NOTA

Postarea de pe blog a lui Adrian Nastase, ca si informatiile prezentate in cadrul emisiunii Alessandrei Stoicescu si a Florianei Jucan (“Q&A” ) de sambata seara la Antena3 privind procesul cu compania britanica EDF (care controla comertul de pe Aeroportul Internaţional Otopeni pe sistem duty free) sunt binevenite. A fost spulberata o campanie desantata pe aceasta tema, care urmarea discreditarea guvernarii PSD si personal a premierului Nastase.

Nu este intamplatoare prezenta  domnului Valeriu Stoica, ca expert angajat de  compania britanica EDF – intr-un proces, in esenta, impotriva statului roman, care ar fi trebuit sa plateasca o suma enorma de pretinse despagubiri, nemeritate, firmei EDF.

Pana la urma, unde este mai mare coruptia ? S-a putut vedea ce eforturi au fost necesare (inclusiv financiare) pentru a putea castiga in fata unor “rechini” experimentati. Cati pot rezista in fata lor?

Ne putem da seama cum pot fi jefuite, chiar si cu sprijinul justitiei, persoanele ce nu dispun de mijloacele si experenta necesare in competitia cu cei ce domina piata internationala! Iar adeseori , din pacate, si unele mijloace de comunicare sunt “antrenate” de siajul acestora.

SARBATOAREA FLORIILOR

La ceas de sarbatoare doresc tuturor celor ce poarta nume de flori – Florina, Florica, Florin, Violeta, Viorel, Brandusa, Margareta, si toate celelalte flori, sa impartaseasca celor din jur bunatatea si frumusetea sufletului lor.

Prin daruire si  dragoste, sa aveti puterea sa faceti lumea mai buna !

La multi ani!

CONSEMNARI

1.- Joi 25 martie 2010, m-am aflat la Pitesti cu ocazia prezentarii volumului „România şi lumea la confluenţa secolelor XX-XXI”, in fata unui  public numeros, in sala de Conferinte a cladirii moderne a bibliotecii judetene. A fost amenajat si un stand cu carti ale Editurii Tehnice.

Este remarcabila frecventa unor astfel de actiuni, in fiecare saptamana, la Biblioteca Judeteana Arges, care a devenit un pol de atractie pentru publicul interesat de carte si..nu numai.

Este de apreciat deasemeni existenta unui public interesat de noi aparitii editoriale si de problematica actuala a lumii contemporane.

2.- In aceeasi zi, am avut prilejul sa vizitez casa memoriala a talentatului nostru pianist Dinu Lipatti, din comuna Leordeni, reamenajata prin grija Consiliului Judetean Arges.

Cu o saptamana in urma, avusese loc, in cadrul acestui locas, un concert cu participarea elevilor de exceptie de la Liceele de Arta.

3.- In comuna Golesti, se evidentiaza compexul muzeal , casa memoriala a familiei Golescu, reamenajata, inclusiv scoala sateasca, initiata de Golesti – prima astfel de scoala din Muntenia, un fel de replica a Scolii din Scheii Brasovului;  parcul adiacent  – amenajat pentru diferite actiuni , inclusiv intalniri cu fii ai judetului Arges, si muzeul satesc alaturat, dedicat obiceiurilor de preparare a vinului si a tuicii, intr-un spatiu al cladirii originale. Toate aceste obiective reprezinta reale puncte de atractie.

Autoritatile au initiat si un punct de agrement in aer liber, un manej unde se pot practica exercitii de calarie pe cai si ponei, care in fiecare duminica mobilizeaza  multi cetateni, si mai ales copii, atrasi de aceste exercitii.

Este remarcabil interesul autoritatilor locale Arges pentru institutiile de cultura, aflate in general in mare dificultate.

4.-  Marti, 30 martie 2010,  Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, in cadrul unui ciclu de manifestari, organizate sub genericul “ Societatea romaneasca in anul 1990” are programata o masa rotunda consacrata “Evenimentelor de la Targu-Mures din martie 1990” .

5.- Miercuri, 31 martie 2010, voi fi prezent la Casa Titulescu, sustinand o expunere pe marginea Reuniunii de la Paris, organizata de Partidului Socialist Francez, consacrata „celei de-a 20-a marcari a prabusirii sistemului sovietic. Bilant si Perspective”, precum si unor concluzii privind Alegerile regionale din Franta.

A mai plecat un OM

Joi, 18 martie s-a stins din viaţă profesorul Ioan Borgovan.

M-a mahnit stirea pe care mi-a transmis-o Sibilla privind tristul eveniment.

Am apreciat mult fiecare aparitie a sa pe blog precum si pozitiile foarte clare pe care le exprima.

Intreaga mea compasiune familiei indoliate.

22 martie 2010

1.- In afara DECLARATIEI COLEGIUL NAŢIONAL al INSTITUTULUI REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 prezentata in intregime (Jurnalul National ), marti 23 martie Jurnalul National publica textul unei Scrisori Deschise adresata domnului Vladimir Tismaneanu de Directorul Institutului, domnul Claudiu Iordache – figura centrala a Revolutiei de la Timisoara.

Prezint pe blog si acest text, foarte bine scris de autor, pentru informarea celor interesati:

CLAUDIU IORDACHE VS VLADIMIR TISMĂNEANU

“În folosul cui vreţi să lichidaţi Institutul Revoluţiei?”
23/03/2010

Claudiu Iordache, directorul general al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (IRRD), i-a trimis o scrisoare lui Vladimir Tismăneanu, preşedintele Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în care îl acuză că doreşte “să acapareze” IRRD, executând “pur şi simplu o comandă imundă”. Redăm conţinutul integral al scrisorii.

“Scrisoare adresată domnului Volodea Tismăneanu,
Urmăresc cu tristă curiozitate aventura dumneavoastră prin istoria recentă a României! Bărbat cu o robustă cultură comunistă, aţi avut posibilitatea pe care v-a oferit-o victoria Revoluţiei Române să vă convertiţi surprinzător la o dreaptă abuzivă şi necruţătoare. Cu ocazia discuţiilor pe care le-am purtat împreună în anul ’90 nu mi-aţi făcut impresia aceasta.

Păreaţi avid să aflaţi date noi despre desfăşurarea Revoluţiei şi interesul dv. m-a bucurat. Nu aveam cum să anticipez că, 20 de ani mai târziu, aveaţi să deveniţi Marele Inchizitor al “evenimentelor” din decembrie!

Ce nu vă place la această Revoluţie? Că n-aţi participat în nici un fel la succesul ei? Vă mistuie remuşcările? Regretaţi că nu v-au izbit pe dumneavoastră gloanţele dictaturii? Regretaţi că nu vă puteţi bucura că aţi scăpat cu viaţă în zilele lui Decembrie? Nu vi se pare că aţi avut noroc că n-aţi făcut parte din lotul de români împuşcaţi în spitale la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti?

Ori astăzi nu vă mai împăcaţi cu insignifianţa dumneavoastră? Eu o trec cu vederea. Oamenii sunt ceea ce fac. În Revoluţia Română, împreună cu camarazii mei, mi-am făcut datoria. Am apărat libertatea unui popor orfan de drepturi. Dumneavoastră, în schimb, aţi beneficiat din plin de aceste drepturi. Într-o discuţie cu fostul ministru de Externe, Ştefan Andrei, acesta mi-a spus: “Accept ca dumneavoastră să ne condamnaţi, dar un Tismăneanu în nici un caz! A fost un favorit al Elenei!”. Merită să continuaţi dumneavoastră această discuţie cu dl Ştefan Andrei. Dar, până una-alta, constat că trofeul Revoluţiei vă tentează până la orbirea bunului-simţ!

Pretindeţi, după ce l-aţi eliminat pe Marius Oprea cu mijloace strict bolşevice, să acaparaţi şi Institutul Revoluţiei Române. Cu ce drept? Cu ce temei? Până la înfiinţarea IRRD (anul 2004), nici un institut de Istorie recentă nu a dedicat studiul său faptelor Revoluţiei. IRRD a apărut pe un teren virgin şi în condiţii dificile, cu un buget restrâns, într-o ţară ocupată de forţele trecutului (ce pretind tot mai agresiv că în Decembrie 1989 nu a avut loc o Revoluţie, ci o Lovitură de Stat – teza lui N. Ceauşescu), cercetarea sa istorică a reuşit să edifice Biblioteca Revoluţiei Române.

Au fost editate publicaţii şi cărţi puse în serviciul adevărului istoric. A fost scrisă o Istorie a Revoluţiei Române, istorie tradusă în engleză, franceză şi spaniolă şi oferită la capătul anului trecut ambasadorilor europeni acreditaţi la Bucureşti, au fost tipărite Istoria Revoluţiei în Banat, Istoria Revoluţiei la Bucureşti, Istoria Revoluţiei în Transilvania, Dicţionarul General al Revoluţiei Române, Cronologia Revoluţiei, volume de documente şi mărturii, Istoria CPUN, a fost editată revista Clio şi 25 de numere ale Caietelor Revoluţiei, au fost organizate simpozioane internaţionale la lucrările cărora au participat zeci de cercetători din Europa şi Statele Unite…

Dar mă opresc aici. Nu dumneavoastră trebuie să vă prezint un raport de activitate, ci opiniei publice! Astăzi, la peste 20 de ani de la Revoluţia noastră, dumneavoastră vă programaţi, pe terenul confiscat al fostului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului, să deschideţi noi cercetări pe problematica Revoluţiei şi a mineriadelor.

Prea târziu, domnule Tismăneanu! Colegiul Naţional al IRRD este format din persoane care au avut un rol dominant în Revoluţie, la Timişoara, la Bucureşti, la Braşov, la Sibiu, la Cluj, la Arad. Ei, împreună cu istoricii Consiliului Ştiinţific, decid asupra cercetării IRRD. Ei cauţionează acurateţea studiilor sale. Spre dezamăgirea dumneavoastră, probabil, IRRD nu este “Institutul lui Iliescu”, Ion Iliescu fiind însă singurul dintre cei trei preşedinţi postdecembrişti care au sprijinit înfiinţarea lui! IRRD caută să salveze de asaltul forţelor restauraţiei securiste dovezile curajului şi abnegaţiei unui popor întreg.

Desigur, sunteţi om de ştiinţă şi vă interesează adevărul! Căutaţi-l, mai degrabă, în oglinda în care obişnuiţi să vă scăldaţi uneori conştiinţa.

Stimate domnule Tismăneanu, v-aş mai reaminti ceva! Aţi condus Comisia prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. (Aţi avut chiar cinismul să vă condamnaţi tatăl, un comunist care a crezut în convingerile sale!) Cu ce efect? V-aţi pus, de fapt, în serviciul acelor forţe întunecate care au menţinut sub teroare România vreme de 45 de ani. Vă permiteţi astăzi să emiteţi judecăţi şi să daţi sentinţe morale? Dumneavoastră? Şi oamenii din coteria dv. cu trecut cel puţin obscur?

Nu dumneavoastră aţi fost membru fondator al Frontului Democratic Român, primul partid antitotalitar întemeiat în 20 decembrie 1989! Nu dumneavoastră aţi fost membru fondator al Societăţii Timişoara! Nu dumneavoastră aţi propus Parlamentului anilor ’90 Moţiunea privind accesul la Dosarele de Securitate a celor din puterea legislativă, executivă şi judecătorească! Nu dumneavoastră aţi publicat cu orice risc, în decembrie anul trecut, cartea Securitatea – confiscarea unei naţiuni. Nu dumneavoastră aţi trăit ani în şir ca prizonier de conştiinţă în propria lui ţară, pentru vina de a nu fi lăsat să fie uitate crimele din Decembrie!

În calitatea pe care o am, de director al IRRD, pot ieşi în întâmpinarea unor bune intenţii, dacă le aveţi. Dar mă tem că pur şi simplu executaţi o comandă imundă! Istoria recentă nu poate fi anexată. Şi nu vom accepta să fie confiscată! Ameninţările dumneavoastră nu ne tulbură! Nu mai aveţi ce cerceta acolo unde aţi ajuns cu o întârziere de 20 de ani! În folosul cui vreţi să lichidaţi Institutul Revoluţiei?

Am convingerea că deja cunosc răspunsul. Generaţia mea trebuie să afle adevărul, şi nu mistificarea lui fabricată sub egida dumneavoastră. În sfârşit, dacă vă prieşte dialogul, vă invit la o televiziune naţională la o oră de vârf!
O întâlnire la care eu voi aduce o bibliotecă. Dumneavoastră, în schimb?

Închei prin a folosi o expresie dragă anilor totalitarismului pe care îl cunoaşteţi mai bine decât mine: “Jos labele de pe Revoluţia Română!”. Revoluţia n-a fost a dumneavoastră şi a patronilor şi colaboraţioniştilor din jurul dumneavoastră, ci a celor care au pătimit pentru ea! Nu o revoluţie a imposturii şi a renegaţilor, ci a morţilor şi viilor ei! Şi să nu uitaţi o observaţie a disidentului rus Vladimir Bukovski: “Vechii noştri duşmani sunt încă la putere şi ei controlează totul!”. Ei controlează totul! Ei, cei care vă controlează şi pe dumneavoastră, biografia, abjurările şi remuşcările dumneavoastră!”

2.- Faptul ca am luat atitudine privind dezinformarea care aparuse in Evenimentul Zilei privind statutul domnului Catalin Voicu la Cotroceni si delimitandu-ma de spiritul unor declaratii ale sale, nu inseamna ca aprob actiunea diversionista a unora care procedează de o manieră incorectă, nedemocratică (cu metode securiste) utilizand “probe” care ar putea fi folosite in justitie.

Cei ce vehiculeaza asemenea “instrumente” o fac NU pentru solutionarea unor fapte penale (aceasta e treaba justitiei) ci pentru a “administra probe” impotriva unor adversari (indiferent de mijloacele folosite).  Victor a sesizat corect acest lucru.

3.- Duminica s-a desfasurat turul II al alegerilor regionale din Franta.

Stanga Unita a obtinut un succes zdrobitor castigand conducerea regiunilor, cu o singura exceptie – Alsacia. A fost o puternica infrangere a dreptei si a lui Sarkozy. M-am bucurat pentru ca la Paris, in discutia de la Seminarul organizat de Partidul Socialist Francez, in care ne puneam intrebarea:”Ce se intampla cu stanga Europeana ?” – Lionel Jospin mi-a spus ca ei spera sa castige alegerile regionale. Insa, probabil, nici socialistii francezi nu se asteptau la o victorie atat de zdrobitoare.

Regretabil, presa din Romania nu a crezut de cuviinta sa relateze acest eveniment. Media noastra este ocupata cu alte teme. Se lasa antrenata in tot felul de „figuri impuse”!!!

4.- O veste trista, incredibila – a incetat din viata jurnalistul Mile Cărpenişan. A fost unul dintre cei mai talentati reporteri de televiziune. A plecat dintre noi la numai 34 de ani dupa o activitate de zece ani de „reporter de front” transmiţând cu profesionalism informaţii din cele mai periculoase zone.

Am aflat cu mult regret aceasta stire. Ma impresionase suferinta sa (mentionata si de relatarea  Sibillei cu un apel puternic de ajutor cu donare de sange, asa cum facuse si Mile cu putin timp in urma pentru un alt tanar ). Din pacate, Mile a fost invins !

Sincere condoleante familiei indoliate, prietenilor si colegilor!

MERITA CITIT !

“Jurnalul National” – editia de luni, 22 martie a.c. publica sub semnatura jurnalistei Gabriela Antoniu articolul “Atac la contrarevolutia “epigonilor” ceausisti.” – un material de tinuta si argumentatie relevanta:

Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (IRRD) a dat publicităţii un comunicat în care condamnă campania “nedemnă, concertată, îndreptată spre negarea şi discreditarea Revoluţiei Române”.

“Întreaga campanie este susţinută de oameni fără autoritate morală, care nu au cutezat să se afirme în vreun fel împotriva dictaturii, nu s-au remarcat prin nimic în zilele şi nopţile fierbinţi ale lui decembrie 1989 – dar au  devenit combatanţi «anticomunişti» – post-factum, când a dispărut obiectul muncii! Se vehiculează tot felul de scenarii, supoziţii, neadevăruri şi fapte inexacte pentru a acredita idei false despre Revoluţia Română din decembrie 1989.

Se reiau fără jenă aprecierile lui Ceauşescu, atunci când au izbucnit mişcarea protestatară şi revolta populară de la Timişoara, cât şi din zilele de 21 şi 22 decembrie şi de la procesul de la Târgovişte! Epigonii lui de azi nu fac decât să repete aceste aprecieri: nu a fost Revoluţie, ci lovitură de stat; nu a fost o mişcare spontană a populaţiei, ci acţiunea unor agenţi ai serviciilor străine de spionaj, ca şi cum serviciile de spionaj ar fi capabile să declanşeze asemenea acţiuni ample ale populaţiei – dacă nu ar exista motive reale de revoltă populară.

Despre diversiunea armată declanşată în seara zilei de 22 decembrie, după fuga lui Ceauşescu, se încearcă acreditarea ideii că ar fi fost pusă la cale de cei care s-au reunit, în cursul nopţii, în cadrul CFSN, pentru a constitui noile structuri ale puterii de stat, deşi faptele vorbesc că (ea) a vizat tocmai împiedicarea formării acestor noi structuri, primele atacuri pornind tocmai acolo unde se  constituiau acestea: în sediul CC al PCR, în Televiziune, la MApN, extinzându-se, apoi, şi asupra altor centre din ţară.

Cu 20 de ani în urmă, au murit 1.104 oameni.

Epigonii lui Ceauşescu nu respectă nimic: nici sacrifi­ciul, nici suferinţa, nici pierderile de vieţi omeneşti, nici meritul celor care au luptat împotriva represiunii”, se arată în comunicat, care aminteşte totodată că în decembrie 2009 şeful statului şi premierul au lipsit de la ceremoniile de comemorare a victimelor Revoluţiei, iar preşedintele României, întors de la manifestările prilejuite de căderea Zidului Berlinului, “a păstrat tăcerea asupra celor petrecute în România acelui an crucial”.

În final, Colegiul Naţional al IRRD solicită Parlamentului României “să nu se lase derutat de încercările celor care-şi propun să înlocuiască un institut al Revoluţiei Române cu un institut al contrarevoluţiei române” şi anunţă că anul acesta vor fi organizate întâlniri şi dezbateri publice asupra principalelor evenimente ale anului 1990.

DECLARAŢIA DE PRESĂ

A COLEGIULUI NAŢIONAL AL INSTITUTULUI REVOLUŢIEI ROMÂNE

DIN DECEMBRIE 1989

La 20 de ani de la Victoria Revoluţiei Române, care a dus la răsturnarea lui Ceauşescu şi a regimului comunist, la câştigarea libertăţii, la trecerea spre democraţie, pluralism politic şi stat de drept – asistăm cu consternare la o campanie concertată, îndreptată spre negarea şi discreditarea Revoluţiei Române, spre compromiterea celor ce şi-au asumat atunci atât riscuri majore, cât şii răspunderi dificile.

Întreaga campanie este susţinută de oameni fără autoritate morală, care nu au cutezat să se afirme în vreun fel împotriva dictaturii, nu s-au remarcat prin nimic în zilele şi nopţile fierbinţi ale lui decembrie 1989 – dar au devenit combatanţi “anticomunişti” – post-factum, când a dispărut obiectul muncii! Se vehiculează tot felul de scenarii, supoziţii, neadevăruri şi fapte inexacte pentru a acredita idei false despre Revoluţia Română din decembrie 1989. Se reiau fără jenă aprecierile lui Ceauşescu, atunci când a izbucnit mişcarea protestatară şi revolta populară de la Timişoara, cât şi din zilele de 21 şi 22 decembrie şi de la procesul de la Târgovişte! Epigonii lui de azi nu fac decât să repete aceste aprecieri: nu a fost Revoluţie, ci lovitură de stat; nu a fost o mişcare spontană a populaţiei, ci acţiunea unor agenţi ai serviciilor străine de spionaj, ca şi cum serviciile de spionaj ar fi capabile să declanşeze asemenea acţiuni ample ale populaţiei – dacă nu ar exista motive reale de revoltă populară.

Despre diversiunea armată declanşată în seara zilei de 22 decembrie, după fuga lui Ceauşescu, se încearcă acreditarea ideii că ar fi fost pusă la cale de cei care s-au reunit, în cursul nopţii, în cadrul C.F.S.N., pentru a constitui noile structuri ale puterii de stat, deşi faptele vorbesc că (ea) a vizat tocmai împiedicarea formării acestor noi structuri, primele atacuri pornind tocmai acolo unde se constituiau acestea: în sediul C.C. al P.C.R., în Televiziune, la M.Ap.N, extinzându-se, apoi, şi asupra altor centre din ţară.

Cu 20 de ani în urmă au murit 1.104 oameni.

Epigonii lui Ceauşescu nu respectă nimic: nici sacrificiul, nici suferinţa, nici pierderile de vieţi omeneşti, nici meritul celor care au luptat împotriva represiunii. Mai mult chiar, oficialităţile de la Bucureşti, în decembrie 2009, nu au onorat cu prezenţa lor ceremoniile de comemorare a victimelor Revoluţiei. Preşedintele Statului, prim-ministrul, au lipsit de la acestea. După ce, în noiembrie 2009, liderii Europei s-au adunat la Berlin pentru a aniversa căderea acestei ultime frontiere între Europa de Vest şi Europa de Est, preşedintele României, revenind la Bucureşti, a păstrat tăcerea asupra celor petrecute în România acelui an crucial.

Aniversarea Revoluţiei Române a devenit, astfel, un prilej de tristă rememorare, dar şi de incitare la revanşă a fostului regim, fără Ceauşescu.

Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 dezavuează această campanie nedemnă, care ne dezonorează ca naţiune!

În decembrie 1989 generaţia noastră a luptat în stradă pentru libertatea tuturor românilor. Această luptă nu a fost “inspirată” nici din afară, nici din interior. Ea a fost opera poporului român, care a înlăturat dictatura şi a deschis calea libertăţii.

Urmare Revolutiei din Decembrie s-a putut trece la reorganizarea societăţii româneşti pe baze democratice, în spiritul Programului enunţat în Comunicatul către ţară al C.F.S.N. – pluralism politic, organizarea primelor alegeri libere, elaborarea noii Constituţii, pregătirea României pentru a fi admisă în Uniunea Europeană şi NATO.

Multe probleme ale trecutului au rămas neclarificate şi necesită studii şi analize aprofundate. Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, organizat prin Lege în anul 2004, studiază concomitent premisele, faptele Revoluţiei şi evoluţia post-decembristă a României. Există astăzi o Bibliotecă ce cuprinde studii, publicaţii, cărţi privind Revoluţia Română, elaborate sub egida I.R.R.D., fond de carte ce a fost oferit principalelor biblioteci naţionale.

Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (I.R.R.D) asigură cercetarea nepărtinitoare a trecutului decembrist, apărând memoria publică de intervenţiile manipulatorii ale celor care vor să deformeze realităţile privind Revoluţia Română, să-i minimalizeze realitatea şi să-i deformeze sensul.

Colegiul Naţional al I.R.R.D. şi Consiliul său ştiinţific vor organiza, pe parcursul anului 2010, întâlniri şi dezbateri publice asupra principalelor evenimente ale anului 1990. La aceste întâlniri vor fi invitaţi şi cei care au opinii diferite asupra evenimentelor analizate.

Colegiul Naţional solicită Parlamentului României, Senatului României, să nu se lase derutat de încercările celor care-şi propun să înlocuiască un institut al Revoluţiei Române cu un institut al contra-revoluţiei române.

Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 va face public un raport de activitate al ultimilor cinci ani, precum şi programul de cercetare pentru anii următori.

Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 este un institut împotriva uitării, un institut al memoriei naţionale, şi munca sa este dedicată cunoaşterii faptelor unei Revoluţii naţionale învingătoare, singura de altfel din Europa de Est care s-a născut din revolta spontană a populaţiei şi a fost, din păcate, înfăptuită cu jertfe.

COLEGIUL NAŢIONAL al

INSTITUTULUI REVOLUŢIEI ROMÂNE

DIN DECEMBRIE 1989

CORECTURA

Referitor la “cazul Voicu”, sâmbătă, 20 Martie 2010 jurnalistul Florin Ciornei afirma intr-un articol publicat in Ev.Zilei : “Aici (la Cotroceni) s-a lipit de preşedintele Ion Iliescu, care i-a devenit protector”…

Am dezmintit aceasta stire total eronata.

Dupa o discutie cu jurnalistul, in Ev.Zilei de luni 22 martie a.c. acesta publica, precizarile pe care le-am facut :

DELIMITARE

Ion Iliescu: „N-am avut de-a face niciodată cu domnul Voicu”

Ion Iliescu susţine că nu l-a cunoscut pe Cătălin Voicu cât a lucrat la Cotroceni şi se declară „absolut surprins” de „înregistrările” apărute din dosarul DNA.

„Eu, personal, n-am avut nicio relaţie directă cu domnul Voicu cât a lucrat la Cotroceni. Nu-l cunoşteam, n-am avut niciodată de-a face cu el. Practic l-am văzut prima dată când a apărut candidat al PSD la Bacău şi m-a şi mirat acest lucru pentru că n-am înţeles ce legătură are cu partidul”, a declarat pentru EVZ preşedintele de onoare al PSD.

Fostul şef al statului spune că Voicu, deşi lucra la Cotroceni, nu era salariat al Administraţiei Prezidenţiale. „Niciodată nu a avut domnul Voicu o asemenea calitate de consilier prezidenţial la Cotroceni. E o informaţie falsă. Nu era, practic, salariat al Administraţiei Prezidenţiale, ci făcea parte din grupul de experţi detaşaţi de la alte instituţii care colaborau cu secretariatul CSAT, deci coordonaţi de domnul Talpeş”, precizează Ion Iliescu.

Fostul preşedinte al României se delimitează şi de avansarea acestuia în grad de general şi de decoraţiile acordate. „Ştiţi cum se făceau avansările? Propunerile de avansările se fac de către instituţiile respective de care aparţin. Preşedintele n-o să-i cheme pe fiecare la el şi să le vadă dosarul la fiecare. Asta e răspunderea instituţiilor care fac aceste promovări pe baza unor criterii”, spune Iliescu.

DUPA 20 DE ANI ……

Dupa 20 de ani,  revad cu placere primul interviu dat unei televiziuni franceze imediat dupa Revolutia Romana din Decembrie 1989. Cel cu care am dialogat este FREDERIC MITTERRAND, nepotul fostului presedinte francez Francois Mitterrand , un cunoscut realizator de televiziune . Actualmente , Frederic Mitterrand este ministru al culturii si comunicatiilor in guvernul francez .

Partea I

Partea a II-a

Partea a III-a

Partea a IV-a

Partea a V-a

Partea a VI-a

SCURTE INFORMATII

1.-Joi  – 18 martie 2010 – incepand cu ora 21,30 – voi participa, la postul TV – Antena 3 la emisiunea „Sinteza Zilei cu Mihai Gadea”.

2.- “In ultimele decenii, gandirea antitotalitara a insistat mult asupra inrudirii stranse – cu totul reala – intre cele doua tipuri de totalitarism, nazist si comunist.  Dar aceasta abordare a lasat in umbra ceea ce le separa…”

Citatul este extras din materialul  “CADEREA ZIDULUI BERLINULUI SI  PRABUSIREA BLOCULUI SOVIETIC. CONDITII SI CONSECINTE , prezentat de Lionel Jospin in cadrul seminarului organizat la Paris in 5 martie 2010. Traducerea in limba romana este prezentata in PAGINI”.

ILIESCU……… ION ILIESCU

CONSILIUL  NATIONAL  P S D  -  martie 2010