat un model egocentric si nu unul comunitar. Peste tot in lume, nu numai la noi. Coborand din visele mele, ma intorc la acest funicular, pe care s-ar putea construi fie o telegondola la capatul careia, pe Dealul Golului s-ar putea amenaja un teren pentru picnic. Am avut privilegiul de a-l intalni pe Mircea Roman, consul onorific al Romaniei in Canada, un om exceptional. El ne-a povestit ca la Moncton a existat o uzina asemanatoare ca profil cu UCMR-ul. Statul canadian a investit si a retehnologizat uzina respectiva care fabrica acum echipamente electronice… Personalul, cu calificare tehnica s-a recalificat si orasul traieste cu acesta inima care pompeaza bunastare in toate arterele. Sigur, cu efort financiar, cu suflet, cu dragoste, cu credinta in oamenii ei, si Resita ar putea fi salvata… Nu sunt eu cel care va face asta si nici nu cred ca ii pasa cuiva, asa cum imi pasa mie. Istoria isi urmeaza calea ei, secretele unor intamplari le deslusim abia la a treia sau a patra generatie… Din pacate, Caras – Severinul a fost intotdeauna prea departe de Bucuresti si singurul banatean de isprava si provindential, Trandafir Cocarla, a murit demult…

    P.S. I-am raspuns si lui @beranger, cu acest prilej. Saracia extrema duce la mizerie si mizeria la promiscuitate.
    Ca o “curiozitate” care exprima cat se poate de plastic mentalitatea tipic banateana, anul trecut a fost renovata cladirea administrativa unde isi au sediul Consiliul Judetean si Prefectura judetului. Birourile, holurile, grupurile sanitare ale Consiliului judetean au fost modernizate, dotate, utilate, renovate. Consiliul judetean este condus de PD. Birourile, holurile, lambriurile care sunt ale Prefecturii si ale aparatului propriu au ramas asa cum erau, ca pe vremea lui Ceausescu. Prapadite, rupte, stricate, carpite, jalnice. Prefectura este condusa, evident de un liberal.
    Iti vine sa plangi si sa razi…
    Imi cer scuze ca iar m-am lungit…

  11. beranger Says:

    @Ion Iliescu:

    Nici Paul Focşa nu a fost oricât de rău ca arhitect-şef, în condiţiile vremurilor respective, când nu avea putere ca să facă ceva. În acea vreme, arh. Gh. Leahu a luptat (cu toate riscurile) pentru ca Mânăstirea Văcăreşti să nu fie dărâmată, dar fireşte că Ceauşescu a avut ultimul cuvânt. De notat că ÎPS Teoctist nu a mişcat un deget, nu a depus nici măcar un singur memoriu în acest sens! Laşitatea clerului ortodox este ceva ce mă preascârbeşte cu fiece ocazie…

    Exemplul Chinei este binevenit şi elocvent, în ciuda problemelor de “human rights” pe care le are acea ţară, în special cu cenzurarea Internetului.

    Un alt exemplu deosebit de interesant este Ciudad de México, cu proiectul pe termen lung “Metrópoli 2025” (www.metropoli.org.mx). De notat că “México, Distrito Federal” are 8.5 milioane de locuitori, cu o densitate de 5800 loc/km2, iar “zona metropolitană Ciudad de México” are aproape 19 milioane de locuitori, cu o densitate de 2400 loc/km2!

    @Mihnea Georgescu:

    În afară de Traian Băsescu şi de soţul împricinatei, dumneata eşti al treilea bărbat care consideră că Elena Udrea ar fi o “doamnă” (e numai în sensul DEX), o “femeie frumoasă” (n-aş zice) şi “care promite” (ce anume?!). E incredibil cum se lasă unii prostiţi în faţă…

  12. beranger Says:

    Apropo de cum este guvernată România şi cum îşi bat toţi joc de ea. Să luăm cazul Mexicului, o ţară săracă, unde criminalitatea şi corupţia sunt mari, şi de unde pleacă jdemii-milioane de «căpşunari» mai la nord, în SUA.

    Mereţi la: http://www.gem.gob.mx/compromisos/

    “Compromiso” înseamnă angajament, promisiune. Selectaţi la “Tipo de Compromisos” valoarea “Gubernamentales”, lăsaţi-le pe celelalte pe “Todos”, şi apăsaţi pe Buscar.

    Veţi vedea situaţia curentă a celor 608 de ANGAJAMENTE CONCRETE făcute de guvernul acelei ţări la investitură.

    Pe când şi în România o astfel de dare de seamă? (How about NEVER?)

    Şi încă Mexicul este o ţară vai de mama ei, unde într-adevăr mortalitatea infantilă este mai mare decât la noi la Românica…

  13. Confucius Says:

    @ioniliescu

    Felicitari pentru initiativa de a trata tematici. Le citesc cu interes si atentie (atat postarile cat si reactiile)

  14. emigrantul Says:

    DE CE CRED UNII IN GLOBALIZARE, UE SI CAPITALISM?

    Raspuns:

    Pentru ca au venituri legale de 3300 euro/luna iar cu asemenea bani calculele arata ca poti cumpara un apartament mediu, cu pret de 120 000 euro, intr-o perioada de timp variind de la 4 la 6 ani, depinde cit esti de cheltuitor. Si in comunism tot cam atita timp iti trebuiau sa iei o locuinta insa ceea ce pierd unii din vedere este ca atunci un om normal cu salariu mediu putea sa-si ia apartamentul in 4 – 6 ani pe cind acum doar senatorii, ministrii sau fostii sefi de stat dispun de salarii care sa le permita cumpararea unui apartament mediu in 4-6 ani!!

    Daca facem calculul pentru o persoana obisnuita de azi, cu salariu cuprins intre 300-400 euro/luna, nu este greu sa aratam ca acesta are nevoie de 40-50 ani sa ia acelasi apartament de 120 000 euro ( o locuinta modesta intr-un bloc vechi afectat de cutremur deci nu ceva foarte scump)!

    ================================================
    Din declaratia de avere a presedintelui ION ILIESCU
    “In 2007, presedintele onorific al PSD, Ion Iliescu, a incasat 142.550 lei, suma ce reprezinta indemnizatia de senator (53.950 lei), indemnizatia de fost sef al statului (55.600 lei) si pensia (33.000 lei). Cu alte cuvinte, circa 11.800 lei pe luna, echivalentul a peste 3.300 euro.
    Sursa: Romania Libera”
    ================================================

  15. Gabriela Savitsky Says:

    Emigrantul,

    daca tu erai Ion Iliescu, tot atatia bani aveai.

  16. cirlovacristian Says:

    Mihnea Georgescu
    Parerea mea este sa te inscrii intr-un partid politic ,sa-ti prezinti ideile si sa astepti(sincer nu stiu ce,probabil ce-ti doresti cel mai mult).
    Vis a vis de faptul ca-ti ”place” doamna repectiva,cred ca este problema ta personala.Sotul doamnei stie?Eu zic sa te ”feresti” de femei de genul acesta.Este foarte periculos(uite ce fac Presedintele si PM)

    @beranger
    foarte adevarat.In plus metoda ”exemplul” ajuta sa se inteleaga ce se intimpla si ce este demn de urmat,de folosit(practic este o lectie care nu are costuri mari)

  17. Mihnea Georgescu Says:

    @Cîrlova Cristian
    Mulţumesc pentru sfaturi. Sunt de stânga. Singurul partid de stânga în care m-aş înscrie ar fi P.S.D. Am avut o perioadă destul de agitată în ultima vreme… dar vreau să mă înscriu în P.S.D. Până la urmă, opinia mea despre Udrea este un personală… nu eu am adus-o în discuţie aici.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: