Copiii instituţionalizaţi

@ drepturicopii
”Copiii romani din institutiile “de protectie” ai Romaniei reprezinta o categorie de multe ori uitata in discursurile politicienilor. As dori sa discut cu dvs. pe aceasta tema, pentru ca bunastarea copiilor fara familii, institutionalizati si protejati de stat ar trebui sa fie un punct important pe agenda unui politician social-democrat”.

 

Autorul abordează o temă sensibilă a societăţii noastre – Copiii instituţionalizaţi de la casele de copii, care provin din familii destrămate sau în incapacitate de a le asigura condiţii de trai elementare. S-au ridicat multe probleme în privinţa caselor de copii, imediat după 1989. Datorită faptului că unele case nu asigurau condiţii optime, a pornit o campanie împotriva acestora (nu totdeauna motivată, unele case funcţionând în condiţii normale şi reprezentând o salvare pentru mulţi copii). Au apărut două tendinţe: una,de desfiinţare a caselor şi de promovare a unor forme de înfiere sau de preluare în întreţinere a unor grupe mici de copii (4-7) de către unele familii, care primesc pentru aceasta indemnizaţia corespunzătoare pentru întreţinerea lor. Unele din aceste “familii surogat”, cum le numeşte autorul comentariului, s-au dovedit reuşite;. Au fost şi nereuşit.

Pe de altă parte, au apărut solicitări de înfieri de către familii din străinătate – din SUA şi din câteva ţări europene. Şi în acest caz au fost multe exemple de familii care i-au preluat pe copiii români cu multă căldură( uneori, chiar copii handicapaţi, cum am văzut în Statele Unite) şi le-au oferit condiţii civilizate de viaţă. Întrucât au apărut şi unele fapte reprobabile – de comerţ cu copii – pe baza şi a intervenţiei Uniunii Europene, s-a adoptat, în 2004, o lege pentru interzicerea adopţiilor internaţionale. Probabil că, în timp, vor trebui gândite unele prevederi de atenuare a rigidităţii acestor prevederi legale.

O problemă distinctă, care nu şi-a găsit rezolvarea, este cea a copiilor din case de copii (sau “centre de primire”, cum se numesc acum) care ajung la vârsta majoratului – la 18 ani, când nu mai pot fi reţinuţi în aceste instituţii: şi anume, problema găzduirii lor; probabil se va impune construirea unor locuinţe sociale speciale (cămine de nefamilişti), întreţinute de administraţiile locale şi, pe de altă parte, continuarea pregătirii (burse speciale pentru cei dotaţi), ca şi asigurarea de locuri de muncă pentru încadrarea lor socială utilă.

Este una dintre problemele sociale care nu trebuie ignorată şi care impune gândirea unor măsuri de perspectivă.

 

Advertisements

16 Responses to “Copiii instituţionalizaţi”

  1. Bibliotecaru Says:

    Eu înţeleg prin “copiii instituţionalizaţi” (sinistru sună) copii pentru care statul român şi-a asumat răspunderea. Ce părinte îşi dă pe uşă afară copilul pe care l-a crescut? Se pare că statul român. Ar fi cazul ca aceste legi ciudate să fie date de cei care lucrează în domeniu. Sunt convins că existe soluţii. De ceva timp începe să iasă la iveală risipa din buget. Nu mai cred pe nimeni care îmi spune suav că nu există bani când văd ce achiziţii sunt înscrise în bugetul de stat.

  2. cirlovacristian Says:

    Un grup de intrebari ”vechi” dar simple:
    Pentru copii cu handicap(indiferent de tipul handicapului,virsta copilului,etc)
    ce masuri s-au luat?
    Cum sunt priviti de catre societate(politicieni,cetateni, etc..) acesti copii?
    Sunt in Romania ”oferite” sanse egale ?

    Legile care au fost adoptate si sunt aplicate actualmente sunt cele ce se potrivesc societatii noastre?

    Daca se poate sa ”povesteasca” si cei din afara granitelor Romaniei ce cunosc in legatura cu aceste probleme.Se vor observa mari diferente.

  3. beranger Says:

    Romania vs. Cuba (Look ma’, we’re in the E.U.!)
    Infant mortality rate, 1990: Romania: 27, Cuba: 11.
    Infant mortality rate, 2005: Romania: 16, Cuba: 6.
    Infant mortality rate, 2006: Romania: 13.9, Cuba: .
    Infant mortality rate, 2007: Romania: , Cuba: 5.3.
    Neonatal mortality rate, 2000: Romania: 9, Cuba: 4.
    Sources:
    UNICEF — Romania — Statistics (for 1990-2005)
    UNICEF — Cuba — Statistics (for 1990-2005)
    — EVZ: România în topul european la mortalitate infantila (for 2006)
    — Granma Internacional: Infant mortality, 5.3 in 2007! (for 2007)

  4. drepturicopii Says:

    Va multumesc pentru raspuns.

    Mi-a placut motto-ul site-ului “Cea mai nobila preocupare e omul”. As adauga ca preocuparea fata de cei mici si vulnerabili trebuie sa aiba un loc special in inimile noastre.

    Se spune ca “actiunile vorbesc mai bine decit cuvintele”. Sper ca si in Romania sa prevaleze ratiunea si spiritual pro-activ pentru gasirea unor solutii optime. Politicienii sunt cei care imprima actiune prin cuvintele legilor ce le fac.

    Desi exista o vorba din batrini care spune “Toate la timpul lor”, pe partea opusa a balantei sta scris: “Timpul nu asteapta pe nimeni”. Vietile si viitorul acestor copii depinde de politicieni. Sper sa ajutati la re-echilibrarea balantei.

    Va doresc succes, cit mai repede!

  5. Mihnea Georgescu Says:

    Sunt emoţionat de faptul că se mai gândeşte cineva, şi nu oricine, la copiii insituţionalizaţi. Este greu să trăieşti în lumea asta rea fără nici un sprijin. Pe zi ce trece, domnule Iliescu, mă conving de umanismul autentic care vă animă intenţiile şi faptele.

  6. Gabriela Savitsky Says:

    Am scris atat de mult pe acest subiect, din 2005, de cand il cunosc mai bine, din interior, incoace, incat mi s-au tocit si cuvintele si sensibilitatea, cred ca nu mai pot scrie altfel decat in stilul proces-verbal. Evident, am scris in gol. Nici nu am avut vreun semnal ca “scrisorile” mele insotite de declaratii olografe ale “copiilor din sistem” au ajuns la destinatar, respectiv, Bogdan Panait, Maria Muga, altii si altii… S-au luat niste masuri, totusi. De mascare. “Asa ceva nu se iegzista”. Asta spune intotdeauna SISTEMUL, cand apare o problema. Cand buboiul explodeaza. Doua preocupari sunt majore: sa nu ajunga la “presa” si “sa nu se auda la Bucuresti”.

    Aproape intreaga societate romaneasca a devenit un sistem sensibil. Din cauza saraciei cronice, unele familii aproape ca nu mai pot asigura copiiilor lor mijloacele de subzistenta. Si atunci sunt nevoite sa-i abandoneze. Daca-l privim in devenirea lui istorica, acest fenomen al copiilor fara parinti a cunoscut cresteri si descresteri. Razboaiele, migratia economica, decesul parintilor sunt fenomene obiective. Saracia este una dintre cauzele teribile. Multe familii, sau jumatati de familii, pentru ca acesti copii provin in genere din familii dezorganizate, si-au pierdut “valoarea sociala de intrebuintare”. Nu mai au slujbe, nu mai au locuinte, nu au mijloace de trai dar, copiii vin pe lume – orice s-ar intampla. In 2006 m-am documentat si am scris un reportaj despre cresterea halucinanta a numarului de avorturi dupa 1990, in Timis. Irod ramasese undeva mult in urma. Si acum sunt femei care fac avorturi empirice. Si acum, cu atat mai mult acum cand sexul a devenit o practica uzuala in morala natiei noastre, neinsotit de dragoste, copiii nedoriti sunt la fel de multi ca inainte de 1989. Lipsa de educatie si de supraveghere, emanciparea prost inteleasa, promiscuitatea sunt la ele acasa.
    Nou intrata in acest conclav al dramei si tragediei in stare pura, in 2005, in primul rand am vazut, am constatat, am cautat sa inteleg. Stiam, teoretic ca exista orfani. Copiii din “casele de copii” sau din “centrele de plasament” cum se numesc pompos acum, nu sunt chiar orfani. Parintii exista. Fie au plecat la munca in strainatate, fie si-au abandonat vechile familii cu copii cu tot si si-au inchegat altele si au abandonat copii, fie nu exista decat un singur parinte si acela in imposibilitate de a-si ingriji si creste copilul. Demersurile legislative au cautat sa “sparga” aceste centre in care erau si cate 200 de copii si sa le imparta in module ceva mai functionale si mai usor de articulat. Astfel, copiii institutionalizati sunt impartiti fie in Centre de plasament cu pana la 100 de copii, fie pe apartamente in sistemul “Apartamentul” unde locuiesc ca intr-o familie, cate 4 – 5 copii cu asistentul social, ca intr-o familie obisnuita, fie in modulele de care vorbeste @despre copii cu familii surogat, mai exista Centre de zi, unde copiii din familii defavorizare servesc masa, dupa ce vin de la scoala si isi fac temele, intorcandu-se, apoi, in familie. Cred ca am epuizat paleta.
    In 2005, din nevoia de a descentraliza Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Drepturilor Copilului a venit o Hotarare de Guvern (H.G.536/2005), binevenita, zic eu, dintr-un punt de vedere, cel al autonomiei si, nociva din alte puncte de vedere – au devenit mai greu de controlat iar profesionalismul este in interior este in cadere libera, fiind extrem de politizate, – care a faramitat subsistemele adiacente. Adica, centrele au devenit persoane juridice, cu buget propriu, cu posibilitatea de a-si gandi autonom dezvoltarea si adaptarea la provocarile socialului.
    Daca inainte de aceasta Hotarare Directiile erau cele care manevrau tot, de la buget la personal, de la mijloace fixe la decizii sensibile in privinta situatiei copiiilor “beneficiari” ai sistemului de protectie, situatia s-a schimbat. Dificultatea de a articula un sistem flexibil, care sa raspunda fiecarui caz in parte cu “celeritate” cum cere Legea 272/2004, in INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI care ar trebui sa prevaleze in orice decizie, vine din pastrarea Comisiilor de Protectie a Drepturilor Copilului. Nu insist ca imi creste tensiunea. Ca sa aplici o masura pentru un copil aflat in dificultate, adica un copil care doarme in gara sau sub o scara de bloc, abuzat, flamand si disperat, trebuie sa astepti sa se intruneasca Comisia care sa stabileasca masura potrivita. Singurul Centru cu regim special este cel de Primire in Regim de Urgenta a Copilului, care il interneaza imediat si apoi prezinta cazul comisiei. S-au facut multe, dar mai e mult, mult loc de imbunatatire a sistemului de protectie. In treacat fie spus, comisia este condusa de secretarul judetului, membrii sunt mai
    mult formali, cel care ia decizia este seful comisiei, pentru fiecare sedinta, membrii primesc o indemnizatie care nu-i deloc de neglijat. “Interesul superior al copilului” este pus in umbra de cele mai lute ori de interese mult mai meschine si mai “lumesti”. Incepand cu 2005, Directiile Generale au “deschis”, in urma cursurilor de formare, o alta varianta, pentru copiii aflati in institutii de ocrotire. Cea a “asistentului maternal”. Ce este un asistent maternal? O persoana angajata a Directiei, cu carte de munca si tot ce decurge din asta, care are in intretinere un copil incredintat de Comisie, copil provenit din Centrul de plasament. Va puteti inchipui cum s-a “serparit”, in stil romanesc specific, aceasta uriasa oportunitate de a avea salariu, vechime, indemnizatie pentru cresterea si ingrijirea copilului etc. Rata de esec este comparabila cu cea a reusitei. Oricine poate sa creasca un copil, nu-i asa?
    La aceste “cazuri”, asistentul social ajunge “greu” sau niciodata, rapoartele de vizita sunt, de obicei, “favorabile”. Vom sti ce se intampla cu adevarat dar daca vreunul dintre acesti copii, raspanditi prin familiile din satele romanesti, va deveni, intr-o zi, scriitor. Ceea ce e greu de presupus, dar nu imposibil.

    Tot pentru a drena” putin tragedia uriasa din societatea romaneasca s-au infiintat Centre maternale, cu personal specializat, pentru sprijinul mamelor cu copii mici, aflate in dificultate. Nu sunt Centre cu regim de urgenta. Cuplurie mama – copil, pana primesc decizia Comisiei, stau sub pod, sau unde pot. Cat locuiesc in aceste centre, mamele beneficiaza de suport material (adapost, hrana, medicamente, consiliere psihologica, produse igienico-sanitare), timp de 6 luni, care poate fi prelungit pana la un an, copiii sunt protejati si ingrijiti de personal, mamele sunt indrumate sa se angajeze, sunt ajutate sa urmeze cursuri de calificare sau perfectionare. Nenorocirea este ca in prelungirea acestui sistem nu exista nimic. Cele mai multe cupluri se intorc de unde au venit si astfel, intreaga munca depusa de echipa timp de 6 luni sau un an, se spulbera intr-o clipa. Vin in centrul maternal mame abuzate, batute, mame minore sau gravide in ultimul trimestru de sarcina. Unele dintre el sunt nevoite sa-si abandoneze copiii, cum s-a intamplat in noiembrie, am scris pw blogul domnului Nastase… Unele mame au ajuns intr-asa un hal de ticalosie morala incat solicita sume de bani asistentilor maternali carora le “cedeaza” copilul… Sigur, intregul sistem poate fi imbunatatit, am cateva idei, dar nu mai am tragerea de inima necesara, multa vreme am vorbit in gol, sau ideile mele au fost fructificate de altii, care nici nu s-au ostenit sa-si aminteasca cine le-a imprimat impulsul initial.
    De dinainte de Anul Nou, la noi in centru a venit o mama, nu stim care, cu paduchi. Dand de caldura, acesti as-au raspandit repede si s-au inmultit in capul tuturor copiilor si mamelor internate in Centru. Spalatul zilnic nu ofera nici o garantie. Toata lumea isi vede de treaba. Am incercat sa sugerez sa chemam pe cineva abilitat sa rezolve problema, exista riscul sa caram si noi acasa, paduchii, la copiii nostri… Singura solutie – eu nu sunt factor de decizie si nici nu lucrez direct cu copiii si mamele, dar nu pot sa nu observ – care s-a luat a fost aceea ca au chemat Deratizarea. Da, nu radeti, e real. Solutia ar fi ca, in “anticamera” centrului sa infiintam un spatiu de carantina, fiindca femeile nu vin din puf, vin, de obicei, din gara, de prin cine stie ce bolgii, murdare si vai de capul lor. Ori noi – asa e procedura – le bagam la un loc cu cele care s-au spalat cat de cat. Isi spala hainele impreuna, in aceeasi masina de spalat. Am avut, mai demult si un caz cu tuberculoza… la un loc, cu ceilalti copii … ce sa spun… o minunatie de sistem functional.
    In acest sistem, de protectie a copilului, se investeste, din punct de vedere financiar, imens. As spune ca se risipeste imens. Pana in 2005, Directiile care nu “reuseau” sa cheltuiasca banii alocati erau premiate, exact cu suma economisita. De ordinul miliardelor…
    Nu mai vreau sa-mi amintesc cate ticalosii am vazut si auzit…
    Copiilor din Centrele de Plasament li se asigura, intr-adevar, conditii de trai. Multi dintre noi nu cheltuim pentru copiii nostri de-acasa cate 6 milioane de lei vechi, cat are un copil institutionalizat alocat pentru hrana, imbracaminte, incaltaminte, rechizite, pe luna… Acesti copii stiu multe, au vazut multe, nu prea vorbesc pentru ca le e frica sa nu fie aruncati afara “din sistem”. Se maturizeaza foarte devreme.
    Poate o sa povestesc la mine pe blog cateva dintre istoriile acestor copii fara copilarie, tratati ca niste animale de “educatorii” care au ramas pe baricade, mosteniti din vechiul regim, unii dintre ei, cazuri patologice.

