LA ANIVERSARE – 3 Martie 2012 -

Cu vârsta, fiecare zi e o primăvară, chiar dacă … am împlinit 82 de ani. Este o vârstă a bilanţului, deşi toată viaţa am încercat să evaluez lucrurile cu luciditate, şi mi-am asumat ceea ce am făcut, chiar şi atunci când nu am reuşit ceea ce mi-am propus. Viaţa nu e liniară, nu curge liniştit. Are suişuri şi coborâşuri, poate fi extrem de ingrată. Important este să ai un ţel, să fii convins de nevoia de a-l atinge şi să lupţi pentru el. Eu am avut şi am un ţel şi nu se poate spune că nu am luptat pentru el.

Nu ştiu dacă am făcut istorie, dar sigur am reuşit să las ceva în istoria României: reconstrucţia ei democratică şi, împreună cu aceia care au crezut în acest ţel al României, ancorarea ei în spaţiul civilizaţional occidental. Departe de mine gândul că aş fi fost un om providenţial. Am fost doar un om care şi-a asumat nişte responsabilităţi, într-un moment greu pentru ţară.

Noi, românii, am plătit scump pentru faptele celor care, în istoria recentă, s-au crezut providenţiali şi, din păcate, ADN-ul acestor personaje e încă prezent la oamenii politici ai lumii, ca să nu vorbim numai de România. Am trăit viaţa ţării sub rigoarea cu care mi-am trăit propria viaţă şi există un adevăr relativ al oricărei erori.

Nu aş spune că mă felicit, ci, ca toţi românii, sunt satisfăcut de a fi revenit într-o Europă a drepturilor oamenilor, la instituţiile şi noţiunile esenţiale ale democraţiei, oricât de fragile par ele acum şi de ezitante în funcţionare. Nu sunt satisfăcut de această situaţie ambiguă în materie de democraţie, de nerespectarea multor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, sub diferite pretexte, de instituţio­nalizarea corupţiei, de degradarea limbajului, a demnităţii umane. Poate nu am reuşit să punem bazele suficient de solide ale unui mod de a fi social care să asigure hrana, educaţia, sănătatea, o economie solidară, o ecologie a spiritului.

Mi s-a propus un exerciţiu de imaginaţie: suntem în anul de graţie 2112. Urmaşii noştri se uită la televizor, unde e programată o emisiune de genul «Memoria înaintaşilor». Ce mi-ar plăcea să ştie despre mine generaţiile care vin? Că, dincolo de orice, mi-am făcut datoria, că am crezut în capacitatea naţiunii noastre de a trece peste obstacole şi de a progresa, dar, mai presus de orice că am crezut în libertate, egalitate şi fraternitate. Care sunt dincolo de stânga şi de dreapta. Sunt esenţa demnităţii umane. De-acolo, de unde voi fi, aş fi bucuros să pot privi zâmbind o lume mai bună, cu oameni mai fericiţi şi mai împliniţi sufleteşte.

Lumea de azi trece prin mari frământări, se schimbă, şi, din păcate, sensul schimbării este defavorabil omului simplu, al cărui exponent îmi place să cred că am fost şi sunt. Dacă liderii acestei lumi vor da dovadă de înţelepciuni şi vor renunţa la vanităţi de nimic justificate, vor face aşa încât omul obişnuit să fie în centrul schimbării, şi nu banul. Dar pentru asta trebuie să ne facem auzită vocea. Este din nou timpul coborârii omului obişnuit în agora. Politica este un lucru mult prea serios pentru a fi lăsat doar pe mâinile politicienilor. O spune un om pentru care politica a fost un mod de a trăi.

(Jurnalul National – 3 martie 2012)

P.S.  Multumesc celor care, inca din zorii zilei mi-au transmis felicitari si ganduri bune. Aceleasi dragi urari, cu impliniri si bucurii precum seninul zilei de azi.

REFERITOR LA IARNA SI INZAPEZIRI…

Exista o formula straveche cu privire la luna februarie – ultima luna de iarna – “fe-martie”, reflectand dorinta oamenilor de a trece mai repede de luna februarie si cu ea odata si iarna.

Anul acesta, am avut chiar o situatie insolita: Nu am prea avut iarna in luna decembrie si chiar la inceput de ianuarie. Greul iernii s-a concentrat in luna februarie – cu caderi foarte mari de zapada, cu un fel de compensare naturala, dupa lipsa de precipitatii din perioada anterioara, foarte secetoasa – vara, toamna si inceputul iernii. Toata Europa inregistreaza acest fenomen.

Continuarea ninsorilor creaza probleme nu numai acum. Prin prelungirea inzapenzirii drumurilor si a unor localitati, dar aceasta va crea probleme si dupa, Daca va avea loc o incalzire rapida , cu topirea masiva a zapezilor, si cu o posibila suprapunere de ploi de primavara – aceasta va crea pericole reale pentru inundatii de mari dimensiuni. Aceasta, mai ales este valabil pentru bazinul Siretului, unde, din pacate, in ultimii 20 de ani s-au defrisat masiv versantii Carpatilor Orientali, ca urmare a privatizarii padurilor ( o greseala politica, pentru care se vor inregistra costuri pe o perioada lunga de timp).

Lipsa padurilor va facilita formarea unor viituri de mari dimensiuni, in bazinul Siretului, al afluientilor sai din judetele Suceava, Neamt, Bacau, Vrancea, cu pierderi uriase si pericole pentru oameni si pentru localitati. Din pacate , singura masura rationala este elaborarea din timp a unor avertizari – care sa-i ajute pe oameni sa se fereasca din calea viiturilor ! Evitarea pierderilor materiale este mai dificila, uneori imposibila – acum important este sa se diminueze pierderie de vieti umane si de animale.

Se impun rapid analize pentru exploatarea rationala a tuturor bazinele hidrografice si de masuri tehnice legate de exploatarea acumularilor, de pregolire a lor, pentru preluarea marilor viituri.

DIN LUMEA PRESEI

Alegeri sub semnul catastrofei….

Inpolitics

Pentru cîteva clipe, Ion Iliescu a lăsat ieri jurnaliștilor și opiniei publice, după Comitetul Executiv, impresia senilizării, după ce a început să vorbească, pe un ton serios, despre inundațiile de primăvară în contextul numirii unui nou guvern. Atît de neavenite au părut afirmațiile sale încît televiziunile de știri l-au ”tăiat”, revenind în studio pentru a continua discuțiile politice. În realitate, bătrînul lider ne-a servit tuturor, dar, mai ales, colegilor mai tineri, o lecție de pragmatism politic excepțional.

“Ne aşteaptă o primăvară complicată! Cantitatea asta foarte mare de zăpadă în funcţie de scenariul încălzirii de primăvară, poate crea probleme deosebite. Vom asista la un proces de încălzire masivă, mai ales că de-a lungul anilor s-au făcut defrişări sălbatice mai ales pe versanţii Carpaţilor Orientali. Putem să ne aşteptăm la fenomene foarte grave, mai ales în Bazinul Siretului, unde sunt asemenea fenomene, la inundaţii de mari dimensiuni. Şi, de aceea, am spus să fie avertizate conducerile din toate judeţele, am discutat cu conducerea INMH nişte scenarii în legătură cu diverse variante de topiri şi, dacă se suprapun topirii de zăpezi ploile de primăvară, fenomenul poate căpăta mari dimensiuni” a spus Iliescu ieri, după ședința Comitetului Executiv.

Stupoare printre ziariști, mai interesați de trioul amoros Vanghelie-Mizil-Mazăre. Posturile TV taie transmisia în direct, plictisite de noua postură de crainic meteo a liderului pesedist.

O mare gafă.

Avertismentul lui Iliescu e mai ancorat în politica momentului decît toate analizele zilei pe tema ”trece guvernul/pică guvernul”. E ancorat în ceea ce se cheamă agenda cetățeanului.

Să o luăm metodic.

Se știe că în acest moment, peste România e un strat de zăpadă fără precedent în ultimii 15-20 de ani. Casele sunt îngropate pînă la acoperiș, drumuri naționale zac îngropate pentru mult timp de aici încolo. Cantități inimaginabile de omăt abia așteaptă căldura pentru a se dezgheța și a o lua, furios, la vale.

Să vedem, însă, ce spune prognoza meteo oficială pentru lunile martie-aprilie: spune că ”temperaturile vor fi în general normale pentru perioadă, exceptînd unele areale din estul, sud-estul și vestul țării unde valorile termice pot fi peste normele climatologice. Cantitatile medii lunare de precipitatii vor fi apropiate de normele climatologice in cea mai mare parte a tarii, iar local in vestul, nord-vestul si centrul tarii acestea pot fi peste mediile multianuale lunare.

În luna martie, regimul termic mediu lunar al aerului va inregistra valori apropiate de normele climatologice la scara intregii tari. Sub aspect pluviometric, cantitatile lunare de precipitatii vor prezenta valori apropiate de mediile multianuale in majoritatea zonelor, local in centrul tarii fiind posibile valori peste normele climatologice.

În luna aprilie, cantitatile de precipitatii vor fi normale in cea mai mare parte a regiunilor, iar local in estul, centrul si nordul tarii, acestea pot fi peste normele climatologice lunare.

Precizam faptul ca aceste informatii nu exclud posibilitatea aparitiei unor situatii cu valori extreme de temperaturi sau cantitati mai mari de precipitatii pe intervale scurte de timp ce pot conferi un caracter sever intervalului respectiv”.

Altfel spus, nu se anunță secetă, ba chiar oarece exces de ploaie.

Suprapus peste topirea zăpezii, sunt toate șansele ca acest fenomen să ducă la niște inundații mult mai catastrofale decît cele din 2005 și 2006.

În 2005, spre exemplu, pagubele au depășit două miliarde de euro și s-au înregistrat aproape 100 de morți.

De atunci, defrișările au cuprins zone încă și mai întinse de teren, lucrări de îndiguire nu prea s-au făcut, că doar comunele aveau nevoie de bazine de înot și săli de sport șamd.

România trebuie să se pregătească pentru vremuri teribile după cea mai grea iarnă a ultimelor decenii.

Și cînd se vor întîmpla toate acestea? Răspuns: exact în timpul campaniei electorale din mai-iunie, și al alegerilor locale.

Un ”ingredient” politic care a lipsit, spre exemplu, în 2005 și 2006.

Incapacitatea de reacții corespunzătoare după căderile de zăpadă a atras critici dure guvernului Boc. Cum se va descurca în fața provocărilor care urmează guvernul puștimii cu caș la gură, care se pregătește să obțină azi votul parlamentului?

Nu avansăm un pronostic, dar cred că cei mai mulți dintre cititori cunosc deja răspunsul.

Cît despre proporția în care prestația noilor guvernanți la probabilele inundații se va repercuta asupra alegerilor locale, nu putem spune decît că va fi cel puțin covîrșitoare, putînd schimba, ea însăși, situația din sondajele momentului.

Să ne amintim doar comportarea halucinantă a președintelui și premierului în 2005-2006, cînd unul se răstea la sinistrați că nu le poate face hotel, altul se căznea zadarnic să impulsioneze repararea podului de la Mărăcineni și amîndoi păreau mai interesați să își ”ia fața” unul altuia în plan mediatic decît să facă ceva cu adevărat constructiv pentru țară. (Bogdan Tiberiu Iacob)

“ESECUL LUI TRAIAN BASESCU RAMANE, VORBELE SALE SE DUC”

Fostul preşedinte al Romaniei Ion Iliescu a acordat un interviu Jurnalului Naţional in care răspunde acuzaţiilor preşedintelui Traian Băsescu şi face o analiză a situaţiei politice actuale. 

Jurnalul Naţional: In prima sa ieşire publică pe tema protestelor, preşedintele Băsescu a avut un atac dur la adresa dvs. Spunea că mesajele dvs, ale lui  Crin Antonescu şi ale lui Victor Ponta sunt similare cu cele ale fostului preşedinte al R. Moldova, Vladimir  Voronin. Cum comentaţi?

Ion Iliescu: Nu comentez ieşirea, în sine, pentru că nu este nimic de comentat. Pur şi simplu domnul Traian Băsescu nu mai are ce spune românilor, şi, în lipsă de mesaj, de proiect, pentru că “modernizarea României” este doar o petardă populistă, nu un proiect, inventează “duşmani ai poporului”. După 22 de ani în politica românească post-decembristă, în care am fost atacat în fel şi chip, cuvintele domnului Băsescu nu mă mai impresionează. Ceea ce se poate constata, însă, este ca domnia sa nu a răspuns, fie şi în stilul caracteristic, la reproşurile mele, privind eşecul politicii sale de “preşedinte-jucător”, care a dus la multe blocaje politice, dintre care cel mai grav este cel de acum. Eşecul rămâne, vorbele sale se duc. Şi trebuie să dea o explicaţie, nu mie, ci românilor, în legătură cu acest eşec şi cu suferinţele provocate de el cetăţenilor. Poate nu-şi dă seama, dar poartă o imensă responsabilitate pentru ultimii patru ani de criză. Să fim înţeleşi: criza nu avea cum să ne ocolească. Dar ea a fost agravată de proasta guvernare a unui Executiv al cărui premier de facto a fost Traian Băsescu. Asta este realitatea împotriva căreia s-au ridicat cei care protestează, şi care aşteptau altceva dela Preşedintele României.

De ce credeţi că a ales să compare mesajele dvs şi ale domnului Ponta, cu cele ale lui Vladimir Voronin?

O penibilă încercare de manipulare a realităţii, de etichetare a adversarilor PDL drept “comunişti”. Creadă cine ce vrea, dar gândirea totalitară are cel mai demn reprezentant în România în persoana lui Traian Băsescu. Din serialul său cu “mogulii”, şi cu alte bazaconii, a mai rămas doar această sechelă jalnică. Care nu face onoare unui înalt demnitar al unui stat european. A coborât mult prea jos lupta politică, a trivializat-o.

După lansarea acestui atac, şeful statului, premierul Boc şi liderii PDL au devenit mai impăciuitori, dandu-le dreptate romanilor care protestează. Credeţi că este un mesaj sincer sau le este frică?

Mă îndoiesc de sinceritatea “regretelor” exprimate. Judecând după felul în care se comportă, după lentoarea cu care au reacţionat, după insultele cu care i-au împroşcat, în primele zile pe manifestanţi, nu le pasă nici de aceştia, nici de români, nu-i interesează cu adevărat soarta lor. Nu au decât un gând: cum să rămână la putere, indiferent de mijloace. Dacă se cere pentru asta şi mimarea scuzelor, ei bine, asta vor face.

Da, se simte panica în rândul celor de la putere. Nu ştiu dacă ea s-a transformat în frică. Dar panică este. Normal, nemulţumirile se îndreaptă către Emil Boc. Care, dacă ar mai avea ceva luciditate, ar demisiona şi ar deschide calea alegerilor anticipate. PDL avea, desigur, alt scenariu, cel al comasării alegerilor, în noiembrie anul acesta. Acum sunt descoperiţi si derutaţi, iar Traian Băsescu nu le mai poate oferi un colac de salvare. Pentru că el însuşi este principala tinta – şi pe bună dreptate –, a nemulţumirilor.

 In mesajele lor publice transmise pe parcursul protestelor, atât premierul, cat şi preşedintele Băsescu au afirmat că nu au avut alternativă, că au făcut ce trebuia. Au făcut intr-adevăr ce trebuia?

Alternative la politicile economice şi sociale promovate de actuala guvernare existau. Ca să mă exprim politicos: a spune că tu deţii adevărul absolut, că nu există decât o singură soluţie, este semn de rupere de realitate. Autosuficienţa nu e, niciodată, de bun augur. În fond, guvernanţii s-au limitat să ia bani şi un program, simplist şi costisitor economic şi social, dela FMI, care li s-au livrat la pachet, împreună cu un premier “economic”, Jeffrey Franks, după care, pentru a se încadra în parametri, s-au apucat să reducă veniturile celor pe care îi puteau prinde la înghesuială: bugetarii şi pensionarii. Timp de trei ani n-au avut dureri de cap, acum nu mai ştiu ce calmant să ia. Deşi soluţia problemelor lor e simplă: demisia şi alegerile anticipate. Alternativele aplicabile în 2009 nu mai sunt aceleaşi cu soluţiile care trebuie aplicate acum. Lucrurile s-u complicat, economia românească iese slăbită din criză, trebuie imaginat altceva. USL a formulat unele soluţii, dar lucrurile sunt în rapidă schimbare. Cert este un lucru: România are nevoie de politici publice clare, de schimbarea priorităţilor în cheltuirea banului public, de un alt mod de a guverna.

Se anunţă şi alte măsuri nesăbuite, periculoase pentru economia naţională, cum este intenţia de privatizare a companiei “Hidroelectrica”. Noi am greşit când am admis destructurarea sistemului energetic naţional, punând în concurenţă unităţile producătoare (hidro, termo si nuclear). Nu aceasta este calea pentru funcţionarea eficientă a sistemului energetic naţional, ci, din contră, refacerea unităţii lui, ca sistem naţional integrat. Exemplul Franţei este edificator în aceasta privinţă. Nici scindarea CFR-ului nu a fost mai fericită. Iar considerarea privatizării ca soluţie miracol şi ca scop în sine este o gândire simplistă, care s-a dovedit păguboasă!

Cum comentaţi reacţiile şi măsurile Puterii (amânarea taxei auto, a liberalizarii preţului la gaze, majorarea salariilor şi pensiilor, demiterea lui Baconschi, repunerea in functie a lui Raed Arafat) la protestele din stradă? Sunt corecte, sunt lucrurile de care romanii au nevoie in acest moment sau sunt un mod de a le cumpăra tăcerea?

Unele măsuri reprezintă reculuri tactice, sub presiunea străzii. Despre majorare de salarii si pensii nu prea se poate vorbi (ar trebui, de fapt, restituite veniturile retezate in mod arbitrar, prin decizia preşedintelui). Iar episoadele Baconschi şi Arafat sunt periferice în raport cu cererile protestatarilor. Există un consens în legătură cu principalele cereri: demisia lui Traian Băsescu, demisia Guvernului, alegeri anticipate. Nu, protestatarilor nu li s-a făcut nicio concesie, iar Puterea dă semne ca nu face concesii nimănui, excepţie făcând clientela sa politică; dar aceasta nu se afla în Piaţă. Nemulţumirea este foarte profundă în societate. Faptul că nu s-a manifestat până acum în stradă nu înseamnă că ea nu mocnea, chiar daca guvernanţii o ignorau. Nu cred că se mai poate cumpăra tăcerea nimănui. Mai mult, acum, astfel de gesturi ar putea să aibă efecte contrare, să toarne gaz peste focul nemulţumirii.

Nevoile românilor sunt foarte multe şi greu de satisfăcut în contextul actual. Dar dacă se dă atenţie sănătăţii, educaţiei, protecţiei sociale, dacă se pune capăt risipei banilor publici, tensiunea socială poate scădea la nivele gestionabile. Dar nu face aşa ceva actuala Putere, care are alte intenţii cu sănătatea, de pildă, s-o dea pe mâna unora care altfel nu ar ajunge la banii publici.

Cum comentaţi etichetele puse protestatarilor din Piaţa Universităţii de către reprezentanţii actualei puteri: viermi, mahala, cimpalaci, nevrotici?

Înainte de a comenta, trebuie să spun că în astfel de situaţii tot ce spui poate, şi va fi folosit, împotriva ta. Iar Piaţa Universităţii este un fenomen care trebuie înţeles chiar sş în condiţiile perioadei imediat următoare prăbuşirii comunismului. Fenomen faţă de care eu nu am resentimente, deşi, atunci, Piaţa Universităţii reprezenta principala tribună electorală a opoziţiei, care mă contesta. Remarca mea, legată de “golani”, nu privea Piaţa, în ansamblul său, ci un grup de indivizi care s-au comportat violent faţă de forţele de ordine. Am regretat-o, pentru că a îngreunat dialogul nostru cu Piaţa. Dar noi am avut, totuşi,  dialog cu cei din Piaţă, pe diverse căi. Iar cerinţe ale Pieţei se vor regăsi în construcţia instituţională care a urmat alegerilor din 20 mai, în prevederi ale Constituţiei. Pentru că şi eu, şi ceilalţi politicieni, dincolo de reacţiile de moment, am ascultat vocea oamenilor de acolo şi am căutat să ţinem seama de cererile lor. Mă tem că actuala guvernare nu vrea să dialogheze cu Piaţa, nu vrea să răspundă cererilor ei rezonabile, iar potopul de invective revărsat de lideri importanţi ai PDL asupra protestatarilor denotă dispreţ faţă de oameni şi faţă de democraţie.

Sunteţi de acord ca Pieţei Universităţii să i se confere statutul de agora civică?

Nu cred că există motive întemeiate pentru a respinge o astfel de iniţiativă, deşi înţeleg că a fost deja respinsă de consilierii municipali ai PDL. Mi se pare o aroganţă impardonabilă. Eu îi încurajez pe cei din PSD ca, dacă USL va avea majoritatea în Consiliul General, să reia votul imediat după alegeri şi să facă acest gest reparator.

Ca fost presedinte, dacă aţi fi fost pus in situaţia se află acum Traian Băsescu, ce aţi fi făcut?

M-aş fi asigurat că rolul de arbitru în societate este funcţional. Aş fi consultat partidele politice, guvernul, societatea civilă, aş fi discutat cu reprezentanţi ai Pieţei. Şi dacă din discuţii ar fi rezultat un posibil consens pe o serie de soluţii, aş fi avut grijă ca acest consens să se concretizeze în decizii ale Guvernului, în acte legislative, la nevoie. În orice caz nu m-aş fi aşezat pe poziţii de confruntare cu nimeni, aş fi lăsat deschise toate canalele de comunicare şi toate opţiunile.

La Bruxelles, liderii USL au susţinut că democratia din Romania a fost suspendată. Care sunt primele trei lucruri ce trebuie făcute pentru revenirea la democratie?

Preşedintele să renunţe la pretenţia de a fi “jucător”, preşedintele şi Guvernul să lase Parlamentul să funcţioneze, respectând separaţia puterilor în stat, prin renunţarea la angajarea răspunderii şi interzicerea traseismului politic, aflat la originea crizei politice.

USL a intrat in greva parlamentară pe termen nelimitat. Credeţi că va da roade aceasta forma de protest?

Cred că, iniţial, s-a ales un termen nefericit pentru a descrie acţiunea parlamentară de protest. Nu despre o grevă parlamentară este vorba. În fond, ce se cere în protestele oamenilor? Demisia Guvernului şi alegeri anticipate. Parlamentarii celor trei partide demonstrează Guvernului că a pierdut majoritatea în cel puţin o Cameră, în Senat, că nu-şi mai poate trece legile, că este blocat, iar soluţia se ştie: alegerile anticipate.

La ce alte instrumente ar putea recurge USL pentru a obţine alegeri anticipate? Sunteţi adeptul unor negocieri cu UDMR pentru alegeri anticipate? Dvs, personal, ce sanşe daţi organizarii de alegeri anticipate?

Sincer, până când Traian Băsescu nu se convinge că alegerile anticipate sunt soluţia, nu se va întâmpla nimic. Iar acum domnul Băsescu are un singur obiectiv: supravieţuirea sa, până la capătul mandatului. Deocamdată este foarte ocupat să se desprindă de PDL şi de clasa politică, împotriva căreia a dezlănţuit o canonadă de critici, unele mai virulente decât altele. Singurul politician curat este domnia sa, restul merită doar oprobiul public. Probabil că va veni vremea sacrificării PDL. Dar îmi este imposibil să spun când va face asta. UDMR, cu spiritul său pragmatic, încă ezită, nu este convins de utilitatea alegerilor anticipate. Insă, de astă dată, cred că riscă să piardă şi s-ar putea ca, până la urmă, să înţeleagă că e şi în interesul lor să adere la această singură soluţie realistă. USL poate pune presiune pe guvernanţi doar într-un singur fel: demonstrând că nu mai pot guverna, pentru că nu mai au o majoritate parlamentară.

In ce măsură credeţi că presiunea străzii va contribui la declanşarea alegerilor anticipate? Credeţi intr-o iarnă sau o primăvară la Bucureşti?

Nu întotdeauna presiunea străzii, oricât de raţională şi de legitimă ar fi ea, dă roadele aşteptate, iar într-o democraţie strada este un mod de exprimare a nemulţumirilor, soluţiile vin tot din spaţiul politic. Vocea străzii poate fi invocată de opoziţie, dar nu ar fi de dorit o schimbare determinată doar de stradă. Asta ar însemna eşecul democraţiei, al clasei politice, le-ar de-legitima. Nu cred că vrea cineva aşa ceva. Ar fi raţional să răspundem acum cerinţelor oamenilor şi să negociem o soluţie politică, pe care să o oferim cetăţenilor nemulţumiţi. Nu aş face analogii cu cele întâmplate în Egipt sau în Tunisia, deşi ar trebui să ne dea de gândit că multe dintre cauzele care au dus la revoltele din aceste ţări se regăsesc şi la noi, în economie, în societate, chiar şi în politică. Încă mai putem acţiona asupra cauzelor, pentru a nu ajunge la o explozie socială.

 Care este cel mai mare pericol care ameninta Romania prin mentinerea situatiei actuale?

Cel mai mare pericol, în viziunea mea, vine din ignorarea unor procese care se petrec acum în Europa şi care ne vor afecta viitorul infinit mai dureros decât actualele probleme cu care ne confruntăm. Mă refer la noul Tratat de consolidare a disciplinei bugetare, care conţine prevederi ce pot grefa grav dezvoltarea economiei şi multe suferinţe sociale. Nu trebuie să ne grăbim să-l adoptăm, doar pentru că aşa vrea Traian Băsescu. Este nevoie de expertiza economiştilor, de o dezbatere publică responsabilă, în care cei ce vor fi împotriva tratatului să nu se transforme în duşmani ai poporului. Reamintesc că motivul strategic al aderării noastrela UEa fost acela că doar aşa puteam accelera reducerea decalajelor istorice de dezvoltare. Şi acum ce facem? Acceptăm accentuarea lor? Ne tăiem singuri craca de sub picioare?

 Dacă USL va caştiga alegerile vedeţi posibilă o posibilă coabitare cu Traian Băsescu preşedinte? Dacă nu, care ar fi soluţia? Suspendarea?

Coabitarea este posibilă în România, chiar şi cu Traian Băsescu. Dacă se va mulţumi cu rolul pe care i-l acordă constituţia. Altminteri, nimeni nu vrea neapărat suspendarea Preşedintelui României. Revine Uniunii Social Liberale, dacă va câştiga alegerile, să decidă ce va face dacă Traian Băsescu îşi depăşeşte atribuţiile. Dar sper că va reveni la raţiune, că nu va dori să-şi termine astfel mandatul. Doar Traian Băsescu poate decide care va fi soarta sa.

 Dacă ar fi să-i daţi un sfat preşedintelui Băsescu, premierului Boc si PDL care ar fi acela? Dar USL, ce sfat i-aţi da?

Tuturor le reamintesc câteva lucruri: societăţile consensuale sunt mai bogate, mai prospere, mai eficiente şi mai paşnice decât societăţile în care confruntarea este mijlocul privilegiat de guvernare. Consensul presupune dialog şi respect reciproc, protejarea minorităţii şi respectul deosebirilor. Sfaturi nu dau. Pentru că, şi după atâţia ani de politică, nu am convingerea că pot da sfaturi altora.

RASPUNSURI, COMENTARII

1.- Victor si maharajahuldekapurthala – Iesirile vulgare ale lui Traian Basescu cu prilejul ceremoniei de investitura a lui Cristian Diaconescu reflectau starea de panica provocata de protestele cetatenilor.

In ziua urmatoare a schimbat tonul care, insa, nu face decat sa confirme deruta in care se afla presedintele.

2.- renatamihai – Suspendarea presedintelui o poate provoca numai o majoritate parlamentara. Din pacate, acum, o majoritate parlamentara, desi fragila (cu sprijinul “traseistilor” din UNPR) sustin guvernul.

Demisia celor din opozitie, in aceste conditii, nu este productiva; nu duce la dizolvarea Parlamentului si deci la alegeri anticipate.

O solutie ar fi daca UDMR ar cupla la aceasta actiune a opozitiei. Se pare ca, sub presiunea strazii, se contureaza o asemenea posibilitate.

3.- Theodora – toate spusele lui Traian Basescu, acum sunt fara suport. Populatia nu-l mai asculta. Aveti dreptate – singura solicitare a populatiei este demisia guvernului, alegeri anticipate si demiterea presedintelui.

4.-  emigrantul – “errare humanum est sed perseverare diabolicum”  - vi se potriveste!! Nu va dati seama ca nu sunt comparabile situatiile din fostul RDG si Romania ?!!

“MOR ACTORII”

Disparitia lui Emil Hossu, unul dintre actorii cei mai indragiti de marele public, este o noua tragedie pentru Teatrul Romanesc.

Aceasta se adauga altor nume mari pe care le-a pierdut scena romaneasca in ultimii ani : Gheorghe Dinica: Stefan Iordache, Nicu Constantin, Adrian Pintea, Ilarion Ciobanu, Florian Pittis sau Colea Rautu precum si regizorilor Andrei Blaier si Tudor Marascu. I-am cunoscut si apreciat. Am avut relatii apropiate mai ales cu Stefan Iordache si cu Emil Hossu.

Este intr-adevar foarte actual textul poeziei „Mor actorii” scris de Adrian Păunescu – pe care il reproduce in ultimul sau numar revista „Flacara lui Adrian Păunescu” :

Ce se-ntâmplă seamănă teribil
Unui zbor cu foarte multe goluri:
În această ţară mor actorii
Regretaţi de propriile roluri.

COMENTARII

1.- In primul rand doresc sa multumesc tuturor celor ce mi-au transmis urari de sanatate.

2.- Theodora, maharajahuldekapurthala – ceea ce semnalati dvs. despre Piata Universitatii – atacuri impotriva protestatarilor si jurnalistilor; prezenta reprezentantilor Noii Drepte; bennere cu inscriptii: „PDL = USL” sau „fara partide si politicieni” – reprezinta diversiuni menite sa lase fara urmari politice miscarea protestatara. Pentru ca solutiile la problemele pe care le ridica oamenii nu pot fi decat politice.

3.- emigrantul – va straduiti, in zadar, sa demonstrati o teza falsa – ca toate schimbarile din tarile Europei Centrale s-ar fi desfasurat din initiativa si sub controlul rusilor (respectiv URSS) – inclusiv desemnarea noilor conduceri politice din aceste tari. Ba, chiar afirmati ca „fara interventii externe (rusesti), in Europa de Est a anului 1989, s-ar fi instalat guverne si viziuni din cele mai variate”.

Chiar asa a si fost ! In ciuda multor similitudini – nu pot fi ignorate deosebirile firesti, tinand de conditiile specifice fiecarei tari, in desfasurarea proceselor de transformari politice din Polonia, Cehoslovacia, RDG, Ungaria, Bulgaria, din anul 1989; ca sa nu mai vorbim de particularitatea acestor procese in Romania – singura tara in care revolta populatiei s-a soldat cu sacrificii umane. Aceasta a si imprimat o nota mai radicala Revolutiei Romane din Decembrie 1989. Deasemeni, daca in celelalte tari, schimbarile produse au impus la guvernare grupari politice cu orientari de dreapta, in Romania, FSN-ul care a castigat alegerile din mai 1990 cu un scor impunator, era o grupare cu orientare de stanga, social-democrata.

In ce priveste analiza miscarilor protestatare din aceste zile – aveti dreptate – „singura solutie rezonabila o reprezinta alegerile anticipate”.

4.- mariusmioc – Nicolae Militaru s-a alaturat Consiliului Militar Superior,  practic, din ziua de 23 decembrie 1989.

5.- Ionel Vlad – Ceea ce semnalati a fost criticat si de mass-media si de reprezentantii opozitiei – efectuarea de perchezitii pe strada si molestarea cetatenilor de catre jandarmi – este intradevar inadmisibil !

6.- fragmentariumpolitic  – constatarea dvs. coincide cu ceea ce au afirmat si reprezentantii opozitiei (USL), in sesiunea extraordinara a Parlamentului din 23 ianuarie si anume ca „guvernantii nu-si dau seama de ceea ce se intampla in jurul lor, de vartejul evenimentelor in care au intrat, de faptul ca oamenii nu mai accepta sa fie condusi ca o turma”…, si ca singura solutie rezonabila pentru scurtarea crizei politice ar fi alegerile anticipate.

7.- popalumi – legat de afirmatia mea ca „Basescu, din proprie initiativa, nu-si va da demisia niciodata” va intrebati – si ce-i de facut ?!! ramanem cu el pe cap ?!!

NU ! Presiunea strazii este raspunsul populatiei si ea constituie un factor important care sa-l determine sa ia decizia necesara in vederea evitarii de evolutii periculoase, chiar si pentru el.

Un prim semn, din partea lui, ar fi determinarea demisiei guvernului, formarea unui guvern de tehnicieni si organizarea de alegeri aniticipate.

Noul Parlament va fi in masura, cu mijloace constitutionale, sa-l determine pe presedinte sa-si dea demisia, sau sa fie suspendat.

Desigur ca nu-i convin aceste perspective, dar este clar ca tara nu-l mai suporta ! si ar trebui sa inteleaga acest lucru. Inclusiv interesul lui.

8.- Ovidiu – Ai dreptate, aceasta este calea: „sa ne unim impotriva dictaturii pdl-iste”!

9.- fragmentariumpolitic  – analiza dvs. este corecta. In acest spirit s-au exprimat si reprezentantii USL in sesiunea parlamentara extraordinara din 23 ianuarie.

PE MARGINEA EVENIMENTELOR DIN ULTIMELE ZILE

Protestele din ultimele zile, din Piaţa Universităţii, dar şi din multe oraşe din ţară, sunt, în opinia mea, cea mai concludentă confirmare a eşecului total al conceptului de „preşedinte-jucător”, introdus în politică de Traian Băsescu. Am atras permanent atenţia nu doar asupra ne-constituţionalităţii conceptului, ci şi, sau mai ales, asupra pericolelor pe care le ascunde el. Mai devreme sau mai târziu se va ajunge, spuneam eu, la manifestări totalitare, la o conducere după bunul plac al omului care este, vremelnic, Preşedinte al României.

Aceste atitudini totalitare s-au manifestat chiar din debutul primului mandat al lui Traian Băsescu, şi ele au justificat suspendarea sa din 2007. Nu a înţeles semnificaţia acelui avertisment. Mai mult, a început să se răzbune pe Parlament, ca principală instituţie a democraţiei. A construit la Cotroceni un guvern paralel, care, după numirea lui Emil Boc în fruntea guvernului, a devenit principala sursă de legi cu impact decisiv asupra societăţii româneşti. Amintesc doar Legea Educaţiei şi Legea Sănătăţii, aceasta din urmă fiind declanşatorul revoltelor din stradă, din ultimele zile.

Preşedintele-jucător a fost principala sursă de conflict din societate. El a asmuţit oamenii unii împotriva altora, îi demonizează pe angajaţii statului, a încercat să destructureze partidele de opoziţie şi acele organizaţii ale societăţii civile care se împotrivesc modului său de a acţiona si sunt critice faţă de acţiunile sale anti-constituţionale.

Din poziţia de preşedinte-jucător Traian Băsescu a distrus toate punţile de dialog cu societatea, şi nu-şi mai poate îndeplini în niciun fel funcţia constituţională de mediator. Tăcerea sa de după izbucnirea revoltelor sociale este explicabilă: nu are cui se adresa, şi chiar dacă ar face acest lucru, cine l-ar mai asculta? Ce ar mai avea de spus unor oameni pe care i-a umilit cu felul său de a fi, pe care i-a jignit şi faţă de care simte doar ură şi dispreţ?

Demonstraţiile românilor nemulţumiţi sunt şi o expresie a respingerii acestui mod de a face politică al preşedintelui Traian Băsescu. Oricât de diverse ar fi revendicările străzii, ele ne spun un lucru: că în sânul societăţii există un puternic consens în legătură cu trei revendicări. Ele privesc demisia Preşedintelui, a guvernului pe care, de fapt, tot Traian Băsescu îl conduce, şi organizarea alegerilor anticipate. Dacă Preşedintele s-ar fi situat strict în limitele Constituţiei, acum am fi avut un arbitru onest şi un factor de detensionare a situaţiei din ţară. Cum nu mai avem aşa ceva, întoarcerea la popor este singura soluţie democratică. Restul nu pot face parte decât din arsenalul regimurilor totalitare.

În încercarea de a limita pagubele de imagine şi electorale, actuala putere practică un joc extrem de periculos, încercând să acrediteze ideea că nu există alternativă la PDL, că toate partidele sunt la fel. Nu dă nimănui de gândit faptul că niciodată după 1989 încrederea în partidele politice nu a fost atât de jos ca după 2009? Sila de politică a fost programată, pentru că a convenit preşedintelui-jucător.

Trebuie să fim oneşti, şi să spunem oamenilor, chiar cu riscul de a merge acum contra sentimentului general, că democraţia nu poate exista fără partide politice şi fără politicieni. Da, partidele post-decembriste, toate, au avut şi au probleme cu recrutarea, pregătirea şi promovarea elitelor. S-a spus că sistemul de vot uni-nominal va schimba lucrurile.Nu doar că nu le-a schimbat, le-a agravat. Pentru că singurul criteriu de selecţie a fost capacitatea candidatului de a susţine costurile procesului electoral. A fost o contra-selecţie. De aici şi slaba calitate a legiferării, şi absenteismul parlamentarilor, şi slaba rezistenţă a parlamentarilor faţă de comportamentul abuziv al guvernării.

Am ajuns în periculoasa situaţie în care Preşedintele României se substituie guvernului, şi împreună cu acesta, cenzurează Parlamentul, când singurul cenzor legitim al Executivului este Parlamentul.

Ce este de făcut? Societatea civilă trebuie să mărească presiunea asupra partidelor, pentru a face o mai bună selecţie a celor pe care îi propun să le reprezinte, ca primari, preşedinţi de consilii judeţene, consilieri, parlamentari. Se pot imagina noi criterii de selecţie. Dar nu avem dreptul să acredităm ideea că în România nu există alternativă la PDL. Există ! Dar ea trebuie să se comporte ca atare şi să fie mai convingătoare.

Prin pluralitatea sa, prin diversitatea cererilor, dar şi a soluţiilor propuse, mişcarea populară de protest este o dovadă că democraţia în România este o realitate, fragilă, ezitantă, dar cât se poate de concretă. Este datoria noastră cetăţenească s-o sprijinim, şi să cerem celor care ne guvernează să ne respecte, să respecte angajamentele ţării, luate la momentul aderării la UE şi la NATO, dar mai ales contractul social asumat prin adoptarea prin Referendum a Constituţiei.

Remarc iniţiativa filialei Dâmboviţa a PSD, care a dat publicităţii „Declaraţia de la Târgovişte”, ce face o radiografie a stării actuale a României. Este genul de document care are impact asupra cetăţenilor, pentru că este în acord cu aşteptările lor. Este o formă de mobilizare a membrilor şi simpatizanţilor partidului nostru, care trebuie să fie pregătiţi pentru bătălia electorală ce urmează. Miza este foarte mare: viitorul democratic al României, păstrarea statului social, a unor servicii publice accesibile tuturor românilor, salarii şi pensii decente, refacerea după criză a economiei, dezvoltarea capitalului autohton, reluarea creşterii economice, pentru reducerea decalajelor de dezvoltare, şi nu în ultimul rând, revenirea la o bună guvernare.

Nu trebuie să lăsăm să fim guvernaţi din nou de frică. Am făcut o revoluţie pentru a fi liberi, înfrângându-ne frica. Acum trebuie să păstrăm ceea ce am câştigat în decembrie 1989. Şi nu o putem face decât sancţionând la urne pe cei care au guvernat doar în interesul lor, şi care acum vor să se permanentizeze la putere, apelând din nou la frică.

COMENTARII PE MARGINEA UNOR INTERVENTII

1.- mariusmioc  – cred ca am raspuns la intrebarea dvs.dar, deoarece mi-ati solicitat, eu revin:

- Consiliul Militar Superior – subordonat Consiliului Frontului Salvarii Nationale – la care face referire Comunicatul catre Tara din noaptea de 22 decembrie 1989, era compus, in primul rand, din membri militari ai CFSN – nominalizati la finalul Comunicatului, si anume : general Stefan Gusa (sef al Marelui Stat Major), general Victor Stanculescu (prim adjunct al ministrului) si general Voinea (seful garnizoanei Bucuresti), la care s-a adaugat apoi general Nicolae Militaru (devenit ministru al apararii). Subordonat acestui Consiliu, era Marele Stat Major – care conducea intreaga actiune militara a armatei.

 2.- emigrantul– a) este incorecta afirmatia dvs. ca Platforma-Program a CFSN, in 10 puncte, enuntata in Comunicatul catre Tara, ar fi fost similara cu viziunea lui Gorbaciov.

Este suficient sa cititi primul punct al Programului ca sa vedeti deosebirea fundamentala : “Abandonarea rolului conducator al unui singur partid si statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernamint.”. Acest principiu s-a si concretizat prin adoptarea si publicarea la 31 decembrie 1989 a Decretului-Lege privind inregistrarea si functionarea partidelor si a organizatiilor obstesti din Romania, ceea ce a facut posibila aparitia, inca in cursul lunii ianuarie, a 30 de partide; iar la alegerile din mai 1990 si-au prezentat candidati peste 80 de partide.

Gorbaciov nu a renuntat la ideea rolului de partid conducator al PCUS, pana in august 1991, dupa puciul fortelor conservatoare, cand si-a dat si demisia din functia de secretar general al acestuia si apoi, in decembrie, si din cea de presedinte al URSS.

Daca am mai lua si celelalte puncte ale Comunicatului veti constata si alte deosebiri fundamentale, care vorbesc de caracterul fundamental, de ruptura cu vechiul sistem, al Revolutiei Romane (total diferit de perestroika lui Gorbaciov)  : “Separarea puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in stat si alegerea tuturor conducatorilor politici pentru unu sau, cel mult, doua mandate” (principii ale statului de drept); “Restructurarea intregii economii nationale pe baza criteriilor rentabilitatii si eficientei. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economica centralizata si promovarea liberei initiative si a competentei in conducerea tuturor sectoarelor economice”...(trecerea spre economia de piata); “Eliminarea dogmelor ideologice”…etc, etc.

b) Degeaba incercati sa rastalmaciti diverse afirmatii privind relatiile mele cu Gorbaciov. Singurul lucru real si adevarat este ca nu am avut niciun prilej de a ma intalni cu Gorbaciov inainte de 1990. Nu ne cunosteam inainte. Declaratiile ambasadorului Tiajelnikov la sfarsitul lunii decembrie 1989 si aprecierile transmise din partea lui Gorbaciov trebuie receptate ca formule de politete, obisnuite in asemenea prilejuri.

3.- justias – aveti dreptate in legatura cu aparitia “ca ciupercile dupa ploaie” a “anticomunistilor vehementi” – care insa nu s-au manifestat in niciun fel si “n-au suflat in front” inainte de 1989.

Deasemenea, sunt intr-adevar aberante incercarile unora de a specula  pe marginea vreunui presupus rol al unor straini (inclusiv turisti – sovietici sau de alta origine) in Revolutia Romana. ( Intr-un fel sunt tributarii aberatiilor emise de Ceausescu pe aceasta tema). Este nedemn si antipatriotic un asemenea demers, lipsit de respect fata de jertfa romanilor si fata de cei ce au infaptuit Revolutia Romana din 1989.

ROMANIA IN 60 DE MINUTE – Romania TV