Archive for January, 2008

SEMNAL

31/01/2008

    S-a facut afirmatia ca in acest moment, in Romania nu exista intelectualitate de stanga. Poate pentru a infirma aceasta zicere, cu putin timp in urma, poetul Adrian Paunescu a intrat in blogosfera. Salut aceasta aparitie cu atat mai mult cu cat  paunescuadrian.blogspot.com se doreste a fi constructia, sper de durata, a creatiei unui literat de valoare, in viata.

Alaturi de minunata initiativa OCTAVIAN PALER – site realizat in memoria marelui scriitor, valorile patrimoniului literar national se afirma.

PROBLEME ECONOMICE

31/01/2008

              Mă bucur că temele economice, mai ales cele legate de politica fiscală şi îndeosebi de cota unică s-au bucurat de o atenţie speciala şi au stârnit o dezbatere vie, uneori chiar temperamentală. Cred că nu este întâmplător! Îmi pare bine că s-au evidentiat numeroase argumente pro şi contra. Este un lucru bun. Aşa cum aţi putut constata, eu nu mă postez pe poziţii rigide. Am subliniat cât de dăunătoare a fost, în practica sistemului “socialismului de stat”, ignorarea legilor pieţei, a stimulării performanţelor şi a pârghiilor de propulsare a eficienţei. Am fost şi sunt pentru poziţii realiste, pragmatice în politica economică, precum  şi în politică, în general.

            Dar, totodată cred că orice politică economică nu poate ignora finalitatea socială! Economia s-a născut în viaţa societăţii nu ca scop în sine, ci pentru a sluji oamenilor! 

           În ciuda progreselor colosale pe care le-a cunoscut dezvoltarea economică în ultimul secol, în ciuda faptului că omenirea a devenit în ultima jumătate de secol XX, de şapte ori mai bogată, sărăcia în lume nu s-a diminuat iar decalajele dintre bogaţii şi săracii lumii continuă să se adâncească. Chiar şi noile tehnologii informaţionale, care pot fi o şansă pentru cei rămaşi în urmă să recupereze aceste decalaje acţionează în sens invers! Aceasta este marea problemă a zilelor noastre, atât la scară globală, cât şi in plan national, în condiţiile tranziţiei spre construirea unei economii de piaţă funcţionale. Deocamdată nu am reuşit să evităm efectele negative ale unor procese care amintesc istoria “acumulării primitive de capital!” Şi acesta este rezultatul efectului pervers al economiei de piaţă, care cu toate meritele sale în stimularea iniţiativei, spiritului întreprinzător, a eforturilor pentru performanţă, pentru competitivitate şi eficienţă – a  generat polarizare socială – acumularea la un pol, al unei minorităţi – a bogăţiei, şi la celălalt pol, al majorităţii – a sărăciei! Acest lucru a generat căutările pentru măsuri corective. Aşa s-a născut conceptul de economie socială de piaţă (în care statul şi-a asumat rolul de factor corector) şi al modelului social, menit să reducă dimensiunile polarizării sociale – realizat iniţial de socialiştii suedez şi preluat de ţările Europei Occidentale – prin modelul social european. 

           Una din pârghiile folosite, în acest scop, de suedezi şi, apoi, de celelalte ţări europene, a fost politica fiscală, respectiv sistemul de impozitare progresivă care a dat rezultate remarcabile.

            Este ceea ce cred că ne putem permite şi noi, ba, chiar suntem obligaţi să o facem, pentru că fenomenele de polarizare socială şi sărăcire extremă a unor categorii de oameni au căpătat dimensiuni inacceptabile.

            Eu nu sunt pentru nivelare, pentru demagogie; nu sunt pentru “penalizarea” celor ce ştiu şi pot să obţină profituri şi venituri pe căi cinstite şi onorabile. Cineva a insinuat că eu aş fi susţinut impozite de 80%. Este un mare neadevăr! (Am evocat, într-o discuţie, că, în faze incipiente, în ţările scandinave s-au aplicat şi asemenea impozite!).

            Eu cred că nu atât impozitarea progresivă (versus cota unică) a veniturilor globale individuale este principala problemă a agenţilor economici, ci multitudinea de taxe şi impozite diverse aplicate, care împovărează viaţa agenţilor economici. Sunt probleme serioase, care cred că merită o analiză atentă şi o dezbatere aplicată!

Raspunsuri …

29/01/2008

@ Bibliotecaru

Întrebi într-un comentariu, despre actul legal de constituire a CFSN! Actul constitutiv al CFSN a fost “Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale” – prezentat, în condiţii democratice, în stare de asediu, din Studioul 4 al Televiziunii Române, în noaptea de 22 decembrie 1989. Acesta începe cu cuvintele: “Trăim un moment istoric. Clanul Ceauşescu, care a dus ţara la dezastru, a fost eliminat de la putere….. se deschide o pagină nouă în viaţa politică şi economică a României. Din acest moment, se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceauşescu. Guvernul se demite, Consiliul de stat şi instituţiile sale îşi încetează activitatea. Întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Frontului Salvării Naţionale”… şi continuă cu precizarea subordonării către CFSN a tuturor structurilor administraţiei de stat şi cu constituirea structurilor teritoriale ale CFSN – ca organe ale puterii de stat. Aceste fraze sintetizează obiectivul Revoluţiei – schimbarea puterii de stat – şi consemnează naşterea, pe cale revoluţionară, a noii puteri ! În continuare, se prezintă cele 10 puncte programatice care exprimă esenţa schimbărilor produse de Revoluţie. In final este data lista celor 39 membri ai CFSN, cu precizarea că “deocamdată, este o structură provizorie, gândită într-un mod operativ. Lista rămâne deschisă…. Aşteptăm propuneri din partea tuturor categoriilor şi forţelor sociale care au luptat şi au învins!” Cei 39 de membri s-au putut reuni, în plen, doar pe 27 decembrie, după încetarea acţiunii armate, care a ţinut toată ţara în încordare. În acea reuniune s-a aprobat structura Biroului Executiv al CFSN, au fost constituite comisii de lucru ale Consiliului şi s-a adoptat Decretul-lege privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale, care stabileşte şi extinderea componenţei numerice a CFSN la 145 membri – structura biroului său executiv şi a consiliilor teritoriale. De asemenea, a fost aprobată numirea primului-ministru şi propunerile privind componenţa Guvernului. În ziua de 4 ianuarie 1990 a avut loc şi prima reuniune a Biroului Executiv al CFSN cu preşedinţii consiliilor judeţene – care fuseseră cooptaţi ca membri ai CFSN, în structura sa lărgită de 145 membri (în conformitate cu Decretul-lege din 27 decembrie 1989). Asupra acestor momente de început ale activităţii CFSN, ca şi ale evenimentelor care au urmat – inclusiv transformarea sa în CPUN – găsiţi o informare largă în primul volum din”Momente de istorie” pe care l-am publicat în 1995, la Editura Enciclopedică.

@ bucur buildinchicago.com

Stimabile, dupa cum constat din pagina de prezentare esti un prosper om de afaceri. Aceasta postura este incompatibila cu excesul de nervozitate pe care il expui. Cu calm si mai mult ECHILIBRU sunt convins ca vei reusi. Cred ca si putina odihna ar fi buna…asa ca… nu e nevoie sa scrii „la modul asta pana dimineata”!.

P.S. Fii fara grija , nu te cenzureaza nimeni .

@ mantaedy

Felicitari Eduard ! esti cu adevarat „tare” pentru ineditul blogului tau. Este minunat! Daca la aceasta adaugam si premiile pe care le-ai obtinut la concursuri ai tot dreptul sa fii mandru. Mult succes in continuare.

 

@ cirlovacristian


intrebi
:

1.- care e deosebirea dintre structura de partid si cea de stat (cu referire la CFSN si FSN).


Structura de stat priveste institutiile care exercita puterea de stat (structuri alese – parlament ca puterea legislativa, structuri teritoriale; structurile administrative si de forta si institutiile puterii judecatoresti).


Partidul este o structura politica constituita din membrii care adera individual, care se prezinta prin programe politice , exprimand si orientari ideologice distincte) si prin statute de organizare si functionare. CFSN ca si CPUN au fost structuri provizorii, constituite in conditiile exceptionale ale situatiei noi create de Revolutia din decembrie 1989 si care au cautat in formule improvizate sa indeplineasca functiile specifice ale institutiilor de stat. FSN ca partid (inregistrat ca atare in ziua de 2 februarie 1990) s-a constituit in conditiile specifice ale evolutiei dinamice a situatiei politice din tara, ale aparitiei de partide care se pregateau pentru confruntarea electorala din mai 1990.

2.- doua nume care ar figura in “arhivele” PSD – L.Mandruta si S.Ciornei.


Nu inteleg sensul intrebarii. Daca L.Mandruta este Lucian Mandruta, binecunoscut prezentator TV iar S.Ciornei – d-na Silvia .Ciornei – senator din partea PC si fosta, un timp, membra a cabinetului Nastase) nu vad ce legatura ar putea avea cu arhivele PSD.

@ Waszlaw

isi exprima ingrijorarea in legatura cu aparitia de militanti de extrema dreapta in special in randurile tinerilor.


Ingrijorarea este, cred eu, motivata. Fenomenul este explicabil prin existenta multor fenomene negative legate de situatia precara in care se afla multe categorii sociale, indeosebi tineri care nu-si gasesc solutii de afirmare, integrare sociala, ca si de starea confuza si conflictuala din viata politica.

@ Grimrippah


intreaba daca sunt un fost savist.

Este adevarat, in perioada 1944-48 am fost elev la Liceul Spiru Haret. In 1948 urmare a reformei invatamantului Liceul Spiru Haret s-a transformat in liceu de fete. De aceea, impreuna cu cei mai multi dintre colegi am continuat ultima clasa de liceu si am absolvit Colegiul National Sf.Sava denumit atunci Liceul nr.1, unde am sustinut si examenul de bacalaureat.


@ cosmin013


Nu am avut si nu am legaturi cu vreo loja masonica. In calitate oficiala, de sef de stat am avut prilejul sa intalnesc reprezentanti ai unor loje masonice din
tara si din strainatate. Doar atat.

@ Nagyattila


Am apreciat comentariul transmis. Sunt de acord cu ideea ca pentru secui calea rationala nu este autonomia, ci o convietuire organica culturala cu romanii.

DIVERSE SI… NEPREVAZUTE

29/01/2008

 Ma pregateam sa redactez ultimele “ RESTANTE” , inclusiv raspunsul la intrebarea lui vladycu (lovingvama.eu) ,curios sa stie daca “stau să citesc bloguri… deşi, ar putea paria pe orice că nu se întâmplă asta”!!!!.Da! Citesc si retin elemente de interes. Aici se inscrie si postarea lui Cristian Teodorescu de pe blogul ziarului Cotidianul – „Reguli de convieţuire la blog într-un an electoral”. Cred ca autorul nu se va supara daca voi cita primele 3 articole : 

1. Fără înjurături. Ajung aluziile.

2. Fără atacuri la persoană . De exemplu: „chiorul de cutare” sau „ţiganul de cutărescu”. Nu oferim astfel un plus de informaţie, ci, de obicei, repetăm cuvintele altora.

3. Fară urări de tip „alege-s-ar praful de ixuleanu , cu partidul lui cu tot”. Asemenea dorinţe pot fi exprimate mai simplu, ca previziuni personale, de care nu se mai poate lega nimeni.………………

Restul…merita citit! Si poate fi un subiect de discutie si cu @cirlovacristian; @dianadragomir; @confucius  si de ce nu?!!!  O LEAPSA pentru ceilalti.

REVIN LA …RESTANTE

Am fost în zilele de 23 şi 24 ianuarie la Iaşi, dar la întoarcere am poposit puţin şi în Focşani. Iaşiul arată bine şi a onorat, conform tradiţiei, această sărbătoare a Unirii. Am participat la câteva reuniuni, cu reprezentanţii organizaţiilor PSD din nordul Moldovei, la microsesiunea de comunicări organizată de primăria municipiului, la inaugurarea Muzeului Unirii – renovat şi actualizat cu noi documente, am participat la trei emisiuni ale televiziunilor locale.

Am avut plăcerea să constat că există bloggeri şi în Iaşi (care m-au salutat cu amiciţie) apreciind că întâlnirea noastră de la Clubul A a avut ecouri pozitive.

            Ceea ce nu mi-a plăcut – şi nu întâmplător acest lucru a fost reflectat şi în media: încercarea de politizare a manifestării din Piaţa Unirii. Liberalii au greşit prin tendinţa manifesta de “racolare” politică a evenimentului. Era total neavenită prezenţa unor panouri care pretindeau că unirea ar fi fost opera liberalilor, iar personajele cunoscute – Cuza, Kogălniceanu şi Brătianu – ca “liberali” care au realizat Unirea. Se ştie că Partidul Liberal a luat fiinţă abia la 1875; cei ce au câştigat bătălia pentru unire reprezentau “partida naţională”. De asemenea, huiduielile care au însoţit apariţia şi cuvântul preşedintelui ţării (indiferent de opinii şi aprecieri personale sau de grup) la o asemenea manifestare naţională au fost total neavenite.

           În replică, la Focşani, grupurile reprezentând PDL au tratat-o cu aceeaşi primire pe reprezentanta PNL, doamna Norica Nicolai, care a luat cuvântul înaintea preşedintelui Băsescu.           

Asemenea manifestări nu ne onorează! Disputa publică trebuie să respecte anumite reguli şi să nu depăşească anumite limite! Altminteri, pierdem cu toţii. Trebuie să apreciez că reprezentanţii PSD, deşi în număr mare, au manifestat reţinere şi asta este bine, este dovadă de maturitate. De altfel, ei au fost organizatorii celor două evenimente – atât la Iaşi, cât şi la Focşani (Vrancea), atât primarii, cât şi preşedinţii consiliilor judeţene fiind reprezentanţi ai PSD!

RESTANTE

28/01/2008

Marturisesc faptul ca nu mi-au placut niciodata “restantele” . Atunci cand acestea imi apartin imi cer scuzele de rigoare  si…incerc sa recuperez.

In primul rand referitor la INTALNIREA CU BLOGERII. Am apreciat climatul destins, degajat, lipsit de crispari si incrancenare – in care s-a desfasurat manifestarea, ca si modul alert, interactiv – intrebari si raspunsuri – comentarii, intr-un timp relativ scurt reusind sa intervina destul de multi participanti. Este si meritul moderatorului Horea Badau – presedintele Asociatiei Consumatorilor de Media , care a reusit sa respecte rigorile impuse de „cronometru” , fapt pentru care il felicit. Este meritorie initiativa ASOCIATIEI de a da cuvantul celor ce pana la aceasta intalnire se regaseau numai in „virtual”. Mi-a facut placere intalnirea cu cei pe care ii citeam doar pe bloguri, in special pe cei cu mai multa experienta, nume grele in blogosfera : Cristi Dorombach , Cristian Greger , Bobby Voicu ,  Andrei Rosca , Cristi Sutu , Sorina Matei,  Diana Dragomir  , Mihnea Dumitru , Vlad Visky , Gabriela Savitsky , Iulian Barbulescu , Mihnea Georgescu  care dealtfel au fost protagonistii dialogului.  Bobby Voicu si-a manifestat dealtfel disponibilitatea de a extinde blogosfera prin organizarea de cursuri de initiere. Am sesizat prezenta unui numar mare de studenti de la Stiinte Politice, Jurnalism, Filozofie.

Am putut aprecia interesul interlocutorilor pentru problematica sociala ca si pentru “fenomenul blogosferei” si perspectivele sale in contextul actual. Asa cum am afirmat ,in prezent are loc nu numai o diversificare si o amplificare a comunicarii, facilitate de tehnologia informatiei si a internetului – dar apare si o forma noua de structurare a actiunii societatii civile. Fiind o forma de comunicare “ in orb” cum o caracteriza unul din vorbitori, permite afirmarea nestingherita a opiniilor, dar si lipsa de retineri in privinta limbajului folosit. Ceea ce am putut remarca este faptul ca se dezvolta in acelasi timp o reactie de autoprotectie impotriva vulgaritatii, jignirilor sau injuriilor. Se dezvolta deci in blogosfera , reguli de comportament conforme comunitatii umane. Am remarcat aceasta atat la intalnire cat si in schimbul de opinii de pe bloguri. Este cred un lucru remarcabil si aceasta ma incurajeaza, in ciuda retinerilor initiale.

COMENTARII ..(4)

24/01/2008

Pentru a incheia seria comentariilor restante voi posta astazi precizarea privind “transformarea CFSN în partid politic”. Este o mare confuzie, care a fost cultivată încă din 1990 – în contextul confruntărilor politice, alimentate de competiţia electorală dinaintea alegerilor din 20 mai 1990.

CFSN a fost structura provizorie a noii puteri de stat, care s-a născut în noaptea de 22 decembrie 1989. În cursul lunii ianuarie, când au început să apară partide politice, noi (cei din CFSN) am încercat să lărgim cadrul său prin atragerea reprezentanţilor partidelor care apăreau (pe baza Decretului-lege aprobat de CFSN,pe 31 decembrie 1989). În faţa refuzului acestora (începând cu PNŢCD, PNL şi PSDR) şi în contextul apropierii alegerilor a apărut ideea constituirii unui partid care să aibă ca platformă politică programul Revoluţiei Române, conţinut – în sinteză – în Comunicatul către ţară al CFSN. În legătură cu denumirea acestui partid – în urma unei discuţii din plenul CFSN din 20 ianuarie 1990 (când s-au formulat două propuneri: “Partidul Revoluţiei” sau “Frontul Salvării Naţionale”) s-a optat pentru denumirea de FSN – dar nu CFSN!

Decizia a alimentat o neînţelegere, pe care adversarii politici au folosit-o pentru a acuza FSN de intenţia de a crea confuzie între partid şi structura de stat!

În urma discuţiei cu reprezentanţii celor trei partide, pe 28 ianuarie şi, apoi, cu reprezentanţii tuturor celor 30 de partide, care apăruseră până în ziua de 1 februarie 1990, s-a adoptat decizia de a constitui o nouă structură de stat – CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională), care a inclus reprezentanţii tuturor partidelor existente (incluzând şi alte 8 partide, care s-au constituit în primele 8 zile ale lunii februarie, plus reprezentanţii organizaţiilor minorităţilor naţionale şi ai AFDPR(Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici).

Deci, CFSN-ul, ca structură de stat, s-a transformat în CPUN, iar FSN a devenit unul dintre partidele componente ale acestuia! În fapt, mulţi membri ai CFSN nu au intrat în FSN! (Spre exemplu, foşti membri ai CFSN care au rămas în componenţa CPUN, fără a deveni membri ai FSN, au fost: Ion Caramitru,Cazimir Ionescu – vicepreşedinţi ai CPUN, Andrei Pleşu, Dan Hăulică, Mircea Dinescu, Gabriel Andreescu, Mariana Celac, Cristina Ciontu, Ascanio Damian, Dan Deşliu, Radu Filipescu, Gheorghe Manole, Vasile Neacşa, Ioan Liviu Stoiciu, Lazăr Vlăsceanu, Valentin Voicilă, Octavian Buracu etc.

Blogurile si provocarile sociale

23/01/2008

“Intr-o insemnare de azi, Sorin Tudor anunta o serie de date uluitoare despre Internetul si blogosfera din China.

  • 210 milioane de utilizatori de Internet si 47 de milioane de bloggeri;
  • in a doua jumatate a anului 2007, numarul de internauti a crescut, in medie, cu 182 de utilizatori in fiecare secunda;
  • 1 chinez din 30 este blogger.

Privita cu neincredere sau amuzament de unii si cu ingrijorare de altii, cresterea exploziva a Internetului in randul populatiei din China e un fenomen care depaseste cu mult estimarile initiale ale cercetatorilor din lumea intreaga. Cifrele ofera imaginea unui mediu online cu mari sanse sa influenteze, cat de curand, nu numai statisticile, ci si multe realitati politice si economice internationale.”

Prin extrapolare, la noi, blogosfera ar trebui sa cuprinda peste 500.000 de membri !

Dragi colegi vom avea de lucru !

Pe curand !

COMENTARII LA … COMENTARII

22/01/2008

Pt. INDOCHINE

Faptul ca sunteti adept al cotei unice de impozitare ( flat tax ) nu poate motiva lipsa de respect fata de alte opinii ; iar “zicala” cu rusii si Bush este total deplasata ( lansata in climatul de incrancenare politica din campania electorala din 1990 ). Altminteri , ar trebui sa stiti ca in SUA si in tarile membre UE din vest se practica DOAR sistemul de impozitare progresiva.
Deci :
– COTA UNICA NU SE PRACTICA IN PATRIA LUI BUSH
– IN SCHIMB, EA SE FOLOSESTE DE CATRE ….RUSHI

PT. CBALTATESCU

Afirmati , fara temei , ca eu as considera ca ” bogatia trebuie penalizata”.
Este un principiu general acceptat – ca asa e echitabil, ca cei cu venituri mai mari sa contribuie mai mult la formarea bugetului. Buget din care se sustin serviciile publice ( invatamant, cultura, sanatate, drumuri, gospodarire comunala etc. ) de care cei cu venituri mai mari beneficiaza, de fapt, in mai mare masura. Este adevarat – in acelasi timp – ca se impune un ECHILIBRU in toate . Cote prea mari de impozitare pot avea efecte negative , in plan economic – inclusiv migrarea capitalurilor ( Bjorn Borg a parasit Suedia din cauza impozitelor prea mari ). Deci, toata politica fiscala de impozite trebuie gandita ca un tot – calculand efectele multiple – in plan economic si social.

COMENTARII… ( 3 )

21/01/2008


Pe marginea comentariilor referitoare la LOCUL SI ROLUL STANGII ASTAZI” si despre „ ROLUL STATULUI IN SOCIETATEA CONTEMPORANA doresc sa fac cateva remarci:

Mi se reproseaza ca ar trebui sa-mi asum raspunderea pentru prabusirea economiei nationale , care a avut loc dupa Revolutia din decembrie 1989 precum si ca am fost un slab manager al economiei si am permis distrugerea si desfiintarea CAP-urilor si IAS-urilor, intreprinderilor si platformelor industriale.

Precizez ca – Procesele care au avut loc in Romania ,ca si in celelalte state foste „socialiste” si in URSS – in 1989 – au avut cauze mult mai profunde si nu se pot limita la actiunea factorilor subiectivi, in anii care au urmat. A avut loc un amplu proces istoric de prabusire a unui sistem, ca urmare a slabelor performante – atat in plan politic, cat si economic. Am abordat aceasta problema, pe larg, in toti acesti ani !

Deasemeni tranzitia – in plan politic , construirea democratiei si a statului de drept, ca si in plan economic – de la economia de stat, spre economia de piata a insemnat un amplu si complicat proces care a antrenat forte, dar si interese multiple, controverse, confruntari si inclestari – chiar si violente care au condus la prabusirea structurilor existente si au ridicat mari dificultati in construirea altora.

       Nu puteau fi salvate structuri economice care au stat la originea chiar a lipsei de performanţă a sistemului. Acest lucru s-a petrecut, în forme şi dimensiuni diferite, în toate ţările implicate. Aceasta a făcut, la noi, ca, în decurs de 2 ani de zile, PIB-ul României să coboare la cca 60% din cel al anului 1989, iar producţia industrială să ajungă la cca 40%.

    Este concludent graficul evoluţiei producţiei industriale,în perioada 1990-2007, de unde se vede că astăzi producţia industrială reprezintă încă doar 63,3% din valoarea celei din 1989. Sunt şi procese care la noi au cunoscut evoluţii mai puţin favorabile decât în alte ţări.

    Referitor la cele afirmate de “@ emigrantul” şi “@ bibliotecarul” privind demolarea CAP-urilor, IAS-urilor, spre exemplu, reamintesc atacul furibund al forţelor de dreapta, din anii 1990-1991, care considerau CAP-urile ca fiind structuri comuniste şi care imi atribuiau mie încercări de a evita fărâmiţarea acestor exploataţii agricole. Aprecierea era stupidă: ideea de cooperaţie era cu mult mai veche decât cea de”comunism” şi ea a cunoscut în toată Europa o continuă dezvoltare, în secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Preşedintele Partidului Ţărănesc (Ion Mihalache) pleda, în anii ’20, pentru constituirea de “cooperative agricole de producţie” – ca o cale de protejare a micului proprietar, făcând referire la exemplul olandez.

    Din păcate, politica promovată de Ceauşescu, de intervenţia brutală a statului în viaţa CAP-urilor a dus la înstrăinarea acestora de membrii lor, care le priveau ca structuri de stat şi, de aceea, au cuplat la acţiunea forţelor demolatoare care au dus la destrămarea CAP-urilor şi fărâmiţarea exploataţiilor (aşa cum se vede “din avion”, mai ales în sudul ţării, fâşii jalnice de petice de pământ), cu efecte negative asupra vieţii micilor proprietari şi a satului românesc. Aşa ceva nu s-a petrecut în alte ţări – Germania,Cehia, Slovacia, Ungaria, unde statul – înainte de 1989 – a respectat statutele cooperativelor, nu s-au amestecat în viaţa lor, ceea ce a făcut ca acestea să se consolideze ca structuri viabile, eficiente, net superioare fermelor familiale din Germania de Vest, spre exemplu, care au in medie cam 80 ha.

    De aceea, într-unul din textele mele de început, pe blog, apreciam activitatea inginerului Dumitru Muscă din Curtici, care a avut înţelepciunea să transforme CAP-ul, al cărui preşedinte era, în societate pe acţiuni, dezvoltata ulterior ca un complex agroindustrial modern – care s-a extins astăzi la peste 7000 ha, unitate modernă care a creat locuri noi de muncă, de tip industrial şi comercial, cu efecte benefice pentru membrii săi. Este motivul pentru care spuneam că ar fi fost în beneficiul ţării, al agriculturii şi satului românesc dacă măcar 1000 din fostele CAP-uri ar fi cunoscut evoluţia celei din Curtici.

    (2) O altă bătălie politică pe care am pierdut-o a fost cea în jurul restituirii de proprietăţi. Ţinând seama de complicaţiile unor reparaţii reale a celor ce au suportat abuzurile vechiului regim, fără a crea noi nedreptăţi şi abuzuri, noi am căutat o formulă cu măsuri de protecţie a unor categorii de cetăţeni (spre ex. chiriaşii). Coaliţia de dreapta, care a venit la guvernare în 2004, a impus promovarea unui pachet de legi având ca obiect “restitutio in integrum”, care a generat mari necazuri pentru zeci de mii de oameni evacuaţi din case, în care locuiau de zeci de ani (uneori, în compensare pentru propriile case demolate, fie pentru construcţia unor cartiere noi, fie urmare a unor fenomene naturale (inundaţii, în cazul celor 200 familii din Satu-Mare). La aceasta se adaugă sute de cazuri de evacuare de şcoli, grădiniţe, biblioteci, alte instituţii de cultură, spitale, policlinici etc.In Ungaria, spre exemplu, forţele politice au ajuns la o înţelegere în 1993 (pe vremea unei guvernări de dreapta) să nu restituie nimic în natură şi să limiteze despăgubirile pentru foştii proprietari, la o sumă maximă de 75.000 $. Societatea maghiară a acceptat această soluţie. Nu au apărut niciun fel de obiecţii şi nici reclamaţii la CEDO! Astfel, o problemă complicată şi-a găsit o soluţie acceptată de toţi, ceea ce a fost în beneficiul societăţii maghiare, inclusiv al climatului politic din ţară.

    Noi continuăm, pe această temă, să ne confruntăm, si astazi, cu probleme complicate, cu efecte grave asupra economiei (obligată să accepte poveri financiare greu de suportat) şi asupra stării de spirit a oamenilor.

    Iată doar două exemple de probleme complicate, cu efecte complexe în timp.

    Am putea continua cu alte exemple, privind industria, procesul de privatizare, apariţia de mari decalaje în sistemele de salarizare, în veniturile diferitelor categorii de cetăţeni. Sigur că la acestea toate au concurat atât efectele unui fapt obiectiv – prăbuşirea de sistem produs în 1989, ca şi influenţa factorilor subiectivi – confruntarea politică şi a diferitelor grupuri de interese care au apărut după 1989. Acestea toate necesită o analiză profundă. Nu se pot expedia astfel de probleme prin aprecieri simpliste şi unilaterale!

COMENTARII…. ( 2 )

20/01/2008

COTA UNICA DE IMPOZITARE

Inteleg unele din argumentele celor ce sustin cota unica. Vreau sa va spun ca, in legatura cu aceasta tema, si in PSD au existat si exista pareri diferite. Personal am considerat si consider ca adoptarea ei a agravat unele fenomene, indeosebi in ceeace priveste adancirea polarizarii sociale.

De fapt, argumentul principal in lansarea propunerii, venite din partea celor ce lucreaza in aparatul fiscal, a fost simplificarea sistemului de calculare a impozitelor. Calculul venitului global anual al fiecarui contributor si incadrarea sa in diferite categorii de impozitare era complicata. Insa se realizase softul necesar pentru punerea in aplicare in sistem computerizat a acestei operatiuni. Au aparut si argumente privind „scoaterea la lumina” a unor operatiuni si surse, care evitau impozitarea. Deasemenea, s-a afirmat ca veniturile suplimentare rezultate din reducerea impozitelor celor cu venituri mari vor putea fi investite suplimentar in economie. Toate aceste argumente sunt de analizat.

La o analiza mai atenta a sistemului de aplicare a cotei unice se poate vedea, in primul rand, ca nu au crescut incasarile la buget – din contra! ( s-a obtinut, in primul an, 1 miliard euro mai putin. Pentru compensare, s-a apelat la introducerea altor taxe, accize,etc). Cei cu venituri mai mici, nu au avut de castigat, asa cum sustin unii. Impozitul minim a crescut de la 14% la 16%. Unele compensari acordate la inceput si-au pierdut destul de repede efectul. In schimb, veniturile suplimentare ale celor bogati s-au concretizat foarte putin in investitii in economie, ci mai mult s-au indreptat spre cresterea consumului de lux, bazat pe importuri, care au contribuit la agravarea balantei comerciale a tarii.

PSD avea un proiect de punere in practica a unui complex de masuri destinate scaderii impozitelor : cota minima sa scada de la 14% la 10% iar cea maxima de la 40% la 38% – intr-o prima faza si la 35%, ulterior. Se preconiza, deasemeni, diferentierea cotelor de TVA – pentru produse alimentare de baza, medicamente, carti, asa cum se practica in multe tari ale Uniunii Europene. Dealtfel este de retinut ca in toata Europa se practica impozitarea progresiva. Primii care au introdus cota unica au fost rusii (la o economie bazata pe resurse naturale care ofera o sursa sigura de venituri) apoi Estonia si Slovacia. Bulgarii vor sa introduca si ei o cota unica inferioara celei din Romania. De fapt acesta este aspectul cel mai delicat – practicarea unui fel de „dumping financiar” pentru atragerea de capital strain.

In ce priveste problema „poverilor fiscale” asupra agentilor economici – acestea, intr-adevar necesita o analiza mai atenta si masuri practice de reducere a lor si de incurajare a agentilor economici, in special a IMM-urilor. Se discuta mult despre acest lucru. Situatia nu s-a ameliorat. Este o problema urgenta, care merita o analiza serioasa si promovate masuri in consecinta !

Dealtfel si la nivelul Uniunii Europene se discuta despre necesitatea unificarii politicilor fiscale. Merita sa gandim si sa ne pregatim si pentru o asemenea perspectiva!.