    Cu ani in urma, un copil de cinci ani a fost transferat dintr-un Centru in altul. Si-a luat lucrusoarele, si le-a pus in rucsac, s-a urcat in masina. A ajuns la noua lui “casa” – asa numesc ei in argoul lor, “Casa de copii”. A coborat din masina si a intrat. Si-a pus rucsacul jos langa perete si, a auzit niste icnete si bufnituri venind de pe un hol apropiat. S-a uitat intr-acolo. O femeie inalta, eleganta, calca in picioare un copil cazut la pamant. Ce a retinut copilul respectiv, acum “iesit din sistem” si descurcandu-se singur, ca femeia aceea, despre care mai tarziu a aflat ca se numeste Carmen, avea niste tocuri ascutite la pantofi. Ingrozit, si-a insfacat rucsacul si a zbughit-o pe usa. A umblat pana seara prin oras, brambura, dar pentru ca i se facuse foame si frig si nu cunostea pe nimeni, a intrebat unde-i “Casa” pe unii pe altii, si s-a intors… Trist… Acelasi tanar mi-a mai povestit ca, fiind mic, undeva la o “Casa” la tara, asistentii sociali ii tineau in rau cu capul “la scufund” pana “nu mai miscau”. Asta era una dintre distractii. O fata, acum maritata, cu copii, la casa ei, mi-a povestit ca, fiind la “Casa”, educatorii ii “bagau la dus” impreuna fete si baieti. Cu apa rece sau fierbinte, nu conta, trebuiau sa se spele; ingrijitorii le bagau intentionat sapun in ochi, daca plangeau luau bataie. Dupa ce terminau dushul, cand ieseau din baie primea fiecare cateva lovituri de nuia pe pielea goala. Era ca in iad: tortionarul cu biciul batand niste copii nefericit si plansi, ai nimanui. Aceste “rele tratamente” si le aplicau si ei, unii altora. De exemplu, “calatoria in valiza”. Era “ales” unul mic, inghesuit intr- valiza de lemn, sau de carton, incuiat, apoi valiza era impinsa pe scari. Unii au scapat cu viata si teferi. Altii, nu. In dormitoarele mari, cu 20 de paturi, suprapuse cate trei, se mai practica “parasuta”. Unul dintre copii, de obicei dintre cei mai slabuti si mai mici, erau pusi intr-o patura la patul al treilea si “lansati” in spatiu. Se izbeau de ciment.
    Ma opresc aici, mai stiu si alte atrocitati, dar mi se face rau daca mi le amintesc…
    “Casa” reprezinta epura societatii noastre minunate. Cinice. Criminale. Delasatoare. Fara suflet. Cei care supravietuiesc si reusesc sa se integreze social sunt niste eroi.

  7. Gabriela Savitsky Says:

    Am postat mai intai aici, apoi pe blogul meu, un comentariu despre aceasta “cestiune arzatoare”… Aici nu apare, nu stiu de ce. Calculatorul ma anunta, cuminte, ca “a duplicate name existing in a sistem”. Fain. Ma mai citeste cineva “din prima”. Acelasi lucru mi se intamla si la computerul de-acasa… Oi fi atentand la siguranta nationala… mai stii?

  8. ioan Says:

    Trebuie facut ceva sa diminuam cauzele cresterii copiilor institutionalizati.
    Cum se poate reduce numarul nasterilor de copii de catre mame fara o situatie sociala si materiala? Fete necasatorite si la varste sub 18 ani nasc copii, pe care ii abandoneaza in maternitate sau mai tarziu, cand se impotmolesc in greutatile de zi cu zi(nu au casa, fara slujba, fara tata la copil si altele). Dar sunt si copii care provin din familii normale cu parinti iubitori si entuziasti la inceput dar la primul obstacol mare aparut in viata lor , clacheaza , divoteaza, sau unul din ei pleaca in Italia celalat in Spania dupa bani .Nu am certitudinea unui sistem coerent si eficient de protectie a copiilor.

  9. beranger Says:

    Mihnea,
    Sunt emoţionat de perseverenţa cu care întotdeauna reuşeşti să lauzi în apropiere de limita greţoşeniei (aia a lui Camus). Pe zi ce trece, dragă Mihnea, mă conving de neobosita-ţi grijă de a-ţi demonstra fidelitatea faţă de o cauză necunoscută încă nouă.

    Pe de altă parte, aşa este: problema “copiiilor instituţionalizaţi” nu se poate decât transforma în catastrofă odată cu împlinirea vârstei de opşpe ani: păi într-o ţară în care un “om normal” de-abia de-şi găseşte de lucru, cum să-şi găsească un “fost instituţionalizat”? Nota Bene: în afară că mureai de frig, întuneric şi chiar şi de foame în anii ’80, puteai naibii să trăieşti şi eventual să mai şi plăteşti o chirie cu un salariu “normal” (să zicem, de lucrător în comerţ). Acum, să încerce careva să trăiască dintr-un salariu de uvrier-esclave la Carrefour, afară de cazul în care locuieşte cu tac’su şi cu maica-sa!

    Umanismul capitalismului românesc, mânca-l-ar mama de regim democratic sud-american!

  10. Gabriela Savitsky Says:

    Sa inteleg ca v-am suparat… Imi pare rau, nu mi-am propus asta.

  11. radu popa Says:

    E pacat ca ati lasat sa moara ziarul Dimineata, pentru spiritul lui, pentru semnificatia jurnalistica si, de ce nu, politica, a acestui cotidian. Si dvs sunteti principalul responsabil pentru moartea acestui simbol al revolutiei, asa cum sunteti responsabil si pentru situatia lui Sorin Stanciu. Va rog sa va pastrati demnitatea si sa nu’mi spuneti ca l’ati luat la Cotroceni ca asta a fost si meritul lui! Dupa asta, ce ati facut!?

  12. beranger Says:

    Gabriela,

    Postările prea lungi sunt considerate automat şi implicit spam, de aceea iniţial nu apar deloc. Singurul mod de a fi sigură ca s-a postat este să încerci din nou şi să constaţi că apare mesajul de care vorbeai.

    Felicitări pentru mesajul lung şi cutremurător. Poate ar fi trebuit să şi dai numele acelor Centre de Tortură? Dacă ne ascundem în spatele numelui generic “o Casă”, oricum nu se poate face nimic!

  13. cirlovacristian Says:

    To Gabriela Savitsky

    Daca lucrurile stau exact asa cum sunt prezentate,parerea mea este,sa adunati cit mai multe declaratii scrise si sa-i chemati in fata justitie pe cei ce au savirsit si savirsesc asemenea fapte criminale(cred ca puteti cere ajutor de la drepturile omului-sau copilului,nu sunt sigur) .Faptele de genul acesta reprezinta o ofensa chiar la statul de animal intr-o tara civilizata(natiune educata,etc….).Autoritatile nu vor lua masuri daca persoanele din cadrul aparatului administrativ-legislativ nu detin sau nu au interese (de orice natura)in acest domeniu.
    O alta latura este si faptul ca noi cetatenii ”aprobam” asemenea fapte,practic suntem vinovati.(si tacerea este un raspuns)
    Pentru dezvoltarea unei societati , baza este educatia(scoala vietii,cei 7 ani de acasa,scoala,etc…).Cu parere de rau natiunea nostra nu are prea multa educatie,indiferent unde ne aflam se observa cu ochiul liber.Poate ca este necesar sa fim urmariti si filmati ,sa ne realizam ce este lipsa educatiei-prin comparatie cu alte natiuni.De mult trebuia sa se intervina in procesul educatiei a tuturor cetatenilor dar mai marii politicii din Romania ”au uitat” ca vor veni si vremurile in care va fi nevoie de educatie(ei fiind ”prinsi”-si la propriu si figurat-
    cu privatizarile,SRI,dosare,comunism,etc……).
    In toata lumea occidentala se pune amprenta pe educatie,cercetare si previzionarea viitorului(elemente ce noua ne lipsesc)
    De exemplu in UK in cadrul programului de TV BBC -national- se prezinta ore (propiu-zis) de curs,sau testele nationale,tabla de materii,etc..dar NU AU NICI UN MINUT DE PUBLICITATE COMERCIALA.(exemple pot continua si din Suedia,Franta,Germania….).
    Ma repet NU AVEM SPECIALISTI-PROFESIONISTI IN NICI UN DOMENIU.
    Buni la toate suntem dar daca nu stim nimic foarte bine.

    Inca o data va sfatuiesc sa adunati cit mai multe declaratii si probe numai asa se va poate rezolva ceva.
    Va multumesc

  14. Gabriela Savitsky Says:

    carlovacristian,
    am adus la cunostinta autoritatilor, la vremea cand s-au petrecut intamplarile respective si rezultatul a fost ca … “nu s-a confirmat nimic”.
    Ai inteles, s-au luat rapid masuri ca “problema” sa fie bagata sub presh. Asa procedeaza “sistemul” de fiecare data cand se intampla vreun accident care depaseste perimetrul. Exact cei care trebuie sa asigure securitatea copiilor ii protejeaza pe cei care le fac rau. Sigur, va veni o vreme cand vor plati. Dar, pana atunci, vietile acestor copii sunt stricate, deja.

  15. Gabriela Savitsky Says:

    beranger,

    iti multumesc pentru lamuriri. Intamplarile sunt din 2005, din vara. Daca citesti mai multe postari pe blogul meu, sau de aici, vei afla despre care “Casa” e vorba. Dupa ce au musamalizat o afacere pe care am descoperit-o intamplator, fetele care au vorbit au “zburat” imediat din sistem, cea care scrisese cum a fost “folosita” de catre un angajat al institutiei a “primit” certificat medical cum ca e virgina, psihologu’ institutiei a zis ca fetele sunt mitomane, masinile si pachetele de fidelitate au plecat spre Bucuresti, iar eu am fost transferata la alt serviciu. Punct. Apoi ainceput “macinishul”. Dupa 7 luni de “regim de exterminare” (sicane de toate felurile) si din cauza ca nu pricepeam cum un sistem care trebuie sa te protejeze de fapt te tortureaza, nu puteam sa accept de fapt, am suferit un infarct (vezi pe blogul meu). Si, intre copilul meu si dreptatea copiilor din sistem (care, totusi, datorita acelui iuresh au primit multe facilitati si nu mai sunt tratati chiar asa) am ales instinctul de conservare. Daca sunt vie, voi putea, mai incolo, sa fac sa nu mai fie posibile asemenea atrocitati. Asa au curs lucrurile… foarte interesant felul in care vezi tu capitalismul nostru… Traiesti din Romania? Daca nu poti sa-mi raspunzi, nu-i nici o problema.

  16. cirlovacristian Says:

    Gabriela Savitsky

    Doamna ,aveti probe,declaratiile martorilor,etc.Daca da va rog sa-mi comunicati si va voi indruma mai departe.Nu este de ajuns sa ”aduceti la cunostinta autoritatilor”,va rog sa ma credeti.Multe legi din romania sunt costitutionale dar pe plan European lasa de dorit.Acest fapt va poate confirma orice cetatean European inclusiv si clauza de salvgardare-daca este prezentata cum trebuie d.pv. juridic situatia in cauza.
    Aveti declaratiile martorilor?
    Credeti ca le puteti reconstitui?
    Aveti mai multe informatiii?

    Va multumesc
    PS
    Sunt mult mai multe metode,chiar mult mai eficiente,decit simpla informare

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: