1. Mi se pare lipsita de etica agresivitatea pe care o afiseaza Crin Antonescu la adresa PSD prin afirmatii privind raspunderea PSD  “care ar fi guvernat impreuna cu PD-L  si impreuna cu Basescu ar purta responsabilitatea situatiei din tara”, cand se stie foarte bine ca PNL a guvernat impreuna cu PD si in perioada Conventiei Democrate (in 1997-2000) si ca domnul Basescu a castigat alegerile din 2004 cu sprijinul PNL – fiind in “Alianta DA” cu PD-L cu care ulterior a guvernat o buna perioada.

Ar fi mult mai decent sa evitam aceasta “istorie” din care, cu totii am avut de invatat.

Esential este sa analizam si sa vedem care este problema politica fundamentala ASTAZI a Romaniei. Aceasta este necesitatea inlaturarii din pozitia de sef al statului a lui Traian Basescu a carui prezenta a fost daunatoare pentru tara in acesti 5 ani de zile si a carui perpetuare in aceasta pozitie ar fi  de-a dreptul nociva pentru tara. Aceasta ar trebui sa ne preocupe si sa anime pe toti reprezentantii partidelor care au si avut o pozitie comuna in ultima vreme, o pozitie corecta, rationala, in legatura cu motiunea de cenzura si cu actiunile comune care trebuie sa vizeze tocmai intrarea tarii in normalitate.

De aceea, mi se par aceste atacuri ale domnului Antonescu neutile si nepotrivite pentru desfasurarea campaniei.

2. S-a vorbit despre posibilitatea unor actiuni frauduloase. Astazi am constatat un fapt – folosirea Postei Romane ca agent electoral in favoarea unui candidat. Postasii romani, din anumite zone, sunt obligati sa inmaneze pensionarilor odata cu pensia si scrisori ale lui Traian Basescu catre alegatori. Nu numai ca primesc aceasta “sarcina de serviciu” ca sa efectueze operatiunea dar au la ei si niste adeverinte de primire. Deci ulterior, vor trebui sa raporteze oficiilor postale de care apartin ca au inmanat scrisorile, fapt atestat de semnatura primitorului pe hartia oficiala ce poarta antetul Postei Romane. E un lucru inadmisibil! Limita pana la care se coboara “portocalii” ar trebui sa dea de gandit si sa determine o actiune energica de responsabilizare a Postei Romane pentru o asemenea implicare a personalului propriu in campania electorala.

3. La începutul campaniei electorale, ONG-urile au sesizat Avocatul Poporului cu privire la “fraudarea morală a alegerilor” de către preşedintele Traian Băsescu. Organizaţiile nonguvernamentale spun că preşedintele se foloseşte de referendum în campania electorală şi promovează ideea de parlament unicameral fără să dea şansa altei opţiuni. Sesizarea a fost semnată de de Agenţia de Monitorizare a Presei – Active Watch, Asociaţia Pro Democraţia, Centrul de Resurse Juridice şi Transparency International România.

Apreciez aceasta actiune perfect democratica.

Organizarea referendumul reprezinta si costuri suplimentare in situatia in care cautam solutii pentru reducerea cheltuielilor, obligand bugetarii sa-si ia concediu fara plata in prag de Craciun. Se face o risipa irationala printr-un act total inutil deoarece acest referendum nu are nicio finalitate deoarece abia dupa referendum ar trebui intreprinse demersuri parlamentare pentru modificarea Constitutiei.

Acest capriciu basescian complica procesul electoral putand deveni sursa de nereguli si fraude electorale, incarcand bugetul, si asa fragil cu cheltuieli suplimentare.

Este total nerational, fapt pentru care consider ca, cea mai buna pozitie a electoratului ar trebui sa fie aceea de IGNORARE a acestui referendum, daca el, totusi va fi organizat. Aceasta se realizeaza usor, prin refuzul de a lua buletinul pentru referendum cu verificarea consemnarii acestui gest (barare) pe lista ce consemneaza prezenta la vot.

4. Indeplinesc dorinta celor ce mi-au solicitat postarea pe blog a transcriptului talk-show –ului din data de 14-11-2009, de la ANTENA 3 – Emisiunea: “Q & A”, cu Alessandra Stoicescu si Floriana Jucan, in Pagini

Declaratia presedintelui Basescu  in legatura cu dezvaluirile din cartea “Prădarea României” , scrisa de scriitorul romano-american Victor Gaetan impreuna cu fostul procuror Ciprian Nastasiu, este o mostra de procedeu necinstit specific.

La problemele ridicate in carte, se lanseaza in atacuri la adresa PSD, a lui Mircea Geoana si bineinteles a lui Ion Iliescu. O mai face si pe moralul, apeland la tinuta moderata in cadrul campaniei electorale, politizand de fapt un lucru la care trebuia sa raspunda – la lucruri concrete cu raspunsuri concrete.

Afirmatia repetata de Basescu, ca “Hayssam se plimba cu Iliescu in avion”, preluata si de ciracii sai din PD-L ca “Iliescu il lua in avionul sau pe Hayssam” este departe de adevar, din urmatoarele motive:

1. Spre deosebire de Traian Basescu eu nu am avut nicio relatie personala cu Hayssam. Nu a fost niciodata la mine in vreo audienta.

2. Nu a existat  “avion prezidential” , ci foloseam avioanele puse la dispozitie, cu plata, de catre societatea Romavia – uneori foloseam avioane TAROM.

3. Oamenii de afaceri sau grupurile de ziaristi nu faceau parte din delegatiile oficiale, ci insoteau, cu prilejul unor vizite, delegatiile oficiale conduse de presedinte.

4. Grupurile de oameni de afaceri erau propuse de Camera de Comert, respectiv de Asociatiile patronale, in functie de interesele lor in tarile vizitate, platindu-si toate cheltuielile.

5. Aceasta se facea pe baza de reciprocitate : sefii respectivelor state ce vizitau Romania, la randul lor erau insotiti de grupuri de oameni de afaceri. Cu acest prilej se organizau intalniri, de regula la Camera de Comert, unde erau uneori invitati si sefii de state aflati in vizita, pentru a adresa mesaje oamenilor de afaceri.

De aceea referirile jignitoare ale lui Traian Basescu sunt inacceptabile si vadesc un caracter artagos, primitiv.

Din pacate, el nu a facut asemenea actiuni, utile si necesare tarii. Mandatul sau a insemnat un puternic regres in planul promovarii intereselor tarii pe plan extern.

*    *    *    *

COMENTARII

nae8888 – Aveti dreptate in legatura cu asa-zisa “condamnare a comunismului” cu care se lauda Traian Basescu. Am scris despre acest lucru si despre valoarea asa-zisului “raport Tismaneanu” ca si despre atitudinea lipsita de respect a lui Basescu fata de Revolutia Romana, acum, cand aniversam 20 de ani.

emigrantul – este regretabil ca va lansati in asemenea afirmatii necontrolate.I-am cunoscut pe amandoi – si pe Victor Babiciu si pe Mihnea Georgescu si m-am intalnit cu ei separat nu doar o data.

George Serban - Aveti dreptate. Obsesia lui Basescu, de-a dreptul maladiva in ce-l priveste pe Ion Iliescu, il impinge la reflectii aberante. La mitingul de la Cluj, unde apeleaza la incitari agresive, ma trece intr-adevar in categoria “mogulilor”; ma elimina deci din “clasa politica”. Oare, mai poate fi banuit Basescu de vreo coerenta?

Sibilla – Subliniezi esentialul : “Basescu trebuie oprit!”

Krudus – Daca ati urmarit atent dialogul sau cu Antonescu, Basescu si-a pierdut siguranta de sine. Nu mai e cel din 2004 ! Nu cred ca Geoana nu i-ar face fata, insa cu el, Basescu va fi mai dur, adica mai “badaran”. Insa si Geoana cred ca s-a mai “adaptat” si pentru asemenea confruntari. La Cluj, cred ca a facut bine ca nu s-a dus, iar Crin Antonescu a folosit bine prilejul; el este spontan si deci mai potrivit pentru asemenea improvizatii.

De acord cu Victor - in acelasi sens cu cele de mai sus.

Mihnea Georgescu – Aceasta este esential : Nu ne mai putem permite “experimente gen Traian Basescu”( inca 5 ani).

theodora0303 – O remarca pertinenta: “ce face disperarea si frica din om!”

George Serban  - Ati surprins perfect momentul intalnirii lui Basescu cu cadre didactice, moment bine speculat de Crin Antonescu la Cluj.

danbaltatu – Ma bucur ca ati asistat la reuniunea Clubului de la Bucuresti. La Munchen am participat la o reuniune organizata de Asociatia de Politica Externa a Germaniei, care anul trecut a aniversat 60 de ani de activitate. S-a realizat cu acest prilej si o conexiune intre cele doua structuri ale noastre. Am stabilit sa-l invitam pe prof. dr. Horst Mahr, presedintele Asociatiei la o reuniune a Clubului de la Bucuresti.

Sunt foarte utile actiunile similare pe linie studenteasca. Pot spune ca si eu am invatat enorm din participarile la reuniunile studentesti din anii ’50.

Geoberti – Cu toti avem de invatat si de la prieteni si de la adversari….si in orice caz de la cei ce stiu mai multe decat noi. Dealtfel, nimeni nu le poate sti pe toate !

Ovidiu -  Relatarile din LE FIGARO , nu sunt singurele care au prezentat deformat, unilateral, evenimentele din Romania. La aceasta a contribuit si “zelul” unor compatrioti, care in atmosfera infierbantata a competitiei politice din anul ’90 au adus mari deservicii tarii, prin prezentarea partinitoare a evenimentelor din Romania. Si din procesul lui Ceausescu s-a facut un capat de acuzare, ca “nu am respectat regulile unui proces normal”. Doar cine nu a trait evenimentele de atunci poate judeca astfel ! E nevoie oare, sa facem referiri la Revolutia Franceza pentru comparatii ?

Ca un ziarist francez face astfel de observatii poate fi, oarecum, de inteles! Mai grav este ca presedintele (inca in functie) al tarii, care nu a facut nimic impotriva dictaturii, care nu a luat parte la Revolutie, fiind un profitor si al vechiului regim si al perioadei de tranzitie – isi permite aprecieri jignitoare la adresa Revolutiei si a celor ce atunci si-au asumat riscuri si raspunderi, pe care altii nu au cutezat sa si-le asume.

Iar raportul lui de “condamnare a comunismului” – este o rusine! Acesta acorda, din 1000 de pagini, doar 6  Revolutiei Romane (care a insemnat mai mult decat condamnare a vechiului regim ci insasi demolarea lui). In acelasi timp ignora principalul document al Revolutiei : Comunicatul catre tara al CFSN din noaptea de 22 decembrie. In schimb, elogiaza asa-zisa Proclamatie de la Timisoara din martie 1990 (document eminamente electoral) fara a mentiona adevarata Proclamatie a Timisoarei Revolutionare din ziua de 21 decembrie 1989.

dancbadea - Apreciez propunerea dumneavoastra expusa sub forma unui „acord social al culturii şi ştiinţei”. In secolul XXI, domeniul creatiei stiintifice, tehnice, nivelul de cultura si educatie sunt factori determinanti ai progresului. Aveti dreptate si in legatura cu importanta ”culturii antreprenoriale” si a “capacitatii administrative” – domenii in care manifestam insuficienta dezvoltare . Va rog sa vedeti si expunerea mea de la ultima reuniune a Clubului de la Bucuresti cu privire la aceste aspecte.

nae8888 – Desigur integrarea Ucrainei in UE este un obiectiv important si pentru noi. Cred ca procesul va mai dura, Ucraina se confrunta cu mult prea multe probleme. Integrarea Moldovei, insa,  cred ca este mai lesnicioasa; de aceea am propus tratarea “la pachet” a Moldovei cu tarile din fostul spatiu iugoslav.

tiberiuretu – Aveti intr-un fel dreptate ca, deocamdata, nu s-a realizat, in cadrul campaniei electorale, un curs suficient de energic pentru sublinierea pericolului pentru tara a mentinerii in functie a actualului presedinte. Iar el si sustinatorii lui, care au ramas singuri la guvernare, in disperare, sunt capabili sa foloseasca orice mijloace pentru a se mentine la putere.

danielbuca – Observatiile d-tale sunt de bun simt, ale unei persoane care a trait pe viu evenimentele. Traian Basescu jigneste cu badaranie sentimentele celor ce au participat efectiv la infaptuirea Revolutiei Romane.

Victor – Ca un participant direct la Revolutie are reactii firesti. Ai dreptate : Basescu « nu are mama, nu are tata » – cum se spune in popor. El nu se jeneaza sa “batjocoreasca intreaga tara”. Este motivul care m-a determinat si pe mine sa nu mai trec pe langa afirmatiile impertinente ale acestui individ si sa-i replic pe masura.

dorucoarna – Ai dreptate ca reflectiile lui sunt ale unui simplu oportunist; dar din pacate nu este numai “comicul anului”, devierile lui sunt mai grave, in pozitia in care se afla.

anca – Ai dreptate, in ticalosia lui este si un gest necugetat, rezultat al disperarii ca ar putea sa piarda, ceea ce ii determina atat pe el cat si pe sustinatorii sai din PD-L  sa savarseasca si acte necugetate si mai ales sa apeleze la tot felul de fraude, cum s-a si dezvaluit deja.

Dan Nica a fost inlaturat in pripa din functia de vicepremier si ministru de interne, fara o lamurire pe fond a celor semnalate. S-a vazut ca a avut dreptate : nici nu s-a ajuns la alegeri si PD-L practica deja deplasarea a mii de oameni cu autobuzele.

Se impune vigilenta maxima la sectiile speciale (s-a vazut exemplul de la Iasi cu voturi multiple la  o simpla alegere de primar) sau la cele din strainatate.

augustinradescu – In legatura cu raspunsurile lui Basescu – la Cluj, in dezbaterea cu Crin Antonescu, s-a vazut ce mostre de raspuns poate sa dea Basescu, apropo de bilantul mandatului sau.

A fost capabil sa-si atribuie merite pentru intrarea Romaniei in UE si NATO, pentru organizarea Summitului NATO in Romania, pentru “cresterea suprafetei Romaniei” in urma procesului de la Haga (uitand ca acesta a fost deschis de guvernul Nastase). Este culmea tupeului! Cand toata lumea stie ca Basescu a reusit sa izoleze Romania pe plan international si ca toti se feresc de el (interviul lui Plesu, fostul sau consilier, este elocvent in ce priveste “apetitul” si stangaciile basesciene in materie de relatii externe –  atribut esential pentru un presedinte). Despre impertinenta lui Basescu s-a putut vedea si din modul necinstit in care a cautat sa manipuleze tema “Hayssam”. Dezvaluirile procurorului Nastasiu din Jurnalul National sunt edificatoare.

Inventarul de intrebari posibile intocmit de Sibilla este un exercitiu adecvat, pe masura comportamentului lui Tr.B.

Gabriela Savitsky – esti optimista cand spui ca: nimic din ce facem rau nu ramane nepedepsit, dar…asa e bine!

Sambata 14 noiembrie, cu incepere de la ora 20,05, sunt invitatul emisiunii : “Q & A cu Alessandra Stoicescu” – la postul TV Antena3.

Vineri 13 noiembrie am adus un ultim omagiu Marelui Disparut, maestrul Gheorghe Dinica, la Teatrul National.

Am transmis condoleante sotiei si sorei artistului. Am impartasit tristetea pierderii unei autentice valori, cu actori ai scenei romanesti cu care ne-am reamintit episoade memorabile petrecute parca mai-ieri.

L-am cunoscut pe  Gheorghe Dinica la spectacolul de absolvire pe scena teatrului “Cassandra” al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica. Era o buna traditie a Institutului. Spectacolele de absolvire de la “Cassandra” se bucurau de un deosebit succes (asa i-am cunoscut si pe Mitica Popescu, Stela Popescu, Melania Carja si Dan Tufaru).

Spectacolul in care a aparut Gheorghe Dinica era o piesa a unui tanar argentinian, care studia la noi regia si a regizat spectacolul “Centrul inaintas a murit in zori” . Dinica (cu cativa ani mai mare decat colegii sai) interpreta rolul unui boss american. S-a remarcat, inca de atunci, prin maturitatea interpretarii rolului si printr-un farmec deosebit.

Am vorbit despre acest moment intr-o interventie la posturile de televiziune, cand s-a anuntat disparitia artistului. Surpriza placuta pe care mi-a facut-o sotia sa : mi-a oferit o fotografie cu tanarul Dinica in spectacolul de absolvire de la “Cassandra” (pe care o postez in continuare).

Memorie eterna TITANULUI TEATRULUI ROMANESC – Gheorghe Dinica!

Dupa incheierea manifestarii la care am participat la Munchen, in ziua de joi 12 noiembrie, am vizitat localitatea Landshut – capitala istorica a “Vechii Bavarii”.

Landshut este un oras medieval cu 65.000 de locuitori, centru districtual, infratit cu orasul Sibiu. Este un oras bavarez specific, de mare traditie, cu o istorie bogata, interesanta, cu o arhitectura in stil gotic, bine pusa in valoare. Are circa 800 de ani de existenta (la fel ca si Sibiul).

O cetate medievala (primul centru administrativ al Ducatului) care se mentine in buna forma, fiind un punct de atractie turistica .

Orasul a fost renovat;  casele zugravite in diferite culori pastelate, dau un farmec deosebit zonei centrale a orasului, care este dominat de catedrala St. Martin, cu cel mai inalt turn de caramida din lume (130,6 m), simbolul de recunoastere al orasului.

Localitatea se afla situata pe raul Isar, care traverseaza si orasul Munchen (in amonte si aval sunt in functiune 2 hidrocentrale “pe firul apei”).

Ca si in Munchen si in intreaga Bavarie spatiile verzi sunt generoase, bine intretinute si protejate. Se respecta cu strictete normele urbanistice de ocrotire a spatiilor verzi, in localitati ca si in imprejurimi.

Orasul are un potential industrial remarcabil asigurat de prezenta catorva firme mari (Hitachi Semiconductor (Europe) GmbH, BMW AG-Motorenwerke) si un numar mare de intreprinderi mici si mijlocii. Multi locuitori ai orasului lucreaza la Aeroportul Munchen, aflat in apropiere si in plina expansiune.

Relatiile cu Sibiul s-au dezvoltat dupa 1990,  cand reprezentanti ai localitatii Landshut au venit cu ajutoare umanitare. Primarul Johannis este binecunoscut si apreciat de conducerea municipalitatii.

Cu prilejul intalnirii de la Primarie, am cunoscut un profesor care a venit cu o prima delegatie la inceputul anului 1990 la Sibiu. S-a casatorit cu o romanca, au trei copii si vorbeste destul de bine romaneste.

Ne-a insotit deasemenea presedinta Asociatiei Sasilor Transilvaneni din Bavaria, tot sibianca de origine, care vorbeste inca perfect romaneste. Si ea si consulul nostru de la Munchen mi-au vorbit de atasamentul sasilor fata de Romania, de folosirea limbii romane si de relatiile lor active cu tara.

În clădirea Universităţii “Ludwig-Maximilians” din Munchen s-au desfăşurat lucrările Simpozionului organizat de Asociaţia pentru Relaţii Externe, prezidată de prof. dr. Horst Mahr, consacrat temei “Regiunea Mării Negre – regiune strategică de primă prioritate“.

În cursul dimineţii de 11 noiembrie s-au desfăşurat două reuniuni cu temele: “Necesitatea unei strategii coerente de parteneriat  al Uniunii Europene şi statele din zona Mării Negre“, respectiv  ”Sistem multilateral de securitate pentru evitarea declanşării de conflicte“, iar după-amiază au avut loc încă două dezbateri cu temele: “Funcţia de punte între Balcani şi Caucaz” şi “Securitatea livrărilor de energie“.

Seara, în aula mare a universităţii, a avut loc sesiunea plenară unde au conferenţiat prof. dr. Horst Mahr,  Milen Lyutskanov adjunct al ministrului de externe al Bulgariei, dr. Erhard Busek, fost vicecancelar al Austriei şi Ion Iliescu, fost presedinte al Romaniei.

Au participat, atât la lucrări, cât şi la dezbateri, oameni politici, cercetători, reprezentanţi ai unor cercuri academice şi organizaţii neguvernamentale din Rusia, Turcia, Bulgaria, România, Austria, ţara gazdă, parlamentari europeni şi reprezentanţi ai unor structuri ale Uniunii Europene.

Toţi participantii au apreciat iniţiativa organizatorilor, actualitatea temelor şi buna desfăşurare a lucrărilor.

Prezint in continuare textul alocutiunii pe care am sustinut-o:

INTERVENŢIE LA REUNIUNEA ASOCIAŢIEI DE POLITICĂ EXTERNĂ

Munchen, 11 noiembrie 2009

REGIUNEA MĂRII NEGRE, O ZONĂ DE MAXIM INTERES

Distinşi participanţi,

Doamnelor şi domnilor,

Acum două decenii, Europa era martora unui eveniment istoric, prin amploarea şi prin consecinţele sale: rând pe rând, regimurile totalitare din Est se prăbuşeau, fie paşnic, ca în Polonia, Cehoslovacia, Ungaria şi RDG, fie violent, ca în România. S-a dovedit că, în ciuda proceselor de reforme din URSS, declanşate de preşedintele Mihail Gorbaciov, comunismul nu era reformabil. Singura soluţie era dispariţia lui şi revenirea la democraţie, la pluripartidism şi la economie de piaţă în fostele ţări socialiste.

Fenomenul prăbuşirii comunismului trebuie privit în contextul mai larg al Războiului Rece, care, în Europa, declanşase, la începutul anilor 80, o gravă criză a rachetelor cu rază medie de acţiune, iar în Asia, imediat după încetarea războiului din Vietnam, se aprindea un nou focar de război, de data asta prin invadarea Afganistanului de către URSS.

Confruntată cu grave crize interne şi externe şi lipsită de fostul său spaţiu de influenţă din Est, URSS s-a destrămat, la rândul său, după lovitura de stat din august 1991. Aceste puternice fracturi geo-politice au adus, mai mult ca oricând, în atenţie importanţa spaţiului adiacent Mării Negre. Întotdeauna zona Mării Negre a fost un spaţiu de articulare, de contact între culturi şi civilizaţii, între imperii, unde se manifestă o mare varietate de interese, adesea contradictorii şi chiar conflictuale.

S-a spus adesea că este o zonă de mare interes strategic. La sfârşitul Războiului Rece, pe fondul emergenţei unei noi ordini internaţionale – nouă ordine dominată de hiperputerea americană – această relevanţă strategică nu a mai fost atât de clară. Altele erau priorităţile şi mai ales punctele de interes la nivel global. Zona Mării Negre a fost interesantă imediat după destrămarea URSS, când era absolut necesar să se pună sub control armele nucleare de pe teritoriul fostelor republici sovietice care şi-au câştigat independenţa.

Mai mult, nu era foarte clar ce se va întâmpla în Europa după destrămarea CAER şi după cea a Tratatului de la Varşovia. Ţările foste socialiste aveau nevoie de un nou sistem de securitate colectivă şi de noi pieţe, care să compenseze pierderea pieţelor CAER. De aceea, la începutul anilor 90 au fost vehiculate şi s-au materializat o serie de proiecte de cooperare regională şi sub-regională, care, evident, nu puteau ignora arealul Mării Negre.

Aşa s-a născut, la 25 iunie 1992, Organizaţia de Cooperare Economică la Marea Neagră, din care făceau parte 11 state.  Ea a luat fiinţă ca un model unic şi promiţător de iniţiative multilaterale politice şi economice, care au ca scop stimularea interacţiunii şi armoniei între statele membre, precum şi asigurare a păcii, stabilităţii şi prosperităţii, dar şi relaţiilor de bună vecinătate în regiunea Mării Negre.

Proiectul din 1992 s-a dezvoltat, s-a amplificat şi a căpătat o serie de noi atribuţii. Cred, sincer, ca participant activ la procesul de structurare al Organizaţiei că, în mare, ea şi-a atins scopul. În fond, toţi am avut nu doar de învăţat, ci şi de câştigat de pe urma acestei experienţe.

La mijlocul anilor ‘90 s-a produs o schimbare de fond în jurul Mării Negre. O parte din statele din zonă:- România şi Bulgaria, spre exemplu, care au cunoscut un proces mai rapid şi mai profund de democratizare şi de transformare structurală a economiilor lor, au primit perspectiva aderării la UE şi la NATO, având un alt parcurs şi o altă agendă internă şi externă. Alte ţări din zonă, precum Ucraina, Republica Moldova, Armenia, Georgia, Azerbaidjan, chiar şi Rusia, au rămas să se confrunte cu gestionarea procesului de destrămare a imperiului sovietic. Care proces nu este desăvârşit nici în acest moment, dovadă fiind aşa-numitele „conflicte îngheţate”. Unul dintre ele s-a dezgheţat brusc, în august 2008, şi a dus la un conflict armat scurt, dar extrem de intens, între Federaţia Rusă şi Georgia.

Acest conflict, împreună cu problemele intervenite în livrarea de gaz metan din Rusia spre UE au readus zona în atenţia noastră. Am crezut că primirea noilor membri în UE şi în NATO funcţionează drept stabilizatori automaţi în zonă. S-a crezut că procesul de democratizare a ţărilor din regiune va evita noi conflicte, că va deschide calea prosperităţii. S-a dovedit că democratizarea este superficială şi fragilă, că dezvoltarea economică nu a fost suficientă pentru a stabiliza societăţile din areal – tentaţiile extremiste, naţionaliste s-au afirmat din plin, au apărut forme diverse de fanatism şi de violenţă politică şi socială, religioasă, chiar.

Cred că este timpul să ne raportăm la zona Mării Negre altfel decât prin prisma jocurilor de putere la scară globală, ca până acum. În general, zonele de contact între mari blocuri politice, economice şi militare sunt prin definiţie instabile, ne place sau nu. Întrebarea este cum le poţi stabiliza, sau cum poţi reduce instabilitatea?

Din punctul meu de vedere soluţia este una la îndemâna noastră, şi este verificată. România este o dovadă că metoda funcţionează cu succes. Este vorba de parteneriate cu obiective clare între părţile interesate. Sau ceea ce s-a numit „politica porţilor deschise”.

Este clar că Uniunea Europeană este într-un moment delicat, în care trebuie să „digere” extinderea din ultimii ani. Dar asta nu trebuie să însemne o renunţare la extindere, ci doar o pauză în procesul de extindere. Ţărilor din zonă care vor să adere la UE trebuie să li se ofere ceva mai consistent decât până acum în procesul de cooperare cu UE, nu doar economic, ci şi politic şi social. În fond, ideea cercurilor concentrice poate fi adaptată pentru a le oferi acestor state motive pentru a continua reformele politice, economice şi sociale şi accesul la o piaţă foarte selectivă, cum este piaţa UE. Pentru asta trebuie să discutăm, după ce Tratatul de la Lisabona va intra în funcţie, odată cu instituţiile definite de el, despre viitorul extinderii şi despre limitele extinderii UE.

În ceea ce priveşte zona Mării Negre, trebuie sa spunem extrem de clar: Rusia este şi parte a problemelor, şi parte a soluţiilor pentru stabilitatea şi predictibilitatea ei, pentru dezvoltarea unor ample proiecte de cooperare. UE trebuie să-şi definească o politică rusă mult mai coerentă şi mai independentă de trecut. Sigur, ţările foste socialiste au adus în sânul Uniunii conflictele lor cu Rusia şi temerile lor istorice, despre care nu putem spune că sunt neîntemeiate. Dar viitorul relaţiilor UE cu Federaţia Rusă nu trebuie structurat de demersurile istoriei, ci de interesele comune ale membrilor ei. În fond, Marea Neagră nu este „lacul” nimănui: nici turcesc, nici rusesc, nici românesc, nici ucrainean. Ar trebui să fie, mai mult decât este acum, un spaţiu al cooperării, al democraţiei şi libertăţii, al rezolvării paşnice, negociate, a conflictelor şi divergenţelor.

Nu putem discuta despre viitorul zonei Marii Negre fără să amintim de rolul extrem de important al Dunării, care face din ţările riverane ei un spaţiu conex celui al Mării Negre. Dunărea a structurat , într-un fel , caracteristicile entităţii politico-economice numită Europa Centrală. Pe Dunăre au venit în România mulţi emigranţi de origine germană , care şi-au pus amprenta asupra culturii şi civilizaţiei materiale în Transilvania. Acum Dunărea face legătura , prin canalele Dunăre – Marea Neagră şi Dunăre – Main – Rhin între Marea Neagră şi Marea Nordului.

Există multe oportunităţi de dezvoltare , graţie acestei axe, care, prin recenta lărgire a UE, pot şi trebuie folosite mai bine .

Ele vor fi şi mai multe, prin viitoarea aderare a ţărilor din Balcanii de Vest la Uniune. Sper sincer că şi Republica Moldova poate fi inclusă, alături de ţările din Balcani, în noul val de extindere al Uniunii. Asta ar da mai multă stabilitate şi predictibilitate zonei de la graniţa de est a Uniunii.

Un alt lucru pe care doresc să-l spun: cooperarea la Marea Neagră nu trebuie să se reducă la concurenţa acerbă pentru controlul rutelor de transport al energiei. Până una-alta această concurenţă n-a dus la materializarea niciunuia dintre cele două proiecte: Nabucco şi South Stream. Sunt multe alte domenii în care se pot imagina proiecte comune: infrastructuri de transport naval, feroviar, terestru, pentru combaterea efectelor schimbărilor climaice, pentru protejarea arealului Mării Negre, pentru dezvoltarea turismului. De altminteri, Turcia ne-a arătat tuturor ce înseamnă să faci din turism o ramură economică de bază, care are efect de antrenare la nivelul întregii economii, dar care aduce beneficii şi riveranilor.

România şi-a asumat un rol activ în zona Mării Negre, chiar dacă interesul ei pentru această zonă  a fost inegal în timp. Cum am spus, o perioadă, prioritare au fost integrarea în UE şi în NATO. Acum sunt toate condiţiile ca, din perspectiva noului său statut, de membră a UE, România să devină şi mai activă în zonă. Avem relaţii speciale cu Republica Moldova, suntem avocaţii integrării europene a Republicii Moldova. Dorim să fim parte a procesului de rezolvare a crizei transnistrene. Cred sincer că şi relaţiile cu Ucraina vor continua să se îmbunătăţească. În fond, nu există probleme bilaterale care nu pot fi rezolvate prin dialog şi negociere.

România crede că locul Turciei este în UE şi a sprijinit candidatura ei, mai mult, cred că Turcia poate beneficia de experienţa noastră în procesul de negociere a aderării. Mai cred că Turcia în UE va face din zona Mării Negre un punct de atracţie pentru investiţiile străine, şi va da UE un instrument de influenţare a situaţiei din Orientul Mijlociu.

Acestea ar trebui să facă din zona Mării Negre un punct de maxim interes în Europa şi în Eurasia, şi nu conflictele îngheţate, care, din păcate, nu şi-au găsit nici acum o rezolvare. Există însă mari speranţe şi perspectiva soluţionării lor, odată cu extinderea spre Est a influenţei UE.

In incheiere, doresc sa multumesc profesorului doctor Horst Mahr pentru initiativa sa, pentru continuitate, pentru actualitatea temelor si pentru buna desfasurare a lucrarilor seminarului.

Vă mulţumesc pentru atenţie !

In perioada 10 – 13 noiembrie a.c. efectuez o vizită la Munchen (Germania) la invitatia Preşedintelui Asociaţiei de Politică Externă – domnul profesor doctor Horst Mahr.

Pe parcursul a peste şase decenii de activitate Asociaţia de Politică Externă a jucat un rol important pentru menţinerea unor căi deschise de comunicare, contribuind prin ceea ce a făcut la înţelegerea mai corectă a realităţilor şi a necesităţii de a acţiona împreună pentru promovarea unui climat de pace şi cooperare.

Editia din acest an (cea de-a treia) este consacrată tematicii: „ Zona Mării Negre ca zonă de interes strategic” şi va reuni personalităţi ale lumii politice din ţările situate în regiunea Mării Negre.

Voi reveni cu detalii asupra desfasurarii lucrarilor precum si cu textul alocutiunii ce o voi sustine in sesiunea plenara din 11 noiembrie.

Luni, 9 noiembrie 2009,  Jurnalul National a publicat interviul pe care l-am acordat pe marginea sondajului CURS  privind viata publica din ultimii 20 de ani.

Pentru cei interesati, postez in continuare textul integral : 

ION ILIESCU: “ÎN CEI 20 DE ANI AU FOST ŞI FIGURANŢI, ŞI VEDETE”

de Gabriela Antoniu 
 
Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, apreciază că metoda consensuală de a exercita puterea, care i s-a reproşat de-a lungul timpului, şi-a dovedit superioritatea, în timp ce metoda conflictuală a lui Traian Băsescu a distrus o construcţie democratică în câteva luni. 
 
● Jurnalul Naţional: Cum comentaţi rezultatele sondajului CURS în care aţi fost desemnat cea mai apreciată personalitate politică din ultimii 20 de ani şi cel mai bun preşedinte al României?  
● Ion Iliescu: Nu aş vrea să comentez rezultatele sondajului. Pentru asta sunt sociologii, pe care eu i-am respectat şi îi respect; fără ei şi analizele lor, ar fi din ce în ce mai greu de înţeles ce se întâmplă în lumea noastră, atât de complexă şi de dinamică. Vreau să comentez motivele pentru care, în opinia mea, cetăţenii României au făcut această alegere. Un prim motiv este, evident, legat de schimbarea din 1989. România şi românii aveau nevoie de acea schimbare, pe care nu şi-au dorit-o în nici un caz violentă. Revoluţia română, de care mi-am legat numele, a declanşat un amplu proces de schimbări, sau mai ales un proces de democratizare, de construcţie a statului de drept. Eu am pledat şi fac acest lucru şi acum, pentru reconciliere naţională, pentru construirea consensului în tot ce înseamnă proiecte definitorii pentru viitorul nostru ca naţiune. şi în acest cadru am încercat, de câte ori am putut, să implic cetăţenii în procesul de luare a deciziilor.  
 
● Sondajul vine după o perioadă în care aţi fost şi încă mai sunteţi contestat. 
● Mi s-a reproşat şi mi se reproşează că am pledat pentru linişte şi stabilitate. Mi s-a reproşat că nu am dat jos guverne. Nu asta este misiunea şefului statului, dimpotrivă. Criticând ce este de criticat în acţiunea guvernului, preşedintele României este obligat să facă acest lucru strict în limitele Constituţiei. El nu se poate substitui guvernului, nu-şi poate depăşi atribuţiile constituţionale. Uităm în ce condiţii s-a făcut trecerea la democraţie şi la economia de piaţă în România. În jurul nostru se desfăcea un imperiu URSS; se desfăşura un violent şi sângeros război civil, în Iugoslavia, se ridicau voci şi pretenţii revizioniste. Pierdusem pieţe CAER, dar nu reuşeam să găsim altele noi, sufeream consecinţele embargoului din Irak şi din Iugoslavia. Eram în Balcani, care devenise din nou “butoiul cu pulbere al Europei”, şi investitorii străini evitau să se aventureze aici. Nu am avut nici capitalul intern (abia ieşeam din comunism!) şi nici acces la capitalul extern pentru a restructura aparatul productiv. Şi cu toate astea, construind împreună cu toate forţele politice un consens în privinţa integrării europene şi euroatlantice, ne-am atins obiectivele. Metoda consensuală de a exercita puterea, care mi s-a reproşat, şi-a dovedit superioritatea. Am construit împreună o democraţie funcţională, transferul puterii, după alternanţă, s-a făcut paşnic, după cele mai pretenţioase standarde democratice, am reuşit reconcilierea istorică în relaţia cu Ungaria, ne-am respectat angajamentele internaţionale. Metoda conflictuală, atât de dragă actualului preşedinte a anulat aproape opt ani de creştere economică, a distrus două alianţe de guvernare şi câteva guverne, a generat grave crize politice, a izolat România în sânul UE şi în lume, dar mai ales a distrus o construcţie democrată în câteva luni. Acum, asistăm la afirmarea apetitului pentru metode totalitare, care ignoră orice valori şi principii democratice. 
 
Românii au tot ce le trebuie pentru a compara şi a judeca în deplină cunoştinţă de cauză. Sunt bucuros să văd că oamenii apreciază ceea ce am făcut în aceşti douăzeci de ani în slujba interesului public. Sigur, am făcut şi erori, de decizie, de judecată. Am avut puterea să le recunosc, şi când am putut, am îndreptat ceea ce era de îndreptat, ca în cazul relaţiei cu Regele Mihai. Dacă schimbarea din 1989 ar fi avut loc altfel, pe cale paşnică, poate am fi evitat multe pierderi şi efecte negative. Dar şi în aceste condiţii am reuşit, împreună, să ne atingem ceea ce ne-am impus ca program al Revoluţiei române.

● Vă aşteptaţi la o asemenea poziţionare în ambele clasamente? 
● Sincer să fiu, ceea ce am făcut şi fac în politică nu este cu gândul la astfel de clasamente, care, ştim cu toţii, au şi o mare doză de subiectivism. Nu m-am gândit la asta, dar, sigur, este o satisfacţie să văd că ceea ce am făcut este apreciat de oameni.   
 
● De ce credeţi că majoritatea românilor v-a desemnat pe dumneavoastră în ambele cazuri? 
În parte, pentru ceea ce am făcut, şi în parte pentru ceea ce vor să spună ei despre felul în care este condusă acum România. Cei care au optat pentru mine exprimă nevoia de stabilitate, de dialog între guvernanţi şi guvernaţi, nevoia unui proiect naţional, care să genereze solidaritate socială şi naţională. Eu asta am propus românilor în aceşti ani. Şi nu cred că am greşit.   
 
● O altă apreciere, indirectă la adresa dumneavoastră, este desemnarea lui Adrian Năstase prim-ministru, considerat cel mai bun premier din ultimii 20 de ani. Cum comentaţi? 
● Adrian Năstase îşi merită locul în acest clasament, pentru că a avut de gestionat o situaţie extrem de dificilă şi a reuşit, împreună cu colegii săi din Guvern, cu toţi cei angrenaţi în acest proces, să îndeplinească trei mari obiective: relansarea creşterii economice, încheierea negocierilor aderării la UE şi aderarea la NATO. Toate cele trei obiective au fost adevărate succese. Şi oamenii au înţeles asta. 
 
● Atunci când l-aţi desemnat premier aţi avut de ales între mai multe opţiuni? Ce v-a determinat să-l numiţi pe dânsul? Ce anume v-a convins să-l alegeţi? 
● Nu, pentru că PSD a mers, într-un fel, cu o echipă: Ion Iliescu-Adrian Năstase, în alegerile din 2000. Dar alegerea s-a impus prin calităţile domnului Năstase, care are o extraordinară capacitate de muncă, învaţă permanent, are calităţi de lider şi o minte extrem de ordonată. şi care ştie să joace şi în echipă. Sigur, toţi avem slăbiciunile noastre, important este ca, atunci când aduni calităţile, să depăşească defectele. El este pe plus, şi asta se reflectă şi în rezultatele acestui sondaj. 
 
● Cum aţi caracteriza clasa politică din ultimii 20 de ani? 
● Eu nu aş discuta în termeni de clasă despre politicienii români. Pentru că este vorba despre individualităţi, pe care, din comoditate, sau din motive vinovate, preferăm să-i judecăm la grămadă. Fiecare perioadă din procesul de tranziţie din aceşti 20 de ani a avut şi lideri marcanţi, şi mediocri, şi figuranţi, şi vedete. Îmi amintesc şi omagiez memoria unor oameni precum Corneliu Coposu, Alexandru Bârlădeanu, Sergiu Cunescu, Corneliu Mănescu, Alexandru Paleologu, Ion Raţiu. Ca şi prestaţia unor “veterani”, astăzi, ai politicii postdecembriste, precum Mircea Ionescu-Quintus, Radu Câmpeanu sau Oliviu Gherman. Din cei mai tineri în 1990  Adrian Năstase, Emil Constantinescu, Adrian Severin, Călin Popescu-Tăriceanu, Mugur Isărescu, Nicolae Văcăroiu. Şi noua generaţie, generaţia anului 2000, a dat un număr de lideri, care vor confirma, sunt sigur. Dar pentru a schimba calitatea celor care conduc politic România, partidele trebuie să se consolideze ca structuri şi ca prestaţie, să afirme cu consecvenţă principii şi crezuri politice bine conturate, să recruteze, să pregătească şi să promoveze continuu noi lideri, cu autoritate morală şi credibilitate. Parcă o făceau mai bine, cu mai mult patos şi dăruire, în deceniul trecut. Acum ele trebuie să câştige autoritate, prin forţa mesajului lor şi personalitatea liderilor, pentru a se schimba imaginea publică a politicianului român.

Mi-a fost dat să aud multe grosolănii si chiar jigniri din partea domnului Traian Băsescu.

Dar ceeace şi-a permis să declare, astăzi, pe aeroport , la plecarea sa spre Berlin, este o adevărată ticăloşie. El – care este un profitor şi al vechiului regim şi al tranziţiei – îşi permite să-i jignească şi să profereze acuze grave la adresa celor ce si-au asumat si riscuri şi răspunderi , în momentele fierbinţi ale Revoluţiei, la care el nu a participat.

Ticăloşia consta în acuza lansata la adresa “conducătorilor de după executarea lui Ceauşescu, care ar fi scos armata în stradă , pentru a ucide 1600 de români”.

Este o afirmaţie iresponsabila , mincinoasa, care constituie o jignire la adresa Revoluţiei şi a conducătorilor ei şi arunca un blam nemeritat asupra ţarii, asupra unui moment înălţător al istoriei naţionale, de jertfe şi eroism ale poporului român.

Se ştie bine, că diversiunea teroristă s-a declanşat în seara zilei de 22 decembrie, în jurul orelor 18.30, când nu era constituită nicio structura a noii puteri. Cine putea, deci, din partea viitoarei puteri neconstituite să dispună o asemenea monstruozitate ?

Diversiunea avea tocmai rolul evident de a împiedica orice nouă structurare de putere.

Noi, cei ce reprezentam grupul constituit ad-hoc – de iniţiativă , lucram la textul unei Proclamaţii către Tară, în sediul Comitetului Central, când am fost surprinşi de focurile de armă , care au lovit si ferestrele biroului în care lucram. Ne-am reunit în sediul Televiziunii şi am continuat să lucrăm, sub stare de asediu. Abia la miezul nopţii, am putut prezenta , din studioul 4 al Televiziunii, Comunicatul către Tară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi o lista provizorie de 39 de membri ai Consiliului, cu care, însă, nu ne-am putut reuni decât pe 27 decembrie, după încetarea diversiunii armate, ca urmare a execuţiei cuplului Ceauşescu.

Aceasta a fost, în sinteză, desfăşurarea evenimentelor.

Afirmaţiile dlui. Traian Băsescu vădesc o evidentă rea-credinţă, din partea unui om fără simţul măsurii şi al răspunderii, care ocupă , din păcate, funcţia cea mai înaltă în stat, pe care o dezonorează.

În loc sa manifeste respect şi pioşenie  faţa de cei ce şi-au asumat, atunci, riscuri şi răspunderi, nu uşoare, el îşi permite asemenea ieşiri lipsite de un elementar bun simţ.

Este regretabil !

Dar sper ca alegătorii români sa-i dea lecţia meritată la alegerile prezidenţiale care urmează.