In ziua urmatoare a schimbat tonul care, insa, nu face decat sa confirme deruta in care se afla presedintele.

2.- renatamihai – Suspendarea presedintelui o poate provoca numai o majoritate parlamentara. Din pacate, acum, o majoritate parlamentara, desi fragila (cu sprijinul “traseistilor” din UNPR) sustin guvernul.

Demisia celor din opozitie, in aceste conditii, nu este productiva; nu duce la dizolvarea Parlamentului si deci la alegeri anticipate.

O solutie ar fi daca UDMR ar cupla la aceasta actiune a opozitiei. Se pare ca, sub presiunea strazii, se contureaza o asemenea posibilitate.

3.- Theodora – toate spusele lui Traian Basescu, acum sunt fara suport. Populatia nu-l mai asculta. Aveti dreptate – singura solicitare a populatiei este demisia guvernului, alegeri anticipate si demiterea presedintelui.

4.-  emigrantul – “errare humanum est sed perseverare diabolicum”  - vi se potriveste!! Nu va dati seama ca nu sunt comparabile situatiile din fostul RDG si Romania ?!!

Aceasta se adauga altor nume mari pe care le-a pierdut scena romaneasca in ultimii ani : Gheorghe Dinica: Stefan Iordache, Nicu Constantin, Adrian Pintea, Ilarion Ciobanu, Florian Pittis sau Colea Rautu precum si regizorilor Andrei Blaier si Tudor Marascu. I-am cunoscut si apreciat. Am avut relatii apropiate mai ales cu Stefan Iordache si cu Emil Hossu.

Este intr-adevar foarte actual textul poeziei „Mor actorii” scris de Adrian Păunescu – pe care il reproduce in ultimul sau numar revista „Flacara lui Adrian Păunescu” :

Ce se-ntâmplă seamănă teribil
Unui zbor cu foarte multe goluri:
În această ţară mor actorii
Regretaţi de propriile roluri.

2.- Theodora, maharajahuldekapurthala – ceea ce semnalati dvs. despre Piata Universitatii – atacuri impotriva protestatarilor si jurnalistilor; prezenta reprezentantilor Noii Drepte; bennere cu inscriptii: „PDL = USL” sau „fara partide si politicieni” – reprezinta diversiuni menite sa lase fara urmari politice miscarea protestatara. Pentru ca solutiile la problemele pe care le ridica oamenii nu pot fi decat politice.

3.- emigrantul – va straduiti, in zadar, sa demonstrati o teza falsa – ca toate schimbarile din tarile Europei Centrale s-ar fi desfasurat din initiativa si sub controlul rusilor (respectiv URSS) – inclusiv desemnarea noilor conduceri politice din aceste tari. Ba, chiar afirmati ca „fara interventii externe (rusesti), in Europa de Est a anului 1989, s-ar fi instalat guverne si viziuni din cele mai variate”.

Chiar asa a si fost ! In ciuda multor similitudini – nu pot fi ignorate deosebirile firesti, tinand de conditiile specifice fiecarei tari, in desfasurarea proceselor de transformari politice din Polonia, Cehoslovacia, RDG, Ungaria, Bulgaria, din anul 1989; ca sa nu mai vorbim de particularitatea acestor procese in Romania – singura tara in care revolta populatiei s-a soldat cu sacrificii umane. Aceasta a si imprimat o nota mai radicala Revolutiei Romane din Decembrie 1989. Deasemeni, daca in celelalte tari, schimbarile produse au impus la guvernare grupari politice cu orientari de dreapta, in Romania, FSN-ul care a castigat alegerile din mai 1990 cu un scor impunator, era o grupare cu orientare de stanga, social-democrata.

In ce priveste analiza miscarilor protestatare din aceste zile – aveti dreptate – „singura solutie rezonabila o reprezinta alegerile anticipate”.

4.- mariusmioc – Nicolae Militaru s-a alaturat Consiliului Militar Superior,  practic, din ziua de 23 decembrie 1989.

5.- Ionel Vlad – Ceea ce semnalati a fost criticat si de mass-media si de reprezentantii opozitiei – efectuarea de perchezitii pe strada si molestarea cetatenilor de catre jandarmi – este intradevar inadmisibil !

6.- fragmentariumpolitic  – constatarea dvs. coincide cu ceea ce au afirmat si reprezentantii opozitiei (USL), in sesiunea extraordinara a Parlamentului din 23 ianuarie si anume ca „guvernantii nu-si dau seama de ceea ce se intampla in jurul lor, de vartejul evenimentelor in care au intrat, de faptul ca oamenii nu mai accepta sa fie condusi ca o turma”…, si ca singura solutie rezonabila pentru scurtarea crizei politice ar fi alegerile anticipate.

7.- popalumi – legat de afirmatia mea ca „Basescu, din proprie initiativa, nu-si va da demisia niciodata” va intrebati – si ce-i de facut ?!! ramanem cu el pe cap ?!!

NU ! Presiunea strazii este raspunsul populatiei si ea constituie un factor important care sa-l determine sa ia decizia necesara in vederea evitarii de evolutii periculoase, chiar si pentru el.

Un prim semn, din partea lui, ar fi determinarea demisiei guvernului, formarea unui guvern de tehnicieni si organizarea de alegeri aniticipate.

Noul Parlament va fi in masura, cu mijloace constitutionale, sa-l determine pe presedinte sa-si dea demisia, sau sa fie suspendat.

Desigur ca nu-i convin aceste perspective, dar este clar ca tara nu-l mai suporta ! si ar trebui sa inteleaga acest lucru. Inclusiv interesul lui.

8.- Ovidiu – Ai dreptate, aceasta este calea: „sa ne unim impotriva dictaturii pdl-iste”!

9.- fragmentariumpolitic  – analiza dvs. este corecta. In acest spirit s-au exprimat si reprezentantii USL in sesiunea parlamentara extraordinara din 23 ianuarie.

Aceste atitudini totalitare s-au manifestat chiar din debutul primului mandat al lui Traian Băsescu, şi ele au justificat suspendarea sa din 2007. Nu a înţeles semnificaţia acelui avertisment. Mai mult, a început să se răzbune pe Parlament, ca principală instituţie a democraţiei. A construit la Cotroceni un guvern paralel, care, după numirea lui Emil Boc în fruntea guvernului, a devenit principala sursă de legi cu impact decisiv asupra societăţii româneşti. Amintesc doar Legea Educaţiei şi Legea Sănătăţii, aceasta din urmă fiind declanşatorul revoltelor din stradă, din ultimele zile.

Preşedintele-jucător a fost principala sursă de conflict din societate. El a asmuţit oamenii unii împotriva altora, îi demonizează pe angajaţii statului, a încercat să destructureze partidele de opoziţie şi acele organizaţii ale societăţii civile care se împotrivesc modului său de a acţiona si sunt critice faţă de acţiunile sale anti-constituţionale.

Din poziţia de preşedinte-jucător Traian Băsescu a distrus toate punţile de dialog cu societatea, şi nu-şi mai poate îndeplini în niciun fel funcţia constituţională de mediator. Tăcerea sa de după izbucnirea revoltelor sociale este explicabilă: nu are cui se adresa, şi chiar dacă ar face acest lucru, cine l-ar mai asculta? Ce ar mai avea de spus unor oameni pe care i-a umilit cu felul său de a fi, pe care i-a jignit şi faţă de care simte doar ură şi dispreţ?

Demonstraţiile românilor nemulţumiţi sunt şi o expresie a respingerii acestui mod de a face politică al preşedintelui Traian Băsescu. Oricât de diverse ar fi revendicările străzii, ele ne spun un lucru: că în sânul societăţii există un puternic consens în legătură cu trei revendicări. Ele privesc demisia Preşedintelui, a guvernului pe care, de fapt, tot Traian Băsescu îl conduce, şi organizarea alegerilor anticipate. Dacă Preşedintele s-ar fi situat strict în limitele Constituţiei, acum am fi avut un arbitru onest şi un factor de detensionare a situaţiei din ţară. Cum nu mai avem aşa ceva, întoarcerea la popor este singura soluţie democratică. Restul nu pot face parte decât din arsenalul regimurilor totalitare.

În încercarea de a limita pagubele de imagine şi electorale, actuala putere practică un joc extrem de periculos, încercând să acrediteze ideea că nu există alternativă la PDL, că toate partidele sunt la fel. Nu dă nimănui de gândit faptul că niciodată după 1989 încrederea în partidele politice nu a fost atât de jos ca după 2009? Sila de politică a fost programată, pentru că a convenit preşedintelui-jucător.

Trebuie să fim oneşti, şi să spunem oamenilor, chiar cu riscul de a merge acum contra sentimentului general, că democraţia nu poate exista fără partide politice şi fără politicieni. Da, partidele post-decembriste, toate, au avut şi au probleme cu recrutarea, pregătirea şi promovarea elitelor. S-a spus că sistemul de vot uni-nominal va schimba lucrurile.Nu doar că nu le-a schimbat, le-a agravat. Pentru că singurul criteriu de selecţie a fost capacitatea candidatului de a susţine costurile procesului electoral. A fost o contra-selecţie. De aici şi slaba calitate a legiferării, şi absenteismul parlamentarilor, şi slaba rezistenţă a parlamentarilor faţă de comportamentul abuziv al guvernării.

Am ajuns în periculoasa situaţie în care Preşedintele României se substituie guvernului, şi împreună cu acesta, cenzurează Parlamentul, când singurul cenzor legitim al Executivului este Parlamentul.

Ce este de făcut? Societatea civilă trebuie să mărească presiunea asupra partidelor, pentru a face o mai bună selecţie a celor pe care îi propun să le reprezinte, ca primari, preşedinţi de consilii judeţene, consilieri, parlamentari. Se pot imagina noi criterii de selecţie. Dar nu avem dreptul să acredităm ideea că în România nu există alternativă la PDL. Există ! Dar ea trebuie să se comporte ca atare şi să fie mai convingătoare.

Prin pluralitatea sa, prin diversitatea cererilor, dar şi a soluţiilor propuse, mişcarea populară de protest este o dovadă că democraţia în România este o realitate, fragilă, ezitantă, dar cât se poate de concretă. Este datoria noastră cetăţenească s-o sprijinim, şi să cerem celor care ne guvernează să ne respecte, să respecte angajamentele ţării, luate la momentul aderării la UE şi la NATO, dar mai ales contractul social asumat prin adoptarea prin Referendum a Constituţiei.

Remarc iniţiativa filialei Dâmboviţa a PSD, care a dat publicităţii „Declaraţia de la Târgovişte”, ce face o radiografie a stării actuale a României. Este genul de document care are impact asupra cetăţenilor, pentru că este în acord cu aşteptările lor. Este o formă de mobilizare a membrilor şi simpatizanţilor partidului nostru, care trebuie să fie pregătiţi pentru bătălia electorală ce urmează. Miza este foarte mare: viitorul democratic al României, păstrarea statului social, a unor servicii publice accesibile tuturor românilor, salarii şi pensii decente, refacerea după criză a economiei, dezvoltarea capitalului autohton, reluarea creşterii economice, pentru reducerea decalajelor de dezvoltare, şi nu în ultimul rând, revenirea la o bună guvernare.

Nu trebuie să lăsăm să fim guvernaţi din nou de frică. Am făcut o revoluţie pentru a fi liberi, înfrângându-ne frica. Acum trebuie să păstrăm ceea ce am câştigat în decembrie 1989. Şi nu o putem face decât sancţionând la urne pe cei care au guvernat doar în interesul lor, şi care acum vor să se permanentizeze la putere, apelând din nou la frică.

- Consiliul Militar Superior – subordonat Consiliului Frontului Salvarii Nationale – la care face referire Comunicatul catre Tara din noaptea de 22 decembrie 1989, era compus, in primul rand, din membri militari ai CFSN – nominalizati la finalul Comunicatului, si anume : general Stefan Gusa (sef al Marelui Stat Major), general Victor Stanculescu (prim adjunct al ministrului) si general Voinea (seful garnizoanei Bucuresti), la care s-a adaugat apoi general Nicolae Militaru (devenit ministru al apararii). Subordonat acestui Consiliu, era Marele Stat Major – care conducea intreaga actiune militara a armatei.

 2.- emigrantul– a) este incorecta afirmatia dvs. ca Platforma-Program a CFSN, in 10 puncte, enuntata in Comunicatul catre Tara, ar fi fost similara cu viziunea lui Gorbaciov.

Este suficient sa cititi primul punct al Programului ca sa vedeti deosebirea fundamentala : “Abandonarea rolului conducator al unui singur partid si statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernamint.”. Acest principiu s-a si concretizat prin adoptarea si publicarea la 31 decembrie 1989 a Decretului-Lege privind inregistrarea si functionarea partidelor si a organizatiilor obstesti din Romania, ceea ce a facut posibila aparitia, inca in cursul lunii ianuarie, a 30 de partide; iar la alegerile din mai 1990 si-au prezentat candidati peste 80 de partide.

Gorbaciov nu a renuntat la ideea rolului de partid conducator al PCUS, pana in august 1991, dupa puciul fortelor conservatoare, cand si-a dat si demisia din functia de secretar general al acestuia si apoi, in decembrie, si din cea de presedinte al URSS.

Daca am mai lua si celelalte puncte ale Comunicatului veti constata si alte deosebiri fundamentale, care vorbesc de caracterul fundamental, de ruptura cu vechiul sistem, al Revolutiei Romane (total diferit de perestroika lui Gorbaciov)  : “Separarea puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in stat si alegerea tuturor conducatorilor politici pentru unu sau, cel mult, doua mandate” (principii ale statului de drept); “Restructurarea intregii economii nationale pe baza criteriilor rentabilitatii si eficientei. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economica centralizata si promovarea liberei initiative si a competentei in conducerea tuturor sectoarelor economice”...(trecerea spre economia de piata); “Eliminarea dogmelor ideologice”…etc, etc.

b) Degeaba incercati sa rastalmaciti diverse afirmatii privind relatiile mele cu Gorbaciov. Singurul lucru real si adevarat este ca nu am avut niciun prilej de a ma intalni cu Gorbaciov inainte de 1990. Nu ne cunosteam inainte. Declaratiile ambasadorului Tiajelnikov la sfarsitul lunii decembrie 1989 si aprecierile transmise din partea lui Gorbaciov trebuie receptate ca formule de politete, obisnuite in asemenea prilejuri.

3.- justias – aveti dreptate in legatura cu aparitia “ca ciupercile dupa ploaie” a “anticomunistilor vehementi” – care insa nu s-au manifestat in niciun fel si “n-au suflat in front” inainte de 1989.

Deasemenea, sunt intr-adevar aberante incercarile unora de a specula  pe marginea vreunui presupus rol al unor straini (inclusiv turisti – sovietici sau de alta origine) in Revolutia Romana. ( Intr-un fel sunt tributarii aberatiilor emise de Ceausescu pe aceasta tema). Este nedemn si antipatriotic un asemenea demers, lipsit de respect fata de jertfa romanilor si fata de cei ce au infaptuit Revolutia Romana din 1989.

Emisiunea, realizata de reputata jurnalista Sorina Matei, va ocaziona nu numai o retrospectiva a anului trecut ci si opinii, ganduri si aprecieri la inceputul de an 2012.

Ce doresc pentru concetatenii nostri la inceput de an ? Să trecem cu succes de momentele grele pe care le cunoaște țara, atât în domeniu economic, dar mai ales în domeniul social.

Personal, pentru că si eu sunt un Ion, multumesc prietenilor blogeri si celor ce mi-au transmis urari de suflet prin foarte multe scrisori, telefoane şi sms-uri.

La multi ani!

Tot ce va este benefic sa se realizeze si nimic sa nu va innoureze cerul senin al vietii!

 UN AN NOU FERICIT !

Sarbatorile de iarna sa-si reverse harul asupra voastra si a celor dragi voua, sa va aduca linistea sufletului si a mintii si sa sporeasca sanatatea si belsugul, sa implineasca gandurile si sperantele de mai bine.

LA MULTI ANI!