FLASH !….AMAR !

„Frumoasa” gaselnita a premierului Boc pentru a descuraja contestarea masurilor de austeritate (mai ales reducerea pensiilor care ar afecta un drept de proprietate!). Ar fi vorba de „securitatea statului !”. O prima reactie la aceasta „gaselnita” : „securitate prin infometare” sau „infometarea ca mijloc de asigurare a securitatii !” – „Curat murdar coane Fanica !!!!” – ar spune marele dramaturg

PE MARGINEA COMENTARIILOR

 Victor – Dominique Strauss-Kahn a facut doar precizarea ca “nu FMI a propus guvernului Romaniei solutia de reducere a salariilor si pensiilor”.Acesta este atributul guvernului sa gandeasca solutiile, FMI este preocupat doar de refacerea echilibrelor macroeconomice. Prin declaratia sa, el a dorit sa se delimiteze de caracterul antisocial al masurilor anuntate, ca si cum ar fi fost convenite cu FMI.

Deceneus – Ca guvernul Nastase nu ar fi fost de stanga, este discutabil. Este opinia dumneavoastra ! In ce privesc operatiunile de privatizare, ele nu sunt de stanga sau de dreapta. Dupa 1989 privatizarea unor sectoare importante ale economiei si dezvoltarea sectorului privat se impuneau ca o necesitate, indiferent de cine ar fi condus guvernul. Dealtfel, dupa dvs., ar rezulta ca optiunea socialista se confunda cu proprietatea de stat, ceea ce este inexact. Socialistii suedezi, veniti la putere in anii ’30, au stat 40 de ani la guvernare si au realizat masuri fundamentale in plan social, fara sa nationalizeze ceva, fara sa clinteasca fundamentele economiei capitaliste dintr-o tara dezvoltata. Dar, ele au pus bazele conceptului de “economie sociala de piata” , au introdus o noua politica fiscala, bazata pe impozitarea progresiva si au promovat un program de masuri cu caracter social exemplar, reducand substantial decalajele sociale.

Modelul suedez a fost preluat dealtfel de alte tari occidentale (nu numai cele scandinave). In Germania, CDU pe vremea lui Adenauer si Erhard a introdus in programul sau conceptul de “economie sociala de piata”.Acum se vorbeste de modelul social-european,

Este discutabila si optiunea dvs.in favoarea cotei unice. Comiteti aceeasi eroare de a pune in seama cotei unice continuarea cresterii economice dupa 2005 Este neadevarat ! Am mai scris despre aceasta eroare sustinuta de adeptii ei si argumentele false invocate .Ca sa nu mai vorbesc despre repetarea unor sloganuri privind asa-zisa “democratie originala”. Ca si aprecierea privind “contributia mea” la succesul electoral al lui Basescu.

Fabulati cam prea mult !

 Victor – Sentimentele de amaraciune  exprimate de tine sunt intemeiate,dar nu cred ca nihilismul, blamarea tuturor celor implicati in politica este corecta. Eu cred inca in oameni si in capacitatea societatii romanesti de a se redresa promovand oameni de isprava in pozitii de raspundere.

Legat de efectele consumismului, un Raport al Clubului de la Roma din anii ’70 se intitula “Sa iesim din epoca risipei”, considerand “societatea de consum” ca o societate a risipei

De aceea, printre altele, Lester Brown, care a fost recent la Bucureşti, considera, în lucrarea sa “Planul B”, că “modelul de societate occidentală…. nu este extrapolabil pentru ţări precum China, India şi alte 3 miliarde din lumea slab dezvoltată, iar că, în condiţiile globalizării economice, acest model nu mai este viabil nici pentru ţările industrializate”.

theodora0303 -         E bine! Perseverează.

 Sibilla – Reflecţiile tale la Ziua Europeană a Păsărilor şi Parcurilor sunt valabile nu doar pentru judeţul Caraş Severin. Din păcate, protecţia mediului este în mare suferinţă peste tot (poate judeţul Suceava este ceva mai bine gospodărit). Indiferent de situaţia economică, se impune o acţiune energică în acest sens. Şi acţiunea “de reciclare a materialelor” la noi este aproape inexistentă (mai slabă decât înainte de 1989).

            Tot Lester Brown aprecia că “industria reciclării materialelor poate deveni una dintre cele mai importante industrii ale sec. XXI”. Ar fi şi o şansă de revigorare economică, o sursă de venituri şi de creare de locuri noi de muncă.

             tuteavsnietzsche  - Că “nu vă place PSD”, exprimă opţiunea dumneavoastră politică. Asupra celor trei direcţii de acţiune anti-criză, eu nu am intrat în detalii, am vrut să subliniez că există o paletă largă de măsuri posibile. În timp ce măsurile de austeritate recomandate de preşedintele Băsescu sunt doar penalizante pentru cetăţenii ţării, ele sunt şi surse de agravare a crizei.

             Dorucoarna –  Exprimaţi câteva reflecţii pertinente privind măsurile de austeritate.

             emigrantul – FMI nu poate “băga pe gât” împrumuturi. Depinde de felul cum statul negociază şi apoi utilizează acest împrumut. Ceea ce Victor  remarcă pe bună dreptate.

             Ciprian Bojan – Aveţi dreptate !

             ligianitulescu - Întrebări justificate şi pertinente.

            Despre Legea lustraţiei, vedeţi considerentele pe care le-am prezentat recent pe blog.

             mikoian - Şi dumneavoastră aveţi într-un fel dreptate.

ALEGERILE DIN 20 MAI SI… ASA-ZISA “MINERIADA

Joi, 20 mai, raspunzand invitatiei profesorului Radu Alexandru si conducerii Universitatii „Dimitrie Cantemir”, am avut o intalnire cu studentii de la stiinte politice cu care am dialogat despre alegerile din 20 mai 1990, dand raspuns si intrebarilor privind diferite aspecte si evenimente adiacente.

In procesul infaptuirii obiectivelor Revolutiei din Decembrie 1989, de trecere de la dictatura la democratie, alegerile din 20 mai 1990 – primele alegeri libere – au constituit un moment important : ele au legitimat prin vot popular schimbarile de regim politic produse in Decembrie 1989.

In perioada dintre 22 Decembrie 1989 (fuga lui Ceausescu – expresie a prabusirii dictaturii) si 20 mai 1990 au avut loc intr-un ritm alert schimbari radicale in viata politica a tarii.

Organizarea unor alegeri libere, pe principiul democratic al pluralismului politic (unul din cele zece puncte programatice ale Revolutiei Romane prevazute in Comunicatul catre Tara prezentat la TVR in noaptea de 22 Decembrie) presupunea in mod obligatoriu existenta de partide politice. Or, in Decembrie 1989, s-a prabusit un sistem bazat pe monopolul absolut al unui singur partid, adica al non-existentei de partide.

De aceea, una din primele masuri adoptate de CFSN (constituit in noaptea de 22 Decembrie, in conditii de asediu generate de diversiunea terorista, care nu a incetat decat odata cu executia cuplului Ceausescu) – a fos adoptarea in ziua de 31 decembrie 1989 a Decretului-Lege privind conditiile de constituire si de inscriere a partidelor politice.

In cursul lunii ianuarie s-au constituit 30 de partide. In ciuda unor stari tensionale (inclusiv manifestatia antiguvernamentala si anti-FSN din 28 ianuarie) – la 1 februarie 1990 s-a convenit cu reprezentantii celor 30 de partide, transformarea CFSN (organ provizoriu al puterii de stat) in  CPUN – ca structura pre-parlamentara suis-generis, prin includerea reprezentantilor tuturor partidelor si. In ziua de 8 februarie 1990 la constituirea  CPUN  s-au prezentat reprezentantii a 38 partide plus 7  organizatii ale minoritatilor nationale si reprezentantii AFDPR ( asociatia fostilor detinuti politici). Toti au fost inclusi in componenta CPUN.

CPUN s-a dovedit o solutie realista si eficienta pentru acele conditii.  El a elaborat, in cele trei luni si jumatate de existenta  peste 200 de decrete-legi, din care cea mai importanta – Legea electorala – care a definit inclusiv ce urmeaza a fi ales (Parlament bicameral cu rol si de Adunare Constituanta, de unde si mandatul limitat la maximum 2 ani si presedintele tarii, ales prin scrutin general). In acest context, CPUN a dezbatut pe larg si o propunere privind „lustratia” (interzicerea prezentarii la alegeri a unor persoane apartinand vechii nomenclaturi, adoptand o decizie rationala si democratica – vizand raspunderea individuala a celor ce au comis culpe reale, abuzuri, acte de represiune, si respingand propunerile vizand condamnarea in bloc a unor categorii – reflectare a aceleiasi mentalitati totalitare, nedemocratice, nomenclaturiste promovate de regimurile dictatoriale).

Alegerile din 20 mai 1990 s-au caracterizat printr-o participare masiva la vot (cca.15 milioane votanti). Optiunea clara a majoritatii covarsitoare in favoarea FSN si a candidatului sau la alegerile prezidentiale exprima o stare de spirit reala, determinata, pe deoparte de aprecierea celor care s-au afirmat activ, in mod real, in actiunea de rasturnare a dictaturii si pe de alta parte, de o reactie fireasca de respingere a sloganurilor agresive vehiculate la principala tribuna a opozitiei – „Piata Universitatii” – ocupata discretionar in urma unui miting electoral al PNTcd, in pofida Decretului-lege adoptat de CPUN privind modul de desfasurare a mitingurilor electorale, care interzicea ocupare de spatii publice (piete si artere de circulatie).

Nu a fost deci o „Duminica a orbului” cum, in mod jignitor au apreciat unii optiunea liber exprimata de cei 15 milioane de romani, ci o reactie fireasca de respingere a violentelor la care apelau atunci unele forte interesate.

Oamenii rationali care participasera la manifestarile din Piata Universitatii dintr-un spirit de fronda fata de FSN s-au retras a doua zi dupa alegerile din 20 mai (Liga Studentilor  si PNTcd au dat chiar publicitatii decizia luata in acest sens).

A ramas insa in Piata un grup „radical”, asa-zisii „grevisti ai foamei”, incurajati si intretinuti (bani si hrana) de anumite grupari si forte interesate in mentinerea unei stari de instabilitate. Acestia respingeau orice solicitari de eliberare a acestui nod de circulatie din centrul Capitalei care a afectat pentru o luna si jumatate circulatia in Bucuresti.

Pe 11 iunie, o delegatie a „grevistilor” s-a prezentat, totusi, intr-o audienta la viceprimministrul Anton Vatasescu. Unica lor revendicare se concretiza in  cererea de a se crea „un post liber” de televiziune. In urma dialogului, s-au angajat sa paraseasca Piata.

Drept urmare, Ministerul de Interne a prezentat un Plan, aprobat de Primul Ministru, Petre Roman, pentru degajarea Pietei in ziua de 13 iunie si reluarea circulatiei  in acest loc central al Capitalei. Dealtfel, in 14 iunie era programata deschiderea lucrarilor de constituire a celor doua Camere ale Parlamentului. Eu discutasem, in ziua de 12 iunie, cu cei doi decani de varsta – prof.Buda – senator PNL de Iasi si deputatul PNL de Mehedinti Rene Radu Policrat – care urmau sa prezideze sedintele de deschidere si de constituire a celor doua Camere ale Parlamentului. Nu ne asteptam la cele ce au urmat in ziua de 13 iunie.

Din pacate, dupa evacuarea Pietei, in cursul diminetii de 13 iunie (indiferent de stangaciile manifestate de Politie) si inceperea operatiunilor de curatire a carosabilului pentru reluarea circulatiei, spre pranz si in cursul dupaamiezii, grupuri de rebeli, evident pregatiti, au agresat cordoanele de politisti (care nu erau pregatite pentru o asemenea confruntare) si au incendiat autobuzele acestora.

Marian Munteanu a aparut (de ce ?!!!) in balconul Universitatii, adresandu-se grupurilor din Piata « infierbantate » dupa « isprava » incendierii autobuzelor, oferindu-le o « informatie » falsa ! – ca grupuri de studenti ar fi arestate in cladirea Politiei Capitalei. Au urmat scene de groaza ! Folosindu-se de disparitia politistilor, grupurile rebele au atacat si au devastat institutii publice ale statului – cladirea Politiei Capitalei, nou-creatului  SRI, au asediat cladirea Ministerului de Interne, iar alte grupuri s-au indreptat spre cladirea Televiziunii, pe care au devastat-o. Au incercat sa patrunda in Studiouri, insa lucratorii TVR s-au baricadat, iar spre seara, conducerea Televiziunii, a decis intreruperea emisiei.

Actiunile anarhice virulente, scenele de groaza ale incendierii de autovehicule si devastarii de cladiri publice, coloanele groase de fum care se ridicau din centrul Bucurestiului, au ingrozit populatia, atat din Bucuresti, cat si din tara . Nimeni nu intelegea ce se petrece si care era motivatia acestei rabufniri de ura, la  numai trei saptamani de la Alegerile democratice, libere, din 20 mai 1990.

Armata ezita sa se implice, tinand seama de acuzele la adresa unor comandanti pentru represiunile impotriva demonstrantilor de la Timisoara si Bucuresti din decembrie 1989.

In aceste imprejurari, in calitate de presedinte ales, am adresat  cetatenilor Capitalei, vorbind despre gravitatea situatiei create pentru soarta democratiei castigate si  solicitandu-i sa sprijine organele de ordine – pentru a curma aceste acte anarhice de vandalism si de a intra in normalitate.

Toata propaganda antiguvernamentala din anii 1990 , continuata de unii si astazi, evita relatarea acestor fapte grave din ziua de 13 iunie, sau le rastalmacesc, inventand tot felul de povesti ridicole pentru a pretinde ca puterea de atunci ar fi pus la cale aceste acte de violenta ! (fara a-si pune macar intrebarea :ce interes ar fi avut, dupa o victorie atat de clara la Alegerile din 20 mai ).

In schimb, s-a declansat o adevarata campanie in jurul celor petrecute in zilele de 14 si 15 iunie, dupa sosirea minerilor in Bucuresti (care ar fi fost chemati special de Iliescu sau de conducerea FSN – de ce ?!!! ca sa inabuse opozitia ! Avea nevoie oare de asa ceva?Logica insa, nu are loc in asemenea campanie !)

In legatura cu asa-numitul fenomen al „mineriadei” din iunie 1990 doresc sa remarc ignorarea a doua falsuri evidente vehiculate pe aceasta tema :

1.- Trebuie afirmat clar ca nu minerii au introdus violenta in viata politica de dupa decembrie 1989. Ei nu au fost prezenti nici in cursul evenimentelor din ziua de 12 ianuarie, nici in 28 ianuarie (cand s-a aruncat cu sticle incendiare in cladirea Guvernului) sau in ziua de 18 februarie (cand a fost devastata cladirea Guvernului), nici la ciocnirile violente de natura etnica din martie de la Targu-Mures; nici la ocuparea Pietei Universitatii si nici la actiunile violente din 13 iunie.

2.- Venirea minerilor in 14 iunie 1990 (alaturi de multi alti cetateni din judeţe vecine Capitalei) a fost efectul si nu cauza violentelor declansate in ziua de 13 iunie.

Este clar ca atat violentele din 13 iunie cat si cele savarsite de mineri in 14 si 15 iunie au adus grave prejudicii de imagine tarii.

Evocand evenimentele de acum 20 de ani este important insa, sa respectam si sa restabilim adevarul, respingand campaniile bazate pe neadevar si pe deformare a faptelor care urmaresc doar scopuri politice – atunci, legate de nemultumirile celor nesatisfacuti de rezultatele alegerilor din mai 1990. Unora li s-au inoculat si iluzii desarte de catre cei ce-i stimulau, inclusiv financiar, pentru a provoca dezordine.

PE MARGINEA UNOR COMENTARII

Ioanastefan – are dreptate. Am omis sa fac pe blog mentiunea necesara privind programarea Reuniunii “Clubului de la Bucuresti”.

Sorinmuncaciujr – este incorecta afirmatia ca “introducerea cotei unice ar fi dus la cresterea economica”. Va reamintesc ca in 2004, ultimul an al guvernarii Nastase,  cand se aplica impozitarea progresiva, PIB-ul a crescut cu 8,4%;  in intreaga guvernare PSD din anii 2001 – 2004 a cunoscut crestere economica, reducerea inflatiei, in conditii de echilibru macroeconomic, echilibru macroeconomic care s-a deteriorat dupa 2005. Cota unica nu a dus nici la mai buna colectare a impozitelor, nici la reducerea economiei subterane, nici la aducerea in circuitul economic a veniturilor suplimentare obtinute de cei cu venituri mari, in urma reducerii impozitului de la 40 la 16%. In schimb a agravat polarizarea sociala si a marit consumul de lux, parazitar, agravand balanta comerciala a tarii.

Referirea mea la Constitutia SUA urmarea sa evidentieze un singur lucru – ca tari cu democratii avansate si cu istorie indelungata, nu se joaca cu ideea modificarii Constitutiei cu prilejul fiecarei schimbari de presedinte sau de guvern.

Mikoian – aveti dreptate, motivarea introducerii cotei unice (mai buna incasare a impozitelor, reducerea economiei subterane, cresterea investitiilor) nu s-a confirmat. Consideratiile exprimate la fel cu cele ale lui rnsecurity sunt pertinente.

FlorinP. – tin sa va informez ca pensia mea nu s-a calculat pe baza “legilor speciale” incriminate, ci pe baza calculului normal al contributiei mele, dealungul celor 54 de ani de activitate continua, in calitate de salariat.

dorucoarna  - are dreptate cand afirma ca “guvernantii (in special pres. Basescu) culeg roadele ignorarii necesitatii consultarilor cu institutii, partied, miscarea sindicala, patronate, specialisti din economie, s.a. Acestea ar trebui sa intre in “fisa postului” de presedinte. Insa, presedintele Basescu ignora acest lucru.

Victor – are multe aprecieri pertinente privind situatia actuala economico-sociala din tara. Cred insa ca este cam aspru in aprecierile sale la adresa noii conduceri a PSD.

theodora0303 - este indreptatita in unele din aprecierile sale. In ceea ce te priveste, trebuie sa perseverezi . Eu sper ca noii membri tineri ai conducerii  PSD sa invete lectia politicii – legatura cu cei multi si saraci, dialogul cu miscarea sindicala, ridicarea spiritului militant al activului sau de baza, eliminarea oportunistilor si fripturistilor.

fragmentariumpolitic – prezinta consideratiuni critice interesante la adresa actualei guvernari : efectul “gandirii unice” , antidemocratice, absurditatea ideii de “solidaritate”- Cu ce ?!!!! Cu masurile nedrepte, penalizatoare la adresa celor mai saraci ? Politica actualei guvernari este un adevarat atac la statul social (definit ca atare prin Constitutie). Valoarea conceptului de “economie sociala de piata”, combinata cu “democratia sociala si statul de drept” – opuse neo-liberalismului agresiv, responsabil de declansarea actualei crize a economiei mondiale. Are dreptate cand afirma ca “esenta puterii portocalii consta in politica autoritarista, stat clientelar si austeritate sociala”

FMI SI MASURILE DE AUSTERITATE

In urma protestului organizat de sindicate in ziua de 19 mai, reprezentantii Fondului Monetar Internaţional (inclusiv  directorul sau general) au tinut sa se delimiteze de masurile adoptate de Guvernul României (de fapt de presedintele Basescu) care penalizeaza, in primul rand, pe salariati si pe pensionari.

Este deadreptul nedemna reactia unor reprezentanti ai partidului de guvernamant care il jignesc pe directorul general al FMI, pe care il suspecteaza de “intentii electorale”, in fata opiniei publice din Franta.

Eu cred ca domnul Dominique Strauss-Kahn are o judecata mai corecta cand spune ca  “orice guvern responsabil, cand este obligat sa ia masuri de austeritate, trebuie sa se gandeasca sa-si protejeze proprii cetateni si sa apeleze, mai ales, la inclinarea ponderii acestor masuri spre cei bogati si nu spre cei mai saraci membri ai societatii. Pe langa faptul ca Guvernul nu s-a gandit la o paleta mai larga de masuri care sa vizeze atat reducerea cheltuielilor administrative, inclusiv a aparatului birocratic supradimensionat, la cresterea veniturilor, in primul rand printr-o actiune mai energica, administrativa si juridica, de reducere a evaziunii fiscale si mai ales, masuri de stimulare a activitatii economice si de creare de locuri de munca.     

ADOPTAREA LEGII LUSTRATIEI

Adoptarea legii lustratiei nu este doar anacronica. Ea este antidemocratica si anticonstitutionala.

Adoptarea ei in anul 2010 de Parlamentul Romaniei este neavenita si constituie o adevarata diversiune, dupa principiul :”tara arde si baba se piaptana”.

Ea se bazeaza pe considerente politice, subiective, oportuniste, aservite puterii ; iar principiul culpabilizarii colective este evident antidemocratic; constituie o incalcare a unor drepturi constitutionale fundamentale ale cetatenilor si omite stabilirea unor culpe individuale care pot fi probate in justitie.

Practica “lustrarii” unor categorii de oameni in bloc, fara stabilirea de culpe individualizate, este specifica regimurilor totalitare ! Aceasta a existat in Romania in timpul tuturor dictaturilor care s-au succedat.

Personal, am simtit acest lucru , in 1940, in timpul dictaturii regale a lui Carol al doilea, cand nu am putut, dupa terminarea scolii primare, sa dau examen de admitere la un liceu, pentru ca tatal meu era “detinut politic”. Au urmat, dupa razboi, “lustrari” ale fostilor “mosieri” si “capitalisti” , “membri ai partidelor burgheze” si fiilor acestora.

Revolutia Romana a pus capat unei dictaturi si a deschis calea libertatii, democratiei si statului de drept. In democratie, principalul “filtru” al selectiei oamenilor il constituie votul liber al cetatenilor.

CPUN a dat dovada de mai multa maturitate decat actualul Parlament. Problema s-a dezbatut amplu, in cadrul CPUN, in februarie si martie 1990, cu prilejul elaborarii Legii electorale pentru primele Alegeri Libere din mai 1990. Domnul Dan-Amedeo Lazarescu, reprezentantul PNL in cadrul Comisiei Juridice a CPUN, prezentase amendamentul la Lege cu propuneri similare de interzicere a candidaturii unor oameni reprezentand cam aceleasi categorii de membri ai vechii nomenclaturi. Punctul 8 al asa-zisei “Proclamatii de la Timisoara”  (nu cea autentica – din ziua de 21 decembrie 1989 – ci cea cu caracter electoral emisa de “Societatea Timisoara”) nu facea decat sa preia propunerea domnului Dan-Amedeo Lazarescu. In urma unor ample dezbateri, atat in Biroul CPUN, cat si in Plenul sau, amendamentul a fost respins cu o ampla majoritate pentru caracterul sau nedemocratic.

In Lege a fost inclus, in schimb, un paragraf in art.11, care se referea la persoane, pentru culpe precise si nu la penalizarea unor grupuri, la nomenclatura. Textul adoptat in CPUN prevedea : “nu pot fi alese persoanele care au savarsit abuzuri in functiile politice, juridice si administrative, care au incalcat drepturile si demnitatea cetatenilor, drepturile fundamentale ale omului, precum si persoanele care au facut parte din organele de represiune din cadrul securitatii si militiei “.

Faptul ca, dupa 20 de ani, in Parlamentul Romaniei a fost promovat un text (care reia ceea ce, cu argumente pertinente, a fost respins in 1990 de CPUN) vorbeste despre o revenire a unui spirit retrograd, antidemocratic si care contravine literei si spiritului Constitutiei tarii.

21 MAI

Astazi, 21 mai, peste 1.800.000 de romani isi sarbatoresc onomastica de Sarbatoarea Sfintilor Mari Imparati Constantin si Elena.

Ma alatur si eu celor ce transmit urari de bine celor ce poarta acest nume si le doresc din suflet sa aiba parte numai de impliniri, satisfactii si multa sanatate.

La multi ani !

Apropo de COTA UNICA

M-a surprins virulenta cu care domnul Crin Antonescu i-a ripostat lui Victor Ponta pe tema cotei unice.

In primul rand, nu inteleg de ce era nevoie de aceasta riposta din partea presedintelui PNL ?!!! Acum, dincolo de deosebirile dintre ele, PNL si PSD trebuie sa-si consolideze cooperarea in fata tendintelor autoritariste ale presedintelui Basescu, pericol principal pentru functionarea statului de drept, si pentru refacerea climatului politic necesar redresarii pe toate planurile a societatii romanesti.

In ce priveste politica fiscala, introducerea cotei unice s-a dovedit paguboasa pentru tara. E adevarat ca ea a fost promovata de alianta D.A. – a liberalilor cu partidul domnului Basescu. Dar, aceasta orientare de politica fiscala nu are nimic in comun cu economia de piata functionala. Ea nu se aplica in nicio tara europeana dezvoltata dintre vachile tari membre ale U.E. si nici in Statele Unite.

Cota unica a fost promovata, prima data de Rusia, urmata de cateva tari (Letonia, Slovacia, Bulgaria si bineinteles Romania).

Singura motivatie reala era simplificarea vietii aparatului fiscal (care avea o misiune mai complicata intr-adevar cu calculul individual al veniturilor anuale globale si incadrarea contribuabililor in categoriile diferentiate de impozitare). Dar, aparatul fiscal, deja se rodase, asimilase un soft adecvat.

Rezultatul cotei unice nu a fost nici macar imbunatatirea colectarii impozitelor. In primul an de aplicare (2005) s-a incasat cu un miliard lei mai putin decat in anul anterior.

Alminteri, argumentul ca reducerea impozitelor pentru cei cu venituri mari ar incuraja investirea beneficiilor suplimentare ale acestora in economie – nu s-a adeverit. Au crescut in schimb cheltuielile parazitare – construirea de case scumpe, procurarea de masini si ambarcatiuni de lux – toate achizitionate din import, ceea ce a contribuit la inrautatirea balantei comerciale a tarii.

Nici scoaterea la lumina a economiei subterane nu s-a produs.

In schimb, efectul incontestabil al cotei unice a fost adancirea polarizarii sociale intre cei cu venituri mari si cei cu venituri modeste.

Acum, presedintele Basescu, prin masurile de austeritate promovate, adanceste aceasta prapastie – esenta masurilor propuse fiind “penalizarea” celor cu venituri mici – salariati si pensionari. Este o mentalitate ostila celor multi si fara aparare!

Domnul Crin Antonescu, aparand principiile cotei unice – se solidarizeaza in fond cu aceasta mentalitate a lui Traian Basescu !

Apararea cotei unice nu are nimic de-a face cu conceptele liberale. Economistul american John Kenneth Galbrait sublinia ca “nici o politica  economica realista nu poate ignora efectele sale sociale, nu exista economie de dragul economiei, ci economie pusa in slujba oamenilor – si anume a celor multi”.

Impozitarea diferentiata a veniturilor globale individuale nu inseamna masuri penalizatoare asupra mediului de afaceri – ceea ce se pare ca il preocupa pe domnul Crin Antonescu.

Se stie ca pana in 2004 impozitele diferentiate asupra veniturilor anuale individuale mergeau de la 14% pentru veniturile mici impozabile, pana la 40% pentru veniturile mai mari. In ce priveste mediul de afaceri, exista o impozitare unica limitata a profiturilor cu 16% (aceasta nu are motive sa fie schimbata).

Asa incat, aceasta alarmare a domnului Crin Antonescu si pledoaria sa pentru cota unica este total neavenita.

In schimb, guvernantii vin cu propuneri de masuri de-a dreptul aberante cum ar fi impozitarea unor “pensii mari” (poate exagerate) cu 90% ! Asa ceva nu exista nicaieri in lume. La asemenea absurditati, domnul Crin Antonescu se arata mai putin vehement.

La masurile aberante si antipopulare preconizate de presedintele Basescu si de guvernanti trebuie raspuns cu solutii rationale, suportabile care sa incurajeze relansarea activitatilor economice – nu prin sacrificarea unor categorii intregi de cetateni.

LESTER BROWN LA BUCURESTI

In zilele de 18 si 19 mai 2010 se va afla la Bucuresti unul dintre cei mai cunoscuti cercetatori in domeniul problematicii globale, a dezvoltarii durabile si al protectiei factorilor de mediu.

Inginer agronom, cu studii economice, Lester Brown a fondat in 1974 (la doi ani dupa aparitia Primului Raport al Clubului de la Roma si dupa primul Summit de la Stocholm, organizat de ONU, consacrat problemelor mediului) – Institutul “World Watch” (pentru veghea mondiala) de la Washington, care a devenit institutia cea ma prolifica in urmarirea problemelor complexe ale relatiilor dintre societatea industriala si mediul ambiant si ale dezvoltarii durabile.

Din 1984, World Watch Institute a început să publice rapoartele anuale ale Institutului, intitulate “State of the World” (Starea lumii), având ca subtitlu “Raport anual asupra progreselor spre o societate sustenabilă” – indicand directia acestor cercetari.

Din anul 2001, Lester Brown a fondat un nou institut – “Earth Policy Institute”. In cartea -manifest, scrisa de Lester Brown, intitulata “Eco-Economia”, el pledeaza pentru imbinarea celor doua stiinte  – economia si ecologia – in vederea abordarii unitare si eficiente a problemelor conflictului aparut intre dezvoltarea economico-sociala a societatii contemporane si mediul ambiant. El afirma ca “daca economia din tarile comuniste a clacat pentru ca a ignorat legile pietii, economia capitalista poate esua si pentru ca ignora legile naturii (cu care a intrat in conflict)”.

Ulterior, a publicat o serie de studii intitulate „Planul  B”, avand subtitlul „Mobilizare generala pentru salvarea civilizatiei” . Pana in prezent au aparut patru variante succesive ale „Planului  B”.

Editura Tehnică a publicat în limba română, începând inca din anul 1988, rapoartele Institutului World Watch si principalele lucrari ale lui  Lester Brown inclusiv cele din ultimii ani : « Planurile B – variantele 1 – 3 ». Ultima varianta, « Planul B.4.0 » se afla in curs de traducere.

Incepand cu corespondenta din 1987, pentru obtinerea gratuita a copyright-ului in vederea traducerii lucrarilor sale in limba romana, am stabilit o relatie personala cu Lester Brown, intalnindu-ne dupa 1990 atat la Washington, cat si la Bucuresti si la Bruxelles.

Este a 3-a sa vizita la Bucuresti, unde va vorbi despre problemele abordate in ultima varianta a “Planului B.4.0 “.

Aceasta este tema Reuniunii organizate de CLUBUL DE LA BUCURESTI – luni 17 mai, ora 18,00 la Crowne Plaza : Intalnirea cu Lester Brown

Cu prilejul vizitei sale la Bucuresti, Academia Romana a decis sa-i acorde titlul de Membru de Onoare, iar Universitatea de Stiinte Agricole si Silvice – titlul de Doctor Honoris Causa

STATIA GLINA

Vineri, 14 mai, a.c. am vizitat impreuna cu primarul general al Capitalei, santierul Statiei de epurare a apelor uzate a orasului Bucuresti – lucrare de mari proportii  si de mare complexitate tehnica, a carei executie, inceputa in anii ’80, s-a intrerupt dupa 1989, fiind reluata in urma cu cativa ani.

Este o lucrare esentiala pentru protectia apelor de pe raul Dambovita, aval de Bucuresti, Argesul Inferior dupa confluenta cu Dambovita si de pe Dunare, inclusiv pana in delta, cantitatea mare de ape deversate de canalizarea municipiului Bucuresti compromitand grav calitatea apei pe traseu.

Lucrarea (prima ei etapa pentru jumatate din debitele deversate ) are sanse sa se finalizeze pana la sfarsitul acestui an, ceea ce va fi un pas inainte pe calea imbunatatirii calitatii apelor pe raurile afectate. Este cea mai mare lucrare de acest fel din Romania si de importanta nationala. Ea este finantata inclusiv din fonduri europene.