PUNCT DE VEDERE

 

Social-democraţii nu-şi vor schimba poziţia în ceea priveşte titularul portofoliului Administraţiei şi Internelor.

Partidul nu poate admite revocarea ministrului Dan Nica, deoarece această măsură este una aberantă.

In prezent se traversează un moment critic, iar premierul Emil Boc trebuie să-şi asume responsabilitatea dacă aruncă ţara într-o criză guvernamentală.

Nu înţeleg această încăpăţânare a lui Boc. PSD şi PD-L au semnat un protocol pentru constituirea actualei coaliţii guvernamentale, iar, în conformitate cu prevederile acestuia, premierul nu-şi poate permite ‘să se joace’ cu remanierile.

Prin cererea de revocare a lui Nica, Boc nu a respectat protocolul care porneşte de la o consultare permanentă între părţi şi nu a avut în vedere că vicepremierul social-democrat este corespondentul în Guvern din partea PSD al primului-ministru.

Emil Boc avea gândul ascuns de a-l pune pe Vasile Blaga interimar la MAI, însă a omis faptul ca acest lucru s-ar putea face numai prin votul Parlamentului.

Hotărârea PSD este clară – să se respecte protocolul şi Constituţia.

PAREREA SPECIALISTILOR

Am acordat intotdeauna specialistilor rolul si locul cuvenit. Fie ca se pune problema elaborarii strategiilor, fie ca este vorba de analize pertinente destinate evitarii  situatiilor limita, opinia profesionistilor conteaza. Este motivul pentru care public un material primit  prin e-mail:

Poziţia Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii faţă de Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale si Democratice din România

Mă simt dator, ca director al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei române si totodată ca sociolog si unul dintre cei care încă din 1990 am contribuit la dezvoltarea politicilor sociale, să fac câteva precizări în legătură cu documentul comisiei prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale si Democratice din România.

Nu discut amatorismul, confuziile si agramatismele din unele părţi ale raportului, ci doar câteva dintre recomandările făcute.

1. Problemele de prioritate. Este o chestiune de înţelepciune a sistemelor. Orice sistem, persoană sau comunitate, se confruntă cu o mulţime de probleme. Trebuie să fie constient de ele, dar nu le poate aborda deodată pe toate, neavând resursele necesare. De aceea trebuie să stabilească priorităţi. Orice strategie se fundează mereu pe priorităţi, pe identificarea punctelor strategice asupra cărora trebuie să-si concentreze efortul.

Accentuarea unei probleme, oricât de reală ar fi ea, reprezintă o opţiune, deturnând inevitabil atenţia de la alte probleme. Alegerea unei probleme prioritare poate orienta efortul pe o cale care să-i asigure dezvoltarea, sau poate orienta efortul pe căi neproductive. Se remarcă în mod curent si funcţia ideologică a dramatizării unei probleme. Desi reală, ea poate fi utilizată pentru a deturna atenţia de la probleme mult mai importante.

Insist asupra acestui aspect mai teoretic pentru că acesta este de fapt eroarea fundamentală a Raportului. El reprezintă o lungă listă de probleme cu care deja suntem cu toţii constienţi si s-a scris mult despre ele. Pe lângă stilul extremist al tratării lor si cu multe imprecizii si erori, lista problemelor are două mari defecte:

a. Lista nu este structurată pe o viziune coerentă si concentrată strategic pe lucrurile importante. “Trebuie să facem si asta si cealaltă si de fapt … toate”.

b. Este centrată mai mult pe dramatizarea problemelor, pe care deja le cunoastem, si aproape deloc pe opţiuni de politică socială, cu excepţia unor mici soluţii mai mult dezirabile decât practicabile.

2. Cele două mari inovaţii ale raportului: dezincriminarea consumului de droguri si legalizarea prostituţiei, formulată eufemist comercializarea sexului.

Dezincriminarea consumului de droguri: Se argumentează că sunt ţări, ca Olanda si USA, în care drogurile usoare sunt permise.

Propunerea dezincriminării consumului de droguri este o eroare absolută, practicarea ei ar reprezenta o crimă împotriva societăţii românesti.

În primul rând, este socant că sunt menţionate doar două ţări. În fapt si acolo dezincriminarea este însoţită de mecanisme de control si în plus, este supusă unor vii dezbateri. Oricum în acele ţări consumul de droguri este foarte ridicat. De exemplu, un raport internaţional constată că consumul marijuanei sau hasisului pe parcursul vieţii este în Olanda de 28% si în USA de 31%. În Republica Cehă, procentul este de 45% si in Spania de 36%. Problema este considerată în aceste ţări ca o problemă extrem de gravă prin extensia sa. Dezincriminarea este o soluţie la nevoie. Nu poţi să închizi mase mari de consumatori. Este o recunoastere a realităţii. Dar România? Datele estimează doar 4%.

Cred că dezincriminarea drogului se produce în ţările cu extensie mare a problemei, si nici măcar la majoritatea acestora. În România o asemenea atitudine reprezintă un teribilism absolut. De ce cred că este o eroare gravă? Simplu. Efectul introducerii unei asemenea măsuri ar duce nu la un control mai bun al procesului, ci la o explozie a consumului de droguri. Acesta este motivul pentru care cred că o asemenea soluţie este iresponsabilă.

Legalizarea prostituţiei: Discuţii pro si contra sunt în întreaga lume. Există o atitudine colectivă predominant negativă. Acesta este un fapt. Mulţi cred, si eu ca sociolog printre acestia, că este necesar mai degrabă să facem o intervenţie de eliminare a condiţiilor care împing femeile în situaţii degradante si de suport pentru ele, decât de marketizarea sexului, care oricum se face. În contextul situaţiei morale si religioase a problemei, propunerea pare extremistă si oricum inacceptabilă.

Apare mai mult ca o deturnare a discuţiilor asupra gravelor probleme ale societăţii romanesti actuale .

Prof. Dr. Cătălin Zamfir

Director al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii

Membru corespondent al Academiei Române

OPINII

I.- Referitor la postarea nordiclarisa – “Cu cine votam?” si concluzia sa ca : “Nici unul din cei de pe lista nu ar fi potrivit !” ,  as sugera urmatoarele:

Cert este ca lucru cel mai grav ar fi realegerea lui Traian Basescu. Mandatul sau a insemnat cinci ani pierduti – timp in care s-a degradat continuu climatul politic. El a intretinut o permanenta stare conflictuala intre institutiile statului. In loc sa fie factor de coagulare al fortelor, a fost un factor de discordie – pentru ca este, prin firea si caracterul sau, un om conflictual. Nu are, cred eu, calitatile elementare necesare unui om de stat (nicidecum unui sef de stat).

Intentia sa, anuntata ca, daca va castiga, va reforma statul, suna chiar a avertizare! Asta ne-ar mai lipsi! La nivelul sau de cultura si de capacitate intelectuala, ar fi o catastrofa sa mai vrea sa si reformeze ceva ! (am vazut si pana acum cata confuzie a generat orice interventie a sa, intr-un domeniu sau altul).

Asa-zisa “charisma” a sa, manifestata la petreceri, la restaurante, la nunti si botezuri – nu e in favoarea si la nivelul cerintelor unui sef de stat.

El nu a fost capabil sa-i tina alaturi de sine nici pe propriii  sai consilieri. Iar in planul relatiilor internationale – atribut esential al sefului statului – a reusit sa ne izoleze in lume, chiar si in relatiile cu vecinii.

Asa incat, un obiectiv esential este clar : TREBUIE STOPATA PREZENTA LUI TRAIAN BASESCU IN FRUNTEA STATULUI, daca vrem sa iesim din actuala situatie in care se afla functionarea institutiilor statului.

II.- In ce priveste contracandidatii, desigur fiecare are preferintele sale, inclusiv  optiunile sale politice. Eu cred ca oricare dintre principalii contracandidati (in esenta primii trei cu sanse  reale) este de preferat in locul lui Traian Băsescu.

Bineinteles, eu il sustin pe Mircea Geoana, candidatul Partidului Social Democrat, Nu contest ca are unele slabiciuni : insuficienta experienta si formare politica, unele inabilitati si stangacii. Dar, cine nu are slabiciuni?

In schimb, spre deosebire de Traian Băsescu, Mircea Geoana are capacitatea intelectuala si potentialul necesar sa  le depaseasca si detine o experienta utila in domeniul relatiilor internationale (asa cum spuneam, atribut esential al sefului statului).

III.- M-a surprins declaratia domnului Octav Cozmanca, modul si momentul in care a facut-o. Pot intelege unele nemultumiri personale, ca si reprosuri posibile la adresa unor lideri de partid. Dar, mi se pare exagerata si nemeritata critica si aprecierile sale globale la adresa PSD.

Putea sa exprime critici, intr-un cadru intern de partid; putea sa o faca cu un an inainte, sau dupa alegerile prezidentiale care urmeaza. Acum, aceasta iesire a sa aduce evident deservicii partidului si candidatului sau si, in mod obiectiv, slujeste domnului Băsescu.

Aceasta e valabil, cu atat mai mult cu cat domnului Octav Cozmanca a anuntat ca va sustine campania domnului  Sorin Oprescu. A-l contrapune pe Sorin Oprescu candidatului PSD si nu actualului presedinte, in ultima instanta tot in favoarea lui Traian Băsescu se soldeaza intreaga actiune.

Nu stiu daca aceasta a fost intentia domnului Octav Cozmanca.

IV.- BIBLIOTECA VIRTUALA „DACOROMANICA”.

Am participat, astazi 20 septembrie la lucrările celei de a II-a ediţii a Simpozionului Internaţional Cartea. România. Europa. organizat cu prilejul celei de-a 550-a aniversari a atestarii documentare a Municipiului Bucuresti (1469-2009), in aula Bibliotecii Centrale Universitare. Organizatori : Biblioteca Metropolitana Bucuresti si Biblioteca Centrala Universitara, sub patronajul Academiei Romane si a Primariei Municipiului Bucuresti.

La eveniment participa invitaţi din ţară şi străinătate, profesori universitari, istorici, filologi, lingvişti, cercetători şi specialişti în biblioteconomie şi ştiinţele informării, în cultura şi civilizaţia Orientului. Este vorba despre 156 de participanţi din Europa, Asia, Africa, America de Nord, personalităţi din domeniul biblioteconomiei, istoriei cărţii, culturii şi civilizaţiei,

Cu acest prilej s-a anuntat inaugurarea  bibliotecii virtuale “Dacoromanica”, dupa modelul actiunii similare initiate de Franta – proiectul “Galica”.

Totodata aceste proiecte se incadreaza in actiunea mai larga, initiata de Uniunea Europeana : EUROPEANA.EU – biblioteca, Muzeul si Arhiva digitala a Europei, inceputa in iulie 2007.

Proiectul urmareste sa cuprinda 4 domenii : biblioteci, muzee, arhive si colectii audio-vizuale din intreaga Europa, cu intentia ca, in anul 2010, portalul european sa ofere acces direct si gratuit la peste 6 milioane carti, imagini, documente de arhiva, inregistrari sonore si filme, toate in format digital.

Este o actiune concertata de mare importanta si semnificatie, la acest inceput de secol XXI, punand mai deplin in valoare efectele tehnologiei informationale. Pe deoparte, aceasta actiune va fi un mijloc de protejare a patrimoniului inmagazinat in biblioteci si arhive, pe suport de hartie, aflate uneori intr-un singur exemplar. Dar, cel mai important efect este largirea accesului la surse de informare si de cunoastere – deci democratizarea acestui domeniu al vietii sociale – cresterea sanselor tuturor spre educatie, formare profesionala si intelectuala.

Deocamdata americanii detin intaietatea in acest domeniu si toti au devenit dependenti de instrumentele create de SUA – internet si motorul Google. Europa doreste sa recupereze ramanerea in urma. Eforturi se fac in aceasta directie si in China, India , Japonia s.a.

Proiectul bibliotecii virtuale “Dacoromanica” ca si portalul national cultural al Romaniei sunt inceputuri necesare si promitatoare.

Aceasta este important cu atat mai mult, cu cat noi am facut pasi inapoi in ultima perioada. Multe biblioteci rurale dar si  din multe localitati urbane au disparut. Finlandezii, din contra, au transformat biblioteciile din micile localitati izolate din nordul tarii in puncte complexe de informare, documentare, conectate la Internet – foarte utile unor microcomunitati.

V.- In legatura cu discutia privind manualele universitare si cele ingineresti, remarca emigrantului ca generatia noastra a fost favorizata tocmai de faptul ca nu aveam manuale, contravine intregii experiente a invatamantului nostru si a celui din alte tari.

Din acest punct de vedere, aceasta activitate, pe deoparte, s-a amplificat si s-a diversificat. Acum aproape toate universitatile  editeaza manuale si le actualizeaza, le completeaza cu alte publicatii utile  – indrumare practice, culegeri de probleme, lucrari tematice, etc.

Cred ca, asa cum subliniaza Bibliotecaru se simte lipsa unor lucrari specifice ingineresti sau indrumare profesionale,tehnologice, pentru meseriasi de diferite profesii, pentru maistri si conducatori de lucrari. Aceasta categorie, era in trecut obiectul activitatii Editurii Tehnice, in colaborare cu ministere economice, centrale industriale, AGIR , sindicate, etc.

Acum aceasta activitate, practic a disparut. AGIR incearca sa o suplineasca prin editarea unor serii tematice. Dar, mai ales la nivelul meseriilor si conducatorilor de lucrari indeosebi ingineri practicieni si proiectanti, o asemenea activitate lipseste.

Recomandarile emigrantului privind accesul prin internet la motoare de cautare (in special Google) pentru cartile tehnice sunt intr-adevar binevenite.

A.G.I.R.

Cu cateva zile in urma am asistat la Simpozionul organizat de Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (AGIR).

AGIR este una din cele mai vechi organizatii profesionale, care a jucat un rol foarte activ de-alungul anilor in viata noastra publica.

In cuvantul sau de deschidere – presedintele AGIR – Mihai Mihaita – a mentionat rolul activ al AGIR pentru initierea unor lucrari esentiale inclusiv prin organizarea cu 90 de ani in urma a activitatii editoriale si editarea buletinelor sale adresate diferitelor categorii de ingineri.

Profesorul Radu Voinea – presedintele Academiei de Stiinte Tehnice a evocat importanta traducerii in limba romana, din limba germana, a manualelor ingineresti HUTTE, ca si elaborarea apoi, a primelor manuale romanesti pentru inginerul mecanic si apoi pentru inginerul chimist, intr-o perioada cand se facea simtita penuria literaturii tehnice ingineresti.

Profesorul Florin Tanasescu a evocat activitatea de pionierat a prof. Remus Radulet in elaborarea tezaurului terminologiei electrotehnice si in coordonarea unei lucrari de sinteza de mare importanta – la vremea respectiva – “Lexiconul Tehnic Roman”. Lexiconul a fost editat initial in 7 volume (in anii 1949-50). Apoi a fost realizata o forma extensiva, in 19 volume, incheiata in 1966 – la Editura Tehnica, editura care implineste, in curand, 60 de ani de activitate si care a avut un rol important in editarea de carte tehnico-stiintifica de care au beneficiat multe generatii de tineri.

Profesorul acad.Gleb Dragan (presedintele Comisiei de literatura tehnica a Academiei Romane) a facut o prezentare a seriei de dictionare explicative (DEX) pentru stiinta si tehnologie, subliniind importanta explicarii fundamentale a terminologiei tehnico-stiintifice.

In interventia mea am subliniat, in primul rand, situatia diferita in care se afla actuala generatie tanara de ingineri , fata de generatia noastra. Noi, cand am intrat la Politehnica, in 1949, nu beneficiam de existenta vreunui manual scris (indiferent de disciplina). Astazi, studentii si tinerii ingineri se afla in fata unei explozii informationale si editoriale. Nu doar o editura, ci aproape toate universitatile editeaza astazi manuale si alte materiale didactice utile. Exista o multitudine de aparitii editoriale tehnico-stiintifice in sprijinul studentilor si al personalului tehnico-ingineresc, la care se adauga mijloacele electronice moderne, indeosebi INTERNETUL.

Am vorbit, deasemeni, despre importanta abordarii problemelor globale, care domina preocuparile lumii stiintifice si a factorilor politici, la acest inceput de secol. Am subliniat in acest context importanta seriei de lucrari lansate de Editura Tehnica inca din anii 1980 consacrata Problemelor globale ale omenirii – inclusiv publicarea in limba romana a Rapoartelor anuale ale Institutului WordWatch din Washington – ultimul, cel pentru 2009, fiind consacrat “Incalzirii globale si schimbarilor climatice”.

*   *   *

Cu prilejul simpozionului AGIR care se incadreaza si in actiunile consacrate “Anului European 2009 – Creativitate si inovare”, AGIR impreuna cu Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci a editat o brosura de prezentare a 27 inventatori romani celebri : Ana Aslan, Victor Babes, Ioan St.Basgan, Grigore Briscu, C-tin Budeanu, Elie Carafoli, Gh.Cartianu, Alex Ciurcu, Henri Coanda, Gogu Constantinescu, Teodor Dragu, Lazar Edeleanu, Dragomir Hurmuzescu, Dimitrie Leonida, Ctin Miculescu, Costin D.Nenitescu Herman Oberth, N.C.Paulescu, Aurel Persu, Petrache Poenaru, Anghel Saligny, Gh.Spacu, Nicolae Teclu, N.Vasilescu-Karpen, Aurel Vlaicu, Traian Vuia si Elisa Leonida Zamfirescu.(prima femeie inginer din lume).

DIALOG PE BLOG

I.-

George Serban –  aveti dreptate in aprecierile dumneavoastra privind “paranoia puterii” la Basescu, faptul ca el confunda functia sa de “sef al statului” – cu cea de “sef al puterilor din stat”.

Desigur, asa cum ne arata experienta, o asemenea mentalitate si comportament in raport cu puterile si institutiile statului constituie un pericol pentru stabilitatea tarii. Deaceea, mi-am permis, in Microinterviul cu d-na Corina Dragotescu (publicat in “PAGINI”) sa subliniez ca, din pacate, Traian Basescu nu are calitatile necesare nu numai ale unui sef de stat, dar nici macar ale unui om politic veritabil!

Sper ca electoratul sa perceapa pericolul pe care il prezinta, pentru tara, perpetuarea acestei situatii !

SorinPLATON – esti nedrept in aprecierea la adresa lui Joseph E. Stiglitz . El a fost unul din oamenii care, la vremea respectiva, s-au opus declansarii agresiunii militare impotriva Irakului (ceea ce mentioneaza si in volumul :”Războiul de 3 trilioane de dolari” pe care am prefatat-o). Vreau sa spun mai mult, ca, dupa incheierea misiunii sale de vicepresedinte al Bancii Mondiale ( calitate in care s-a aflat si in Romania in 1997) – cand a cunoscut mai indeaproape activitatea si politica FMI fata de tarile asistate, in 2002, a scruis o carte “Globalizarea si insatisfactiile sale “(tradusa in limba franceza sub titlul “Marea Deziluzie” in care face o analiza critica, aspra, a politicilor FMI.

Citez doar cateva fraze din prefata sa :

“Prescriptiile FMI in parte fundamentate pe ipoteza depasita dupa care piata asigura in mod spontan rezultatele cele mai eficiente – nu autorizeaza interventii dezirabile ale statului asupra pietii, masuri care ar  putea duce la cresterea economica si ameliorarea vietii tuturor. Deci, ceea ce constituie obiectul confruntarilor asupra carora doresc sa ma pronunt, sunt ideile si conceptiile privind rolul statatului.

Daca unele idei au contribuit la orientarea recomandarilor mele pentru dezvoltare, gestionarea crizelor si tranzitiei, ele se afla in mod egal in centrul gandirii mele asupra reformei institutiilor internationale care sunt chemate sa promoveze dezvoltarea, sa gestioneze crizele si sa faciliteze tranzitia, cercetarile mele mi-au atras indeosebi atentia asupra consecintelor lipsei de informatie. Eu am fost fericit sa vad cat de mult s-a subliniat in timpul crizei financiare din 1997 – 98, importanta transparentei, dar m-a intristat ipocrizia institutiilor – FMI si Departamentul Trezoreriei Statelor Unite – care o pretindeau in Asia : ele fiind cele mai putin transparente institutii pe care le-am cunoscut, in viata publica.

Deaceea insist asupra necesitatii de a creste transparenta acestora , de a informa mai bine cetatenii asupra a ceea ce fac si de a da posibilitatea celor ce suporta consecintele deciziilor lor de a interveni in conceperea acestor masuri. Analiza mea asupra rolului informatiei in institutiile publice decurge in mod natural din lucrarea mea anterioara asupra rolului sau in economie” (Joseph E. Stiglitz a obtinut Premiul Nobel pentru lucrarea sa privind rolul informatiei in economie).

Stiglitz subliniaza ca in calitatea sa de Presedinte al Consiliului consilierilor economici al Presedintelui Clinton s-a straduit sa elaboreze o politica si o filozofie economica vizand statul si piata – intr-un raport de complementaritate, de parteneriat – care pornea de la premiza ca, daca piata se afla in centrul economiei. Statul are deasemeni un rol limitat dar important. Am studiat limitele pietii ca si ale statului si nu am avut niciodata naivitatea sa cred ca statul poate suplini toate lacunele pietii. Cu atat mai mult, nu eram nebun sa cred ca piata poate rezolva singura ansamblul problemelor sociale. Inegalitatea, somajul,poluarea : pe acest plan, Statul are un rol important de jucat. Am contribuit la initiativa “Reinventarea statului” – pentru a-l face mai eficient si mai deschis dialogului.

Am dat acest extras din cartea lui Stiglitz pentru a intelege mai bine, din spusele sale, opiniile si viziunile ce ii apartin  ca unul din economistii proeminenti ai zilelor noastre (un veritabil continuator al lui J.K. Gallbright).

mariusmioc - Da, mi-am asumat aceasta raspundere, am si afirmat-o in “Cuvantul inainte” la cartea lui Stiglitz, citez : “Iar noi, România, o ţară săracă, confruntată cu probleme grele, de ordin economic şi social, de ce trebuia să fim implicaţi într-o acţiune nesăbuită care ne-a costat şi resurse materiale (de care nu dispunem) şi vieţi omeneşti? Noi am făcut-o de bună credinţă, din dorinţa de a ne manifesta solidaritatea cu aliaţii şi pentru că eram interesaţi în statutul nostru de membri ai NATO. Dar, pe viitor, va trebui să gândim mai serios la angajamentele noastre internaţionale şi la sacrificiile pe care acestea le incumbă!

Veniaminusplus ai inteles foarte bine aceasta abordare a mea si imprejurarile in care am fost determinati sa adoptam decizia respectiva. Multumesc!

II.- Este interesanta relatarea lui Adrian Nastase , pe blogul sau, privind masurile adoptate de guvernul francez in domeniul dezvoltarii tehnologiei informatiei – inclusiv ca masura anticriza, ca si comentariile insotitoare. Este un domeniu investitional menit sa stimuleze relansarea activitatilor economice – dar si de mare perspectiva pentru ceea ce constituie esenta economica si sociala a secolului XXI – ca societate a cunoasterii, intelectual intensiva.

09.09.09

Am revenit, raspunzand comentariilor colegilor de blog.

PRECIZEZ ca lucrez mult, foarte mult, rezultatele urmand a capata contur pe masura publicarii.

Pentru inceput :”Războiul de 3 trilioane de dolari”, semnată Joseph E. Stiglitz şi Linda J. Bilmes, traducere în limba română .

—————

I. Miercuri la pranz, la Grupul Parlamentar PSD din Senat, in prezenta a numerosi parlamentari (senatori si deputati)  a avut loc prezentarea volumului :”Războiul de 3 trilioane de dolari”, semnată Joseph E. Stiglitz şi Linda J. Bilmes, traducere în limba română, pe care am prefaţat-o.

In debutul prezentarii am citat concluzia principală a autorilor, care au afirmat că războiul din Irak a costat administraţia de la Washington 3.000 de miliarde de dolari şi a fost, prin consecinţe, o eroare.

Plecând de la această concluzie am apreciat că, în timp ce liderii administraţiei americane au avut diverse motive pentru a declanşa războiul din Irak, România a participat cu trupe militare pentru a-şi dovedi solidaritatea faţă de ţările NATO şi pentru a obţine intrarea în Alianţă. Dar pe viitor va trebui să gândim mai serios la angajamentele noastre internaţionale şi la sacrificiile pe care acestea le incumbă. Să nu mai mergem doar pentru că dă cineva comanda, să judecăm şi cu capul nostru oportunitatea unei asemenea misiuni.

Consider ca volumul lui Stieglitz este o lecţie din punct de vedere politic şi al realităţilor .

Prezent la lansare, presedintele Senatului, Mircea Geoană a evocat, la rândul său, personalitatea autorului, pe care l-a cunoscut personal, şi pe care îl consideră unul dintre cei mai buni economişti şi analişti ai crizei globale la nivel mondial, care a anticipat situaţia la care s-a ajuns în prezent şi ‘lăcomia capitalismului global’. El a afirmat: “După o participare loială alături de partenerii noştri internaţionali, dividendele economice, justificate, nu au apărut pentru România, contrar discuţiilor care au avut loc cu administraţia americană”.

Cu acest prilej am mai făcut câteva consideraţii şi asupra volumului de analiză anuală publicat de WorldWatch Institute „Starea lumii 2009 – despre încălzirea globala”, reiterand aprecierea că, în condiţiile în care “planeta are febră” care duce la accentuarea fenomenelor extreme, una din marile provocări ale noului secol va fi asigurarea apei potabile pentru locuitori.

Textul integral prezentat in PREFATA volumului este  publicat in “Pagini”

II.- PRECIZARE

Am fost solicitat de jurnalisti asupra unui punct de vedere referitor la intalnirea sefului statului cu grupul de autointitulati „revolutionari de la Asociatia 21 decembrie”.

Fata de aceasta consider :

a. Maniera in care s-a prezentat aseara (08.09.2009) presedintele Traian Basescu este inadmisibila pentru raporturile sale cu institutia procuraturii si cu autoritatea judecatoreasca. Nu sub acest mod, nu cu acest ton si nu in aceasta maniera seful statului trebuie sa se raporteze la institutiile puterii judecatoresti.

b. Preşedintele Traian Băsescu se face vinovat de o “imixtiune inadmisibilă” în actul de justiţie prin medierea dintre revoluţionari şi responsabilii autorităţilor abilitate în dosarul Revoluţiei , dar şi de o postură degradantă vorbind cu “impostorul” Teodor Mărieş – un ins pus pe scandal permanent care vorbeşte în numele Revoluţiei, desi revoluţionarii autentici nu îi acordă acest drept. El nu are calitatea si nici abilitarea conferita de un certificat de revoluţionar, fiind considerat ca un impostor in calitatea de preşedinte ale Asociaţiei..

Mărieş işi aroga calitatea de revoluţionar, deşi nu s-a aflat în noaptea de 21 decembrie 1989 la baricada de la Intercontinental (fiind “portar la o echipă de fotbal din Caransebeş).

c. Consider ca este degradant pentru şeful statului ca prin astfel de atitudini sa incurajeze exercitarea de presiuni asupra procurorului-şef, folosindu-se de asemenea indivizi care nu au autoritatea morală să vorbească în numele Revoluţiei şi revoluţionarilor.

Acesta este un lucru care m-a surprins neplăcut iar pentru preşedinte ar trebui să constituie un element de reflecţie, să nu se mai lase antrenat în asemenea chestiuni,să verifice cu cine are de-a face şi să nu se mai afişeze cu oameni care degradează insusi statutul de şef al statului.