BRASOV

 

 

Particip la Turneul Electoral al candidatilor PSD din judetul Brasov.

Candidatul nostru la presedintia Consiliului Judetean Brasov, senatorul PSD Otilian Neagoe a fost şi este pregătit să preia puterea. Pentru primariile structurilor teritoriale PSD-istii brasoveni  şi-au recrutat oameni buni care au demonstrat seriozitate, capacitate şi competenţă. Aceasta este afirmatia pe care am facut-o la conferinţa de presă susţinută miercuri la Braşov.
            Dacă urmăriţi guvernările care s-au succedat la noi, coaliţiile nu au fost fericite. Au amplificat fenomenul clientelismului. Când sunt patru sau cinci partide într-o coaliţie, sunt şi patru sau cinci clientele şi intervin tot felul de probleme.
            Vor urma intalnirile cu alegătorii din Zărneşti, Prejmer, Hărman şi din municipiul reşedinţă de judeţ iar dupa amiaza este rezervata participării la un spectacol folcloric la Sala sporturilor. La intoarcere voi comenta impresii detaliate

 

Pana atunci voi publica continuarea comentariului lui Victor de pe blogul sau.. Consider ca aceasta se impune iar autorul nu are obiectii :

 

« O intrebare pentru Robert Turcescu

Despre ce vorbim aici???

mai 14, 2008

Unii nu sunt capabili sa inteleaga, altii nu vor sa inteleaga. Pentru prima categorie am sa fac urmatoarele precizari :

Nu exista fapte, nu exista probe reale care sa sustina ideea aberanta ca Presedintele Iliescu a fost implicat in mineriadele din anii ‘90. Nici nu ar avea cum. Totul este o facatura politica.

Exista doar declaratii fanteziste ale unor asa zisi reclamanti care isi dau cu parerea. Acestia sunt probabil chiar cei ce au contribuit la intentia de destabilizare a tarii si inlocuirea prin forta a conducerii alese democratic. Au fost niste ani tulburi.

“Ani tulburi” pentru ca :

In 12 Ianuarie 1990 s-a desfasurat comemorarea victimelor din decembrie ‘89. Comemorarea s-a transformat brusc intr-o manifestatie violenta.

In 28 Ianuarie 1990, sediul Guvernului Romaniei a fost atacat si incendiat de grupuri violente.

In 18 Februarie 1990, sediul Guvernului a fost practic distrus, iar vice-prim ministrul a fost amenintat cu moartea.

In 22 Aprilie, odata cu inceperea campaniei electorale, Piata Universitatii este ocupata, organizatorii apeland practic la o metoda ilegala pentru sustinerea si promovarea opozantilor lui Ion Iliescu. In acelasi timp pe intreaga durata a manifestatiei, Presedintele Iliescu a fost denigrat, calomniat, s-au strigat lozinci unele de nedescris. In sfarsit, asa cum am mai scris, poate ca pentru unii dintre noi era necesara aceasta refulare insa adevarul istoric trebuie scris asa cum a fost. Nu trebuie reinventat.

Cu toate acestea, Presedintele Iliescu intelege ca pe undeva exista si dorinta unora dintre participanti de a se manifesta liber si lasa manifestatia sa curga fara sa o deranjeze cu nimic.

In timp ce organizatorii meschini, stiau cu precizie ce urmaresc, participantii la fenomenul Piata Universitatii se aflau acolo pentru a asista si a se manifesta in cadrul primului MARE CIRC LIBER dupa anii de dictatura. Privind retrospectiv raman la parerea ca desi oamenii au fost pacaliti, desi scopul oragnizatorilor era meschin, Piata Universitatii a fost un fenomen necesar. Indiferent de scopul organizatorilor a existat si o manifestare sociala si culturala acolo. Paradoxal sau nu acest lucru a fost posibil tocmai datorita ignorantei participantilor. Asta este insa strict parerea mea personala.

Cu riscul de a ma repeta, subliniez ca Presedintele Iliescu sesizeaza caracterul ilegal al manifestatiei dar si intentia meschina, ordinara, a organizatorilor de a se folosi de frustrarile oamenilor, de dorinta acestora de a se exprima liber, deci sesizeaza toate acestea, si totusi nimic si nimeni nu intervine pentru a tulbura desfasurarea evenimentelor din Piata Universitatii.

Incercarile repetate ale Presedintelui Iliescu de a intra in dialog cu organizatorii manifestatiei s-au lovit de pozitia rigida a acestora.

Rezultatul alegerilor din 20 Mai 1990, adica 85% dintre votanti in favoarea lui Ion Iliescu, ii descumpaneste atat de tare pe principalii organizatori incat in sfarsit decid sa-si ia jucariile si sa paraseasca piata. Manifestantii se retrag de asemenea.

Totusi, piata continua sa fie ocupata de corturile urat mirositoare ale unora care isi ziceau “grevistii foamei” sustinuti de doua organizatii : “Alianta Poporului” si “Asociatia 21 Decembrie”.

Urmeaza o perioada de negocieri a autoritatilor cu asa zisii grevisti ai foamei. In tot acest timp, cetatenii puneau presiune pe autoritati sa redea circulatiei zona Piata Universitatii. Practic, unul dintre cele mai importante noduri in reteaua de trafic a Capitalei era ocupat abuziv.

Intr-un final, asa zisii grevisti care isi schimbau revendicarile de la o ora la alta in functie de ce li se dicta de catre cei ce stateau in spatele lor, adica “ia incercati-o ba pe asta, poate tine”, inteleg la un moment dat sa puncteze clar revendicarile si aleg sa ceara doar infiintarea unui post de televiziune “independent”.

Asa zisii grevisti ai foamei semneaza o intelegere cu Guvernul si promit sa paraseasca Piata.

Pe baza acestei intelegeri , Premierul Petre Roman aproba masurile de eliberare a pietei, masuri propuse de Ministrul de Interne.

Politia intervine in piata in dimineata zilei de 13 Iunie 1990 insa din senin apar grupuri organizate care veneau dinspre strazile laterale. Incepe o lupta de gherila in care Politia este depasita.

Actiunile Politiei din acea vreme sunt rezultatul slabei pregatiri, a lipsei de experienta in lupta de strada. Sa nu uitam, Politia actiona timorat, ca urmasa a fostei Militii fiind supusa oprobiului public in nenumarate randuri.

Urmeaza atacarea de catre aceste grupuri organizate a unor institutii fundamentale ale statului de drept: Televiziunea, SRI, Ministerul de Interne, Politia Capitalei. Unele dintre acestea sunt devastate.

In seara de 13 Iunie, Presedintele Iliescu se adreseaza tarii prin intermediul televiziunii si al radioului. Domnia Sa informeaza despre evenimentele survenite si cere sprijinirea autoritatilor in demersul de restabilire a ordinii.

Politia fiind scoasa din joc, Presedintele Iliescu face un apel catre Armata pentru a ajuta la apararea institutiilor atacate.

Armata intervine cu intarziere dupa numeroase ezitari. A nu se omite ca o parte dintre cadrele militare erau implicate in cercetari si procese legate de evenimentele din Decembrie 1989.

Trebuie subliniat ca Presedintele Iliescu nu avea nici atributiile si nici pregatirea necesara pentru a comanda actiunile Armatei. Actiunile Armatei apartin exclusiv conducerii executive a acesteia, legea si regulamentele militare fiind respectate intrutotul.

Urmeaza venirea minerilor. Pe fondul imaginilor transmise de Televiziunea Nationala in care Bucurestiul aparea intr-un nor de fum, cladiri si masini incendiate, era fireasca reactia emotionala a oamenilor. Ei tocmai isi alesesera Presedintele, conducerea, iar o mana de derbedei platiti si organizati paramilitar vroiau cu orice pret sa instaureze anarhia in tara si sa inlocuiasca prin forta conducerea aleasa in mod democratic.

Presedintele Iliescu a condamnat in repetate randuri faptele reprobabile ale unora dintre mineri. Occidentul a fost intoxicat de opiniile opozantilor lui Ion Iliescu, opinii in care acestia il acuzau aberant de “reprimare” , dar si de venirea minerilor.

Pai ce s-a “reprimat” doamnelor si domnilor?
Ce si pe cine au “reprimat” autoritatile??? Poate invers : grupurile paramilitare au “reprimat” actiunea mai mult decat legala-adica dupa semnarea unei intelegeri cu manifestantii, a Politiei.

Sigur, grupurile conectate ocult la cascavalul lui Soros si care activeaza in Romania si-au facut datoria si si-o fac in continuare. Iar Soros stie si poate sa foloseasca lobbystii din occident sau presa occidentala pentru ca acestia sa-i serveasca interesele.

Occidentul il doare in cot de noi asa cum l-a durut si atunci. Vad ca unii se ambaleaza ca atunci a fost momentul in care ne-am discreditat in ochii occidentului. Eu zic ca mai mult ne discreditam in ochii occidentului atunci cand unii romani ciordesc orice pe oriunde. Cred ca asta este motivul pentru care Italia vrea reintroducerea vizelor pentru Romania si nu venirea minerilor. Parca dupa venirea minerilor si inca sub conducerea Presedintelui Iliescu am intrat in NATO….

Iar noi, ce facem? Ne punem intrebarea : Cine i-a adus pe mineri?
Sau ne punem intrebarea : Cine a provocat actiunile care au determinat dorinta minerilor de a veni?

Cauza sau efect…

Despre ce vorbim aici???

 

Update

 

 

            Sunt intrutotul de acord cu comentariile colegilor de pe blogul meu in legatura cu pozitiile exprimate de Robert Turcescu si Emil Hurezeanu in emisiunea tv. „Feţele Cotidianului”.

 

Editorii „Cotidianului”, unii si aceiasi cu realizatorii de la Realitatea TV, slujesc aceiasi cauza si sunt orbiti de ura.

 

            Surprinzator este ca, dupa 18 ani, nu reusesc nici acum sa se vindece de „microbii„ raspanditi atunci, intr-o anumita conjunctura  „electorala„ – iar tineri precum Turcescu se lasa luati de val ! Ar fi fost cazul sa fi evoluat !

 

            Dreapta agresiva a generat, totdeauna asemenea fenomene !

 

La  “Comentarii” am primit un link, catre adresa :

 

http://bloggareala.wordpress.com/2008/05/13/o-intrebare-pentru-robert-turcescu/

 

cu voia lui Victor, cred ca merita publicat si aici:

 

O intrebare pentru Robert Turcescu

May 13, 2008

In aceasta seara la Realitatea TV, in cadrul emisiunii Fetele Cotidianului ,Robert Turcescu l-a atacat dur pe Ion Iliescu. I s-a alaturat cum era de asteptat Emil Hurezeanu. Nu stiu de ce, dar de fiecare cand ii vad figura acestui om, o asociez cu un sarpe. Nici ceilalti participanti la emisiune, cu exceptia lui Mircea Dinescu, nu au vrut sa fie mai prejos. Fiecare interpreteaza faptele si evenimentele prin prisma propriei gandiri si a propriilor interese.

Totusi, sa te departezi atat de mult de realitatea istorica cum au facut-o cei doi in aceasta seara, gasesc ca este mai mult decat deplasat. Turcescu si Hurezeanu ne-au vorbit despre atacurile minerilor asupra sediilor partidelor istorice si despre umilinta la care au fost supusii liderii acestora. Despre Fenomenul Piata Universitatii si despre cum a “innabusit” Presedintele Iliescu aceasta manifestare. Despre raspunderea lui Ion Iliescu pentru tot ce este rau in tara asta. Unul dintre participantii al frumoasa emisiune, ne-a vorbit chiar despre oamenii politici din ziua de astazi, despre comportamentul lor imoral si evident a gasit vinovatul : Ion Iliescu.

Cei doi, Turcescu si Hurezeanu au debitat atat de multe tampenii incat ma vad nevoit sa incalc temporar decizia de a sta departe de bloguri si am sa scriu cate ceva.

Ca martor activ al evenimentelor din anii ‘90 pot avea si eu ceva de spus. Pot spune spre exemplu ca fenomenul Piata Universitatii a fost initial o manifestare sociala si culturala necesara in Romania dupa atatia ani de dictatura. Toata lumea s-a manifestat asa cum si-a dorit dupa anii de privatiuni. Totusi nu pot sa nu constat ca “Fenomenul” s-a declansat absolut intamplator si perfect legal odata cu inceperea campaniei electorale din acel an. Prima campanie electorala dupa Revolutie.

Unii s-au bucurat ca pot canta in gura mare in centrul Bucurestiului, altii ca pot striga “Jos Iliescu” fara ca nimic sa li se intample altii pentru ca se puteau intalni si comenta cu ceilalti, ceea ce era inedit la acea vreme. Cu alte cuvinte, aveai nu aveai ce face dadeai o fuga si prin Piata. Asa cum facem noi astazi pe bloguri.

Practic asta a fost Fenomenul Piata Universitatii. Regasirea acelor libertati atat de mult dorite. Unul dintre cei care au facut posibla aceasta manifestare a fost Presedintele Iliescu prin faptul ca nu a deranjat cu nimic manifestantii pe toata perioada desfasurarii. Desi indreptatite sa intervina sub acoperirea legii, autoritatile au fost tinute departe de manifestanti.

Dupa un timp ,unii dintre cei care faceau jocurile la vremea aceea in occident si care isi doreau puterea, aceiasi care au creat fenomenul Piata Universitatii, au realizat ca autoritatile nu cad in capcana intinsa si nu trimit fortele politienesti pentru a opri manifestarile.

Incercarea de a influenta primele alegeri libere prin organizarea unei manifestari de acel tip a dat gres pentru ca la 20 Mai in plina desfasurare a “fenomenului”, Ion Iliescu este votat Presedinte al Romaniei cu un scor electoral de 85% din voturile exprimate!!!

“Manifestatia Golanilor” cum a fost ea denumita ironizand o remarca a Presedintelui Iliescu la adresa participantilor , ramasese fara obiect. Principalele organizatii care provocasera fenomenul au decis sa se retraga.

Rand pe rand, oamenii de calitate au parasit piata in primul rand pentru ca nu mai era nimic de aflat, nimic de spus. Apoi incepusera sa se adune scursorile. Adusi sau nu de cineva nu stiu dar este clar ca la un moment dat, “fenomenul” mirosea a urina. Adica daca te apropiai de Piata Universitatii mirosea a urina. Rau de tot. Oamenii isi instalasera corturi. Pe fiecare dintre ele scria ‘Greva Foamei” .Tot felul de figuri din ce in ce mai dubioase.

In ziua de 11 iunie vicepremierul Vatasescu se intalneste cu o delegatie a asa zisilor grevisti ai foamei. Acestia ramasesera cu o singura revendicare si anume asigurarea unui post de televiziune independent. In urma negocierilor, grevistii il asigura pe Vatasescu ca vor parasi zona Piata Universitatii si semneaza o intelegere de incetare a grevei foamei.

Doua dintre organizatiile care au provocat manifestatiile din Piata Universitatii au fost “Asociatia 21 decembrie” si ” Alianta Poporului”. Acestia NU s-au retras odata cu restul organizatiilor imediat dupa rezultatele alegerilor ci au ramas in piata motivandu-si alegerea prin faptul ca sunt solidari cu grevistii foamei.

Odata ce grevistii foamei au semnat o intelegere cu Guvernul si au declarat ca parasesc piata, primul ministru Petre Roman a aprobat propunerea ministrului de interne de evacuare a pietei.

In dimineata de 13 Iunie autoritatile au decis sa intervina pentru a-i dispersa pe cei care mai erau in piata. Surprinzator sau nu incepe o adevarata lupta de gherila pe strazile Bucurestiului. Institutii fundamentale ale statului de drept sunt atacate din senin. Sediul Politiei, al Ministerului de Interne, al SRI dar si Televiziunea erau punctele atacate de grupuri organizate aparute de nicaieri. Acestia nu erau in piata in momentul interventiei Politiei.

Situatia scapase de sub control. Autoritatile nu faceau fata. Politia era “out of business”. Interventia armatei nu era posibila. Reprimarea cu gloante a unei manifestatii fie ea chiar si violenta era ceva de neconceput la acea vreme.

A urmat venirea minerilor care ramasesera ultima solutie pentru restabilirea ordinii. Ori se ducea dracu autoritatea si puterea aleasa in mod democratic in primele alegeri libere de dupa Revolutie, ori ar fi urmat sa ne supunem cu totii unei minoritati care dorea sa se instaleze la putere cu forta. O minoritate care era sponsorizata din exteriorul Romaniei.

Cine a concertat acele miscari, acele lovituri spre institutiile fundamentale ale statului de drept? Acum nu se intreaba decat cine i-a chemat pe mineri. Dar cine a stat in spatele celor care au atacat si au dat foc Ministerului de Interne, Sediului Politiei etc nu ne mai intrebam? Chestiunea asta nu o mai anchetam?

As avea niste raspunsuri aici dar ma abtin. Sunt foarte hazlii articolele precum si pozitiile unora care il acuza pe Ion Iliescu de mineriada din iunie ‘90 care trec asa foarte natural peste faptul ca niste baieti tocmai atacau intamplator institutiile statului…

In final, cum necum, Presedintele Iliescu a asigurat STABILITATEA si continuitatea fragedei democratii din acei ani. O fi mult , o fi putin. Eu unul nu stiu ce sa zic dar cu siguranta Turcescu si Hurezeanu au raspuns la intrebarea asta. Pentru ca fiind in slujba Cotroceniului via Vantu FNI este firesc sa le stie pe toate.

Ca niste oameni mari….

Totusi as avea o intrebare pentru Turcescu - retorica evident : mai baiete, nu este o ticalosie fara margini sa nu ai habar despre istoria evenimentelor si pentru simplul motiv ca te plateste ecscrocul ala de Vantu sa faci afirmatii ca si cum tu ai intelege ce s-a intamplat atunci?

CATEVA RASPUNSURI

 

 

isabellelorelai 

 

            Ai dreptate! Toate iesirile publice ale d-lui Basescu din ultima vreme sunt încalcari flagrante ale atributiunilor sale constitutionale. Amestecul sau direct în campania electorala pentru alegerile locale, atacurile la persoana, limbajul utilizat dezonoreaza functia de sef al statului. Nu am de gând sa ma cobor la nivelul obsesiilor sale si sa-i raspund la fiecare atac.

 

            Ma bucur ca a functionat solidaritatea umana si prin intermediul blogului nostru.

 

 

Maria Barbu

 

            Fara îndoiala ca iesirile publice ale presedintelui, cu atacuri la persoane si maniera în care o face nu ramân nereceptate si apreciate ca atare în exterior, la partenerii politici si la cei de afaceri. În Craiova era înca proaspata impresia penibila produsa de “sagetile” reciproce ale presedintelui si premierului, la ceremonia de semnare a documentului de preluare a DAEWOO de catre FORD.

            Doresc sa-mi exprim sentimentele de solidaritate cu dumneavoastra pentru iesirile impertinente si atacurile grosolane ale individului sau individei care semneaza “augustin” pe blogul lui Cristian Diaconescu. Asemenea oameni trebuie ignorati, nu merita sa fie luati în seama!

 

            Dacy

 

            Este adevarat ca în lumea dominata de obsesia banului, a îmbogatirii, exemplul doamnei Radescu apare ca o exceptie. Sper sa nu fie “pe cale de disparitie”.

 

            agnosticus

 

            Are dreptate ca, din pacate, generozitatea si “omenia” se întâlnesc, mai degraba, la oameni simpli, modesti si chiar saraci. Bogatii devin mai putin receptivi la nevoile altora.

 

isabellelorelai  remarca mai ales receptivitatea si prezenta pensionarilor, a oamenilor din vechea generatie, la actiuni de solidaritate.

 

Horia Blidaru

 

            Sunt de acord cu ceea ce spui, ca ar trebui mai mult popularizate asemenea oameni si fapte, care stimuleaza solidaritatea umana.

 

De aceea, am apreciat si unele emisiuni ale unor posturi de televiziune care stimuleaza asemenea gesturi. Cred ca misiunea unor forte de stânga, a unui partid social-democrat sau a celor ce au sentimente si deschideri de esenta social-democrata trebuie sa fie aceea de a cultiva în societatea noastra spiritul de solidaritate, de echitate si justitie sociala. Si aceasta se face atât la nivel politic, cât si în viata zilnica si în practica relatiilor umane. Scoala trebuie sa devina un vector de cultivare si de formare a unor asemenea comportamente.

 

            mirelateodorescu

 

             Sunt de acord – atât adunarea de la Craiovita, cât si cea de la Bailesti, la care au participat foarte multi oameni – au fost foarte vii si încurajatoare. Acelasi lucru l-am constatat si la întâlnirile din judetele Olt si Calarasi.

 

 

                                                                          

 

            cirlovacristian

 

            Candidatul PSD pentru presedintia consiliului judetean este actualul vicepresedinte Dragan – inginer constructor, un om care am constatat ca se bucura de o buna apreciere din partea cetatenilor, un bun cunoscator al problemelor judetului.

 

 

            Mihnea Stoica

 

 

            Parerile lui Tuca despre blogeri sunt subiective. Depinde ce bloguri urmareste. Eu am avut placerea sa întâlnesc pe blog oameni interesanti si interesati de probleme serioase; dialogul nostru este, cred, benefic si civilizat, chiar si când se exprima pareri contrarii.

            Mai degraba împartasesc parerea d-lui prof. Ion Borgovan, transmise de Victor, ca “presa de pe blog” devine o forma de exprimare a societatii civile si trebuie apreciata ca atare.

           

Informatia oferita de  Sorin Platon  despre întâlnirea de la Bran-Brasov a activistilor PES este binevenita si interesanta.

DESPRE DUNARE SI… NOI

 

 

In vizitele efectuate in cele trei judete dunarene – prilej cu care am vizitat si cateva porturi la Dunare ( Corabia, Cetate, Oltenita, Calarasi) am desprins, din nou, o concluzie - printre orasele care au avut cel mai mult de suferit , in perioada tranzitiei, prin prabusirea  activitatilor industriale, se inscriu si unele orase situate pe malul Dunarii.

 

            Daca, spre exemplu, in judetul Olt, platformele industriale din Slatina si Caracal au reusit, cumva,  sa supravietuiasca si unele unitati chiar sa cunoasca o dinamica pozitiva ( precum fabrica de tevi laminate de la Slatina sau fabrica de vagoane de  la Caracal , pe care le-am vizitat) – Corabia, la fel ca si Oltenita, ca si alte foste porturi cerealiere dinainte de razboi au cunoscut un declin grav, prin incetarea activitatii unor unitati industriale (fabrica de fibre sintetice, tabacaria minerala, si fabrica de zahar din Corabia, sau santierul naval, filatura de bumbac, crescatoria si abatorul de porci din Oltenita)

            Situatia este similara si pentru alte orase de la Dunare.

 

            Inainte de razboi, viata economica a acestor orase era legata de activitatea portuara. In zona de sud a tarii se realiza cea mai importanta cantitate de cereale ( grau si porumb ) din care o buna parte forma obiectul exportului. O mare parte a populatiei orasului Oltenita, spre exemplu, era angrenata in activitatile de transport al cerealelor, de pe campurile din jurul orasului, apartