MIRCEA MALITA

Academia Romana a reluat traditia prezentarii de discursuri de receptie din partea membrilor Academiei.

Vineri, 30 octombrie, academicianul Mircea Malita (desi membru al Academiei de mai multi ani) a prezentat discursul sau de receptie intitulat “ Opusi inseparabili in gandirea romaneasca”.

In expunerea sa, academicianul Mircea Malita a prezentat o sinteza interesanta din opera a zece mari personalitati ale culturii romane (patru apartinand stiintei si sase filozofiei si literaturii) avand ca numitor comun preocuparea pentru evidentierea importantei analizei “opusilor inseparabili” (cu alte cuvinte a “unitatii contrariilor”) in diferite domenii ale stiintei si ale gandirii.

Autorul prezinta intr-un stil atragator si convingator, contributiile remarcabile in aceasta directie ale unor inaintasi de marca :Grigore C. Moisil, Stefan Lupascu, Nicolas Georgescu – Roegen, Lucian Blaga, Athanase Joja, Mircea Florian, Scoala de la Iasi (Petru Botezatu, Simion Mehedinti, Eugen Lovinescu).

Acest concept al opusilor inseparabili s-a afirmat in gandirea europeana mai tarziu, fata de cultura chineza care a consacrat conlucrarea a doua principii opuse : Yang si Yin .

Succint, toata aceasta analiza evidentiaza contributia importanta a reprezentantilor intelectualitatii noastre de varf la imbinarea preocuparilor pentru ceea ce a fost si este general si particular in dezvoltarea noastra nationala. Aceasta are conotatii actuale si in zilele noastre in procesul de globalizare care impune in planul dezvoltarii civilizatiei o aliniere si o cuplare a tuturor natiunilor la progresul contemporan al stiintei si al tehnologiei, ceea ce duce la o anumita uniformizare, concomitent cu nevoia accentuarii si valorificarii particularitatilor si patrimoniului intelectual si spiritual specific culturii nationale a fiecarui popor.

De aceea, in conceptul actual de dezvoltare durabila, pe langa dezvoltarea economica, sociala si de echilibru a societatii cu factorii de mediu s-a impus si necesitatea protectiei diversitatii culturale pentru a pastra tot ceea ce a acumulat societatea dealungul vremii si care constituie un patrimoniu comun al umanitatii.



OLTENITA

Joi 29 octombrie a fost o zi plina, o impletire armonioasa a varii probleme ce apartin de viata reala :

-  evidentierea preocuparilor specialistilor pentru regândirea unei strategii economice pentru regiunea de sud a României;

-  mitingul electoral al candidatului PSD la prezidenţiale, Mircea Geoană;

-  prezentarea in premiera, la Olteniţa, a volumului “România şi lumea la confluenţa secolelor XX şi XXI”, lucrare iesita recent de sub tipar sub egida Editurii Tehnice

-  …. emoţiile pe care le incerc de fiecare data cand mă aflu în oraşul natal.

1.- Fundaţia “Grupul de Iniţiativă Ecologică şi Dezvoltare Durabilă”, pe care o coordonez, a sustinut la Olteniţa, cel de-al 6-lea seminar cu tema “Starea şi importanţa patrimoniului forestier la început de mileniu III”.

La reuniune au participat : Mircea Geoană, presedintele Senatului, Cristian Hera,presedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, specialisti din MAA, ROMSILVA, Agenţia de Dezvoltare Regională Sud Muntenia, Primăria Olteniţa, Presedintele Consiliului Judeţean Teleorman, Fundaţia Euroaction, europarlamentarul Rovana Plumb, deputatul Valeriu Steriu, fostul ministru de externe Cristian Diaconescu,presedintele comisiei de agricultura a Senatului, Petre Daea, precum şi autorităţi locale si numerosi specialisti in domeniu.

In prezentarea sustinuta, referitoare la zona sudica a tarii, am precizat ca trebuie  gândita o strategie de viitor, în care să reanimăm activitatea economică din această zonă, cu reamenajarea Dunării, a agriculturii şi în care să vedem cum refacem inclusiv patrimoniul forestier, precum şi o serie de activităţi, inclusiv turismul dunărean.

Consider viabil un parteneriat al Olteniţei cu Bucureştiul, respectiv cu porturile dunărene (aşa-zisul canal Dunăre – Bucureşti, tema reluata cu obstinatie de unii, era o gândire antieconomică, fiind de fapt doar o amenajare hidrotehnică paguboasa a râului Argeş).

Ar trebui constituită o ligă a oraşelor dunărene, care să gândească o strategie comună, în acord cu proiectele europene, şi în care, în centru, să fie, între altele, dezvoltarea turismului dunărean. Croazierele pe Dunăre ar putea fi o alternativă  la înghesuiala de pe şoselele către munte, de la sfârşitul săptămânii.Turismul dunărean este un proiect fezabil şi un posibil parteneriat cu vestul.

Mircea Geoană, presedintele Senatului, a afirmat in cuvantul sau ca România va propune Comisiei Europene, Comitetului Regiunilor şi Parlamentului European, o strategie cu privire la spaţiul dunărean în care să fie incluse proiecte strategice pentru ţara noastră.

El a precizat ca doreste “să venim măcar acum, în ceasul al 12-lea, cu o strategie împotriva deşertificării care ucide zona de sud a României. Este de neacceptat ca ţări din Orientul Mijlociu – Israelul, de exemplu – să transforme deşertul în oază, iar noi să transformăm oaza şi o zonă cu potenţial extraordinar agricol într-un deşert”.

”Cel mai mare duşman al proiectelor strategice este lipsa acestora de continuitate.Ne luptăm cu legenda Meşterului Manole. Când vine un ministru sau un preşedinte nou strică ce a făcut celălalt”.

Geoană a criticat distrugerea pădurilor româneşti şi a subliniat că, pentru prima oară în ultimii ani, Uniunea Europeană consideră spaţiul dunărean ca pe o macroregiune europeană, şansă pe care România nu are voie să o rateze, şi care poate fi tratată şi abordată în mod similiar cu regiunea baltică.

Mircea Geoană crede că una dintre vocaţiile României este de a fi în acelaşi timp frontiera estică a spaţiului occidental, dar – spune el – şansa acesteia este să devină platforma şi coridorul care să lege zona Mării Caspice şi a Mării Negre prin Dunăre până în Marea Nordului.

2.- Am participat la mitingul electoral alături de candidatul PSD la prezidenţiale, Mircea Geoană, in prezenta a peste 300 de cetateni.

De remarcat faptul semnalat de presa: “Delegaţia PSD a traversat centrul oraşului şi în aplauzele unor simpatizanţi democrat-liberali, care iniţial au fost îndemnaţi să îl huiduie pe Ion Iliescu. La apariţia acestuia, însă, ei au fost derutaţi de aplauzele generale de pe stradă şi au aplaudat, la rândul lor ».

Cu acest prilej, le-am spus locuitorilor Olteniţei că Mircea Geoană este o soluţie pentru România, pentru că este un preşedinte al echilibrului, cu o mare experienţă diplomatică şi, în ultimul timp, şi politică.

Nu mai putem trai intr-o atmosfera de permanent scandal politic, generată în ultimii cinci ani de actualul şef al statului, care subminează, în primul rând, Parlamentul României, instituţia fundamentală a democraţiei post-decembriste.
Românii au nevoie de un preşedinte al echilibrului, de bun-simţ şi al dialogului, nu de un element al conflictelor.

România trebuie să folosească oportunitatea de stat membru al Alianţei Nord-Atlantice, pas fundamental realizat de guvernarea PSD în perioada 200-2004.

La rândul său, Mircea Geoană a promis să fie o soluţie pentru toţi cei dezamăgiţi de politică, dar mai ales pentru românii afectaţi de criza economică şi socială, în special pensionarii şi tinerii. Actualul preşedinte a adâncit criza socială şi economică cu o criză politică, ceea ce reprezintă un act de iresponsabilitate.

Mircea Geoană a trecut în revistă elementele programului său « O singură Românie » , subliniind că acesta vizează, în principal, un nou model economic, relansarea locurilor de muncă corelat cu măsuri de atenuare a crizei.

El a susţinut că PD-L şi Traian Băsescu intenţionează disponibilizarea a 20% dintre bugetari într-o perioadă de criză acută, precum şi creşterea TVA, măsuri pe care le-a criticat. Atunci când un şef de stat spune că “nu mai luptăm cu criza şi că doar Dumnezeu sau America ne vor aduce o creştere economică”, acest preşedinte a abandonat în acea clipă obligaţiile pe care le are. În acel moment, el a devenit un luptător strict pentru interesele lui şi ale clanului care îl înconjoară. Traian Băsescu trebuie să plece în 6 decembrie de la Cotroceni! Mesajul a fost primit cu aplauze de participanti. A urmat o scurta vizita la sediul local PSD.

3.- Volumul “România şi lumea la confluenţa secolelor XX şi XXI” l-am semnalat pentru prima data  la Olteniţa. Cu sprijinul Editurii Tehnice a fost prezent si un stand, ocazie cu care am acordat autografe.

Cartea, prefaţată de academicianul Mircea Maliţa, conţine texte ale alocutiunilor sustinute în ultimii cinci ani, la reuniuni şi dezbateri ştiinţifice din ţară şi din străinătate. Totodată, cartea conţine prezentări ale unor apariţii editoriale – toate conectate la marile dezbateri ştiinţifice şi politice din zilele noastre, privind schimbările produse în lume şi la final de secol XX şi început de secol XXI, care au marcat profund şi domină evoluţia societăţii contemporane.

În conceptul acestor dezbateri se află consecinţele prăbuşirii sistemului socialismului de stat din URSS şi ţările din centrul şi estul Europei, care au afectat şi România în mod direct, constituind, in opinia mea, esenţa Revoluţiei Române din decembrie 1989.

Un alt mare capitol al volumului este consacrat globalizării – fenomen obiectiv şi favorizant al dezvoltării contemporane, care afectează întreaga viaţă internaţională, în toate componentele sale – politice, economice, sociale şi culturale. Procesul este puternic influenţat de dinamica dezvoltării tehnologice contemporane şi, îndeosebi, de revoluţia tehnologică informaţională, care a transformat lumea de astăzi în ceea ce McLuhan prefigura cu ani în urmă prin formula “satul mondial”.

4.- Plaiurile natale. M-am născut la Olteniţa acum aproape 80 de ani. Am făcut primele clase la Şcoala numărul 2 şi nu am încetat niciodată să am afinitati pentru acest oraş.

IN RESPECTUL ADEVARULUI

1.- M-a surprins aprecierea fostului presedinte Emil Constantinescu, din interviul sau aparut in ziarul “Adevarul” , in care afirma ca Ion Iliescu ar fi spus “ca nu a avut niciun amestec in Revolutie” (?!?! – unde si cand am spus asa ceva?!). Dar ca, in schimb, conspiratia (initiata de el) ar fi “actionat dupa “…(dupa ce?!). Din aceasta afirmatie,  ma intreb ce intelege presedintele Emil Constantinescu prin “Revolutie” ?.

Am mai auzit varianta, vehiculata de unii, ca Revolutia s-ar fi terminat odata cu fuga lui Ceausescu, dupa care ar fi urmat confiscarea ei !!!

Nu cred ca domnul Emil Constantinescu adera la o asemenea definitie puerila. Revolutia este procesul care a fost declansat prin revolta populara care l-a inlaturat pe Ceausescu si care a dus la schimbari structurale in societate – la pluralism politic, alegeri libere, constituirea statului de drept, elaborarea noii Constitutii !

2.- Si afirmatia ca “doamna Doina Cornea ar fi fost arestata dupa Revolutie” – mi se pare surprinzatoare. Precum se stie, doamna Doina Cornea a fost mentionata, in noaptea de 22 decembrie 1989, in Comunicatul catre tara al CFSN,  printre primii 39 membri ai CFSN. La prima intalnire pe care am putut-o organiza, a celor  39 membri – in ziua de 27 decembrie 1989 – doamna Doina Cornea nu a mentionat un asemenea incident despre care vorbeste  domnul Emil Constantinescu.

Nu stiu pe ce se poate intemeia o asemenea afirmatie .

3.- O alta afirmatie, apartinand domnului Constantinescu, potrivit careia : “Incalzirea globala este o mare manipulare, v-o spun ca om de stiinta, ca geolog. Nu este nimic adevarat in toate acestea. Dar, paradoxal, efectele acestui neadevar sunt pozitive, pentru ca se dau multi bani pentru cercetari” – este un punct de vedere al autorului.

Asemenea puncte de vedere divergente exista si in dezbaterile pe aceasta tema, dar precum se stie, nu intamplator fenomenele de incalzirea globala si de schimbari climatice se afla in centrul preocuparilor comunitatii mondiale. S-a creat o Comisie Interguvernamentala pe langa ONU (premiata anul trecut cu premiul Nobel) care urmareste sistematic aceste fenomene. Dupa Protocolul de la Kyoto si intalnirea de la Bally, in decembrie, urmeaza un Summit consacrat tocmai acestor probleme. Deci nu este deloc o chestiune inventata si nicidecum o manipulare. Toate datele diseminate prin literatura stiintifica se bazeaza pe fapte si observatii care remarca pe deoparte ca, cresterea temperaturii medii anuale, mai ales in ultimele doua decenii si ritmul de crestere inregistreaza o dezvoltare dinamica legata de fenomenele cunoscute, de alternanta ale perioadelor de racire si de incalzire. Totusi ceea ce se produce in ultimul secol iese din nota comuna a fenomenelor istorice cunoscute.

Printre altele, in Raportul Anual al „World Watch Institute” pentru 2009, se constata ca in ultimii trei ani de zile, procesul de reducere a calotei polare a avansat atat de mult incat, in ultimii ani a aparut un canal de apa destul de larg si adanc, facand posibila comunicarea intre Atlantic si Pacific. Deocamdata, acest spatiu de zapada si gheata topita (deci de apa) rezista doar trei saptamani de la finele verii polare dar, daca fenomenul va continua, s-ar putea sa constatam deschiderea unei noi cai de comunicare intre cele doua oceane.

Deci, nu este vorba de fenomene inventate, nu este vorba de o “manipulare” ci este vorba de fenomene concrete care ingrijoreaza comunitatea stiintifica  si iata, si lumea politica.

Asa ca, nu este firesc ca noi sa ignoram aceste probleme !

DEMAGOGIE – NUMELE TAU ESTE BASESCU !

a.- Presedintele Basescu reproseaza Parlamentului ca nu se grabeste cu audierea ministrilor si cu discutarea propunerilor de Guvern si Program Guvernamental ale candidatului desemnat la functia de prim-ministru, domnul L.Croitoru.

Este pura demagogie din partea presedintelui sa reproseze asa ceva Parlamentului, cand el este cel care a produs, constient, aceasta tergiversare – mergand impotriva curentului majoritar din Parlament.

Daca ar fi dorit sa rezolve rapid criza guvernamentala, in urma votului de neincredere dat de Parlament guvernului Boc 2, presedintele avea o solutie simpla si sigura (in spiritul prevederilor Constitutiei) : sa accepte propunerea majoritatii parlamentare exprimata in sprijinul candidaturii domnului Johannis.

Presedintele a refuzat si a provocat astfel prelungirea crizei ! Asa incat reprosul sau adresat Parlamentului este necinstit !

Aceasta este ADEVARATA DEMAGOGIE.

b.- A doua aberatie pronuntata de Traian Basescu, asa-zisa “concesie” pe care ar fi facut-o, de a nu desemna premierul din partea partidului cu cei mai multi parlamentari (adica PDL) – este o afirmatie gratuita;  pentru ca nu este suficient ca un partid sa aiba cel mai mare grup parlamentar. Pentru a sustine un guvern este nevoie de majoritate parlamentara ! – 30% sau 40% nu inseamna majoritate.

Domnul Basescu nu este un analfabet. El intelege foarte bine aceste lucruri, dar o face pe “naivul” !

El stie foarte bine ca, spre exemplu, dupa alegerile din noiembrie 1996 – FDSN (PDSR) avea atunci cel mai puternic grup parlamentar si cu toate acestea a ramas in opozitie, CDR plus USD (5 partide ) constituind o majoritate de 60%.

Deasemeni, in decembrie 2004, cand PSD avea cel mai mare grup parlamentar (detinand si presedintia celor doua Camere) – presedintele Basescu a refuzat sa-i acorde formarea guvernului si, prin santaj ( apeland inclusiv la “solutia imorala” – cum a denumit-o dansul,  de atragere a grupului parlamerntar al PUR)  a format o majoritate fragila, prin asocierea la grupul Aliantei D.A.  (PNL + PD) a grupurilor UDMR si PUR.

Chiar a uitat Traian Basescu aceste momente in care a fost implicat direct ?

Bineinteles ca NU, dar dansul practica nu doar demagogia ci si bascalia!

Presedintele BASCALIE – acesta este unul din numele sale !

c.- Cum bine remarca agentia Amos News, domnul Basescu pozeaza in “omul anti-sistem” facandu-se ca uita ca, de fapt, este unul din demnitarii cei mai logevivi in functii de stat (secretar de stat, ministru, primar general al capitalei, presedinte, in total peste 15 ani) plus activitatea parlamentara.

Deci este omul care a facut tot timpul parte din sistem – deci “si din cel ticalosit” cum ii placea sa-l caracterizeze, si pe care il si reprezinta.

d.- Campania sa impotriva Parlamentului, ca si intretinerea unei permanente atmosfere incordate, conflictuale, intre institutiile publice si provocarea de scandaluri continuui – este caracteristica prezentei domnului Basescu  in viata noastra publica.

Prin aceasta el a adus un permanent prejudiciu functionarii statului si institutiilor sale, mai ales in ultimii cinci ani, cand a detinut functia de sef al statului.

Bilantul acestor cinci ani il descalifica pentru cursa electorala din 22 noiembrie 2009.

Realegerea sa ar fi o catastrofa pentru tara !

e.- Diversiunea pe care a conceput-o prin suprapunerea referendumului pentru amendarea Constitutiei ( prin modificarea structurii Parlamentului) cu alegerile prezidentiale – este conceputa ca o manevra pentru a deturna obiectul dezbaterii publice de la bilantul negativ al mandatului sau spre teme laterale, care lui i se par populare.

Atacul impotriva Parlamentului – principala institutie a democratiei – a fost dintotdeauna tema predilecta a tuturor despotilor, a adeptilor regimurilor dictatoriale.

Asta vrea sa fie si domnul Basescu.

AGENDA

1.- Astazi, 25 octombrie am luat parte la ceremonia de la Parcul Carol dedicata marcarii celei de a 65-a aniversari a Zilei Armatei, la Bucuresti. Din pacate, prezenta principalelor oficialitati ale statului a fost limitata, probabil ca efect al inceperii campaniei electorale.

2.- Am primit un apel telefonic de la scriitorul Petru Popescu, devenit cetatean american inainte de 1989. Se afla la Huedin, etapa dintr-un turneu pe care il intreprinde in tara pentru lansarea ultimei sale aparitii – romanul “SUPLEANTUL“.

http://www.petrupopescu.com

O povestire autobiografica, din anul 1973, pe cand era tanar gazetar si scriitor,  inclus in grupul de ziaristi care l-au insotit pe Nicolae Ceausescu in unele tari din America Latina. Ar fi trebuit sa viziteze si  Chile, dar tocmai atunci a avut loc lovitura de stat militara condusa de Augusto Pinochet, soldata si cu asasinarea presedintelui Salvador Allende. Petru Popescu povesteste si despre idila care s-a infiripat intre el si fiica presedintelui (de atunci) Zoe.

Scrisa cu talent, povestirea dezvaluie atmosfera incordata de atunci, din tara, cat si din anturajul presedintelui si al consoartei sale. Este un tablou veridic si interesant al procesului de degradare pe care il cunostea societatea romaneasca si care a dus, in decembrie 1989 la explozia sociala si la revolta populara, soldata cu alungarea dictatorului si infaptuirea Revolutiei Romane.

ZIUA ARMATEI ROMÂNE

Sărbătorirea Zilei Armatei Române, la 25 Octombrie, îmi oferă prilejul ca, in calitatea mea de fost sef al Statului, să adresez domnilor generali şi amirali, ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri şi salariaţi civili, distinşilor veterani de război, cadre militare în rezervă şi retragere, tuturor ostasilor tarii, cele mai sincere felicitări şi urări de succes în nobila misiune de a servi patria.

Un gand cald, de apreciere si pentru cei aflati in teatrele de operatiuni din mediul international . Prin daruirea exemplara si spiritul de sacrificiu, acesti bravi ostasi contribuie la consolidarea sistemului de securitate euro-atlantic dorit în egală măsură atât de Europa cât şi de America .

În istoria poporului român, Ziua Armatei României reprezintă un prilej de cinstire solemnă a oştirii, “sprijinul cel dintâi şi cel din urmă al unui neam”, aşa cum o definea Simion Mehedinţi. Această zi este, în acelaşi timp, un prilej de a ne arăta, încă o dată, respectul în memoria celor care au luptat de-a lungul secolelor pentru promovarea şi apărarea atributelor fundamentale ale naţiunii şi statului român.

Cinstim, în această zi de sărbătoare, rolul determinant jucat de armata română în perioada postbelică şi în zilele fierbinţi ale Revoluţiei din decembrie 1989, ca instituţie fundamentală a statului, păstrătoare şi continuatoare a celor mai înalte virtuţi ale neamului, factor de stabilitate, şi deschizătoare de noi orizonturi ale devenirii moderne a societăţii româneşti .

In semn de aleasa cinstire, voi participa, ca in fiecare an, la ceremonia militara şi depunerea de coroane de flori la Mormântul Ostaşului Necunoscut, din parcul Carol.

Bucureşti, 25 octombrie 2009

PUNCTUL PE i.

Domnul Traian Basescu s-a laudat la Craiova ca  “el se afla in competitie electorala cu Ion Iliescu”.

Imi pare rau pentru dansul, dar, nu mai are aceasta sansa. Altminteri, in euforia sa maladiva, poate sa-si inchipuie orice, inclusiv ca se afla in competitie chiar si cu Napoleon Bonaparte !

In ceea ce  priveste afirmatia demagogica pe care o tot repeta,  ca ”in perioada lui Iliescu s-ar fi consolidat Voiculescu, Patriciu si Vantu” – oare de ce comite domnia sa o asemenea discriminare si nu continua enumerarea ca, tot in aceeasi perioada, s-au consolidat si Basescu si Berceanu si Videanu si familia Cocos, cu toate clientelele lor ?

Sa nu se subestimeze din acest punct de vedere domnul Basescu, familia si apropiatii sai !

Dealtfel, este falsa teza domnului Basescu “ca ar inflori coruptia si hotiile in perioadele de liniste si echilibru social”. Din contra, asa cum arata experienta, acestea se amplifica tocmai in perioade de tensiune, perturbare a climatului politic si social, de permanente scandaluri si conflicte institutionale, pe care de cinci ani de zile le intretine presedintele Basescu

Iar in ceea ce priveste conceptia sa despre modernizare in general si despre modernizarea statului in particular, ne-am lamurit suficient.

Ne ajunge!

GATA !

GUVERN DESEMNAT?!!!

Formula de guvern prezentata de domnul L.Croitoru este “de toata minunea”. Este tot ceea ce a putut produce acest candidat de prim-ministru desemnat de domnul Basescu.  Este regretabil ca acest om, pe care nu am avut ocazia sa il cunosc, a acceptat acest joc al domnului Basescu, ceea ce il compromite definitiv.

Altminteri, asa cum am spus de la inceput, ne acceptand propunerea rationala a majoritatii parlamentare (cu domnul Klaus Johannis) si lansand jigniri la adresa partidelor care au sustinut-o, domnul Basescu nu face decat sa “traga de timp” pentru ca, de fapt, intreaga activitate de pregatire a alegerilor sa se desfasoare sub conducerea si controlul guvernului demis al domnului Boc (Boc2) si a prefectilor numiti de acesta

Ca aceasta actiune  a lui Traian Basescu inseamna nerespectarea spiritului Constitutiei (care prevede “desemnarea candidatului pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii ….partidelor reprezentate in Parlament ” ) – nu-l intereseaza. El crede ca acest drept al sau de “ a desemna “ este unul arbitrar;  ca actiunea de consultare este facultativa  si fara obligatii din partea sa. Or, rolul consultarii, in spirit constitutional, este tocmai prilejul de a constata posibila majoritate care sa asigure succesul trecerii prin Parlament a propunerii de prim-ministru. Iar, din acest punct de vedere, Traian Basescu nu are de ce sa aiba vreun dubiu ca exista o majoritate bine afirmata, de circa 65%, in favoarea propunerii pe care domnul Basescu nu a vrut s-o accepte, desi aceasta era solutia clara pentru eliminarea crizei guvernamentale care s-a produs in urma Motiunii de Cenzura.

EVENIMENTE

1.- Miercuri, 21 octombrie a.c. am tinut sa fiu prezent la Biroul Electoral Central la inregistrarea candidaturii lui Mircea Geoana, si depunerea dosarelor cu cele peste 2,5 milioane de semnaturi de sustinere.

Am considerat prezenta mea ca pe un semnal politic clar, atat pentru membrii PSD, cat si pentru electorat.

(Am consemnat, ca atare, atat ecourile pozitive din partea prietenilor, cat si rautatile din partea unor adversari. Nicio surpriza !

M-a intristat insa, comentariul nepoliticos (ca sa fiu elegant) al lui Octavian Cozmanca. Multe surprize ne mai ofera viata, in privinta caracterelor! ).

2. In acelasi sens am fost prezent astazi, vineri 23 0ctombrie, cu prilejul declansarii Campaniei Electorale, la primul miting electoral al lui Mircea Geoana, organizat la Ploiesti, in sala Sporturilor. A fost o prezenta numeroasa si activa a militantilor din aceasta organizatie a celui mai mare judet din tara.

3.- La Bucuresti, in acelasi timp, in aceasta dimineata, domnul presedinte Traian Basescu a tinut sa marcheze intrarea sa  in campania electorala cu o ceremonie de inaltare in grad a unor generali, printre care si cei trei “dezertori din PSD” – Ontanu, Oprea si Iordanescu (ultimul, un “nevinovat” intr-ale politicii, dar dependent de Oprea). Insa, comportarea de-a dreptul nedemna a celor doi, este impardonabila !

Iar, faptul ca presedintele se preteaza la asemenea gesturi de “onorare” prin grade militare a unor acte de tradare, vorbeste, evident, despre structura de caracter a omului Traian Basescu.

4. O “impolitete basesciana” specifica (tot ca sa fiu elegant) – drept comentarii la informatia vehiculata in presa cu privire la declaratiile lui Hayssam, privind asigurarile date de presedintele Basescu ca “nu va pati nimic” (dupa care a fost arestat) -  domnul Basescu nu a gasit altceva de spus decat  ca “el nu l-a luat pe Hayssam in avion, asa cum a facut  presedintele Iliescu”.

Am declarat, nu odata, si repet – nu am avut niciun fel de relatii personale cu Hayssam, asa cum nu am avut cu niciun alt om de afaceri. (Domnule Basescu : Eu nu am luat bani de la niciun om de afaceri !). Dar, cu prilejul unor vizite oficiale, eram insotit atat de grupuri de oameni de afaceri, cat si de ziaristi (adeseori prin reciprocitate, pentru ca si alti sefi de stat erau insotiti in vizitele lor in Romania de oameni de afaceri si de ziaristi).

Ei isi plateau toate cheltuielile, atat de transport cat si de cazare (ceea ce reducea in mod corespunzator cheltuielile de transport suportate de Administratia Prezidentiala). Nu Administratia Prezidentiala si cu atat mai putin Presedintele stabileau componenta acestor grupuri, ci de regula Camera de Comert si Asociatiile Patronale pentru oameni de afaceri (functie si de interesele lor in tarile respective) precum si redactiile publicatiilor sau conducerile societatilor de radio si televiziune.

REFLECTII LA COMENTARII

1. Comentariile la emisiunea “Biz Bazar” de la Antena 3, din 16/10/2009, la care am participat împreună cu fostul preşedinte Emil Constantinescu la invitaţia realizatorului Moise Guran – sunt pertinente. Faptul că ambii foşti preşedinţi au exprimat opinii convergente privind comportamentul nedemocratic şi anticonstituţional al actualului preşedinte Băsescu – reflectă o percepţie mai generală.

Nakida – observă, pe bună dreptate, că desemnarea de către Traian Băsescu a domnului L. Croitoru – ignorând opinia partidelor, care reprezintă o mare majoritate parlamentară – este arbitrară şi anticonstituţională.

Prevederea Constituţiei referitoare la faptul că preşedintele “desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidelor reprezentate în parlament” – implică presupunerea că această consultare se face pentru a evita ca propunerea pe care o va face să nu întrunească majoritatea necesară!

Or, preşedintele Băsescu s-a aflat, în urma consultării, în faţa unei situaţii explicite – o majoritate parlamentară (patru partide plus grupul minorităţilor naţionale) – i-au sugerat o propunere, a domnului Klaus Johannis, care ar întruni susţinerea unei majorităţi parlamentare de peste 65 la sută.

Ignorarea acestei poziţii explicite şi avansarea altei propuneri înseamnă  o provocare din partea preşedintelui Băsescu, care nu face decât să prelungească criza guvernamentală.

Dânsul exprima iniţial preocuparea, corectă in principiu, pentru urgenţa formării unui nou guvern, în vederea scurtării acestei crize. Mergând împotriva majorităţii parlamentare, acţionează, însă, în sens contrar!

Ameninţarea parlamentarilor cu perspectiva dizolvării Parlamentului, dacă acesta va respinge în mod repetat propunerile sale de prim-ministru, este un şantaj inacceptabil pentru un şef de stat (pe lângă falsitatea afirmaţiei respective)! El nu mai poate dizolva Parlamentul (aşa cum corect constată ayatristan).

Motivul invocat pentru refuzarea propunerilor celor patru partide pentru domnul Johannis (că reprezentanţii acestora s-au întâlnit la sediul Grivco) este de-a dreptul hilară (demna de Gâgă!!). Ce importanţă are unde s-au întâlnit? Era mai onorabilă o întâlnire la bodega “Golden Blitz”?!

Şi manevrele sale disperate de a panica opinia publică, in legătura cu posibila lipsă de resurse pentru plata salariilor şi a pensiilor – constituie o diversiune, mijloc de presiune asupra parlamentarilor pentru a accepta propunerea sa. Dacă l-ar preocupa această problemă, ar apela la soluţia cea mai simplă a rezolvării rapide a crizei guvernamentale – propunerea majoritatii.

Preşedintele mai inventează o regulă – că nu poate lipsi din formula unui guvern partidul cu numărul cel mai mare de parlamentari ! (Pledoarie jenantă, pro-domo, în favoarea, deci, a PDL; motivare pentru intenţia sa de a face o viitoare propunere cu un reprezentant al PDL!). Aceasta nu are nicio legătură cu prevederile Constituţiei şi cu regulile democratice. Iar, în practică, precum se ştie, după alegerile din 1996, partidul cu cel mai mare grup parlamentar – PDSR – a trecut în opoziţie şi s-a format un guvern al unei coaliţii de cinci partide care, împreună, aveau majoritate parlamentară. Iar la alegerile din 2004, preşedintele nou ales – Traian Băsescu – a apelat la un artificiu (şi la şantaj direct) pentru a asigura o majoritate fragilă – prin ralierea la cele două partide din Alianţa DA (PNL şi PD) a UDMR şi a PUR (“soluţie imorală”, cum a denumit-o şeful statului), lăsând partidul cu cea mai mare reprezentare în Parlament – PSD (care avea şi preşedinţia Senatului si a Camerei Deputatilor) – în opoziţie.

Cert este, aşa cum remarcă unii comentatori, că Traian Băsescu apelează la toate aceste manevre pentru a tergiversa soluţia ieşirii din criza guvernamentală, pentru a menţine guvernul Boc la comandă, împreună cu toţi prefecţii numiţi de PDL – până la alegerile prezidenţiale (lucru pe care l-a şi recunoscut singur într-o emisiune TV). Restul nu este decât “zgomot” – aşa cum remarcă Victor – din întreţinerea unei tensiuni permanente pe fondul căreia să-şi desfăşoare propria campanie electorală (pentru că, altminteri, el nu ştie să facă politică, el se simte bine doar în atmosfera de permanent scandal; acesta este mediul său de existenţă “normală”)!

2. Ieşirile sale grosolane la adresa mea, ca şi a preşedintelui Constantinescu, sunt descalificante nu doar pentru un şef de stat, pentru orice om de stat, dar şi pentru un om politic în general! El se autoprezintă ca fiind un fel de “cavaler al luptei împotriva corupţiei”. Afirmă că cei ce i se opun se tem să nu-şi piardă “privilegiile”! Are, oare, domnul Băsescu autoritatea morală să vorbească despre aşa ceva? El, familia şi oamenii cei mai apropiaţi sunt tocmai exemple de profitori care au acumulat venituri şi averi ce nu pot fi justificate din veniturile salariale (statut pe care l-a avut în toţi aceşti ani!).

Adrian Năstase a fost supus unei campanii susţinute pe marginea celor “patru case” (deţinute consecutiv). Domnul Băsescu a avut, la un moment dat, patru case deţinute concomitent (casă la Constanţa; casă de protocol la Bucureşti, când a devenit ministru; casa din strada Mihăileanu, pe care şi-a repartizat-o când era primar; casă-vilă construită în zona Otopeni şi trecută pe numele fiicei, apoi vândută) … şi, în fine, nici nu s-a instalat bine la Cotroceni, ca preşedinte, că s-a şi grăbit să-şi amenajeze şi să se mute în reşedinţă de stat, într-o fostă vilă de protocol construită pe vremea lui Ceauşescu pe malul lacului Floreasca.

Spre deosebire de Traian Băsescu, eu nu am avut, nici în calitate de preşedinte, nici de fost preşedinte – nici reşedinţă, nici casă  de protocol; am rămas în apartamentul în care eram chiriaş, pe care l-am cumpărat în 1996 (într-o clădire cu trei apartamente). Indrăzneşte domnul Băsescu să-mi dea mie lecţii de decenţă şi să-mi vorbească de privilegii?

3. El îşi permite să mă apostrofeze şi în legătură cu trecutul!

Consideră  că a făcut un mare act de “eroism”, că a citit un raport întocmit de un grup de oameni care nu s-au remarcat prin nimic, nici pe vremea dictaturii, nici în timpul evenimentelor sângeroase ale Revoluţiei din Decembrie 1989. Mai mult, în cele peste o mie de pagini ale unui raport care îşi propune “condamnarea comunismului”, nu acordă Revoluţiei Române (actul eroic prin care poporul român nu doar a condamnat, ci a pus capăt dictaturii şi regimului comunismului de stat) decât şase pagini. Nici măcar nu menţionează documentul principal al Revoluţiei – Comunicatul către ţară al CFSN. În schimb, recomandă drept document al Revoluţiei aşa-zisa proclamaţie de la Timişoara din martie 1990 (document eminamente electoral legat de campania pentru alegerile din mai 1990), ignorând adevărata Proclamaţie a timişorenilor din 21 decembrie 1989. Este o atitudine sfidătoare, jignitoare, la adresa celor ce s-au jertfit în zilele şi nopţile din decembrie 1989.

4. În legătură cu “statutul” nostru, în timpul dictaturii, eu şi familia mea am cunoscut trei perioade distincte:

a) În 1944, când tatăl meu a fost eliberat din lagărul de deţinţi politici de la Tg. Jiu – era exclus din PCR de Gheorghiu Dej şi s-a reangajat ca muncitor la căile ferate. Tot la indicaţia lui Gh. Dej a fost exclusă din partid şi mama mea, care trăise trei ani în clandestinitate. În 1945, tatăl a decedat în urma unui infarct. Toată familia a purtat stigmatul dezavuării politice din partea lui Gheorghiu Dej.

b) Au fost câţiva ani, inclusiv după moartea lui Gh. Dej, când am fost promovat în funcţii publice (ministrul Tineretului şi, timp de cinci luni – în 1971 – chiar secretar al CC).

c) După vizita în Asia, în iulie 1971, am fost “eliberat” din funcţie, reproşându-mi-se “intelectualismul” meu (pentru opinii exprimate în legătură cu modelul nord-coreean şi pentru că nu cuplam la limbajul propagandistic al cultului deşănţat al lui Ceauşescu) şi trimis spre reeducare, la început la Timişoara, apoi la Iaşi. În 1979 am fost înlăturat din funcţii politice – trimis să lucrez în profesie, la Consiliul Naţional al Apelor, iar din 1984, înlăturat şi de acolo – pentru că m-am opus proiectului aberant, anti-economic, al aşa-zisului canal Dunăre-Bucureşti. Până în 1989 am lucrat ca director al Editurii Tehnice, unde m-am aflat sub o supraveghere foarte strictă din partea securităţii, mai ales după 1987 – cu filaj la vedere – trei echipaje (autoturisme Dacia) urmărindu-mă permanent, 24 de ore din 24 (două urmărindu-mă personal, a treia supraveghind casa şi pe soţie); această supraveghere a durat până în ziua de 22 decembrie la ora 11 (când au dispărut din parcarea de la Casa Scânteii).

Acesta a fost “statutul” meu “privilegiat”, despre care Tr. Băsescu îşi permite să facă ironii! El, care se bucura de statutul de reprezentant al statului român la Anvers!

5. De altfel, m-am întrebat adesea de unde această ură viscerală pe care o manifestă domnul Băsescu faţă de mine! Nu are “şansa” să-i fiu adversar, pentru că nu mai am acest drept constituţional.

Îmi atribuie puteri de care nu am dispus şi de care nu dispun. Mă crede ca fiind în spatele tuturor acţiunilor care-l vizează (cum a fost şi suspendarea sa din funcţie). Ocoleşte, însă, să-şi pună principala întrebare – că poate tocmai comportamentul său, încălcarea literei şi spiritului Constituţiei şi a unor reguli elementare de respect faţă de instituţii şi oameni – este cauza esenţială a reacţiei fireşti a celor afectaţi de comportamentul său deviant, de aroganţa sa, de tendinţele sale autoritariste şi dictatoriale.

Dar e greu să aştepţi de la un om ca el o asemenea poziţie, acceptarea faptului că el ar putea fi cauza reacţiilor de dezaprobare.

Probabil că au dreptate cei ce propun să se introducă controlul psihiatric obligatoriu pentru toţi candidaţii la funcţia de preşedinte al Republicii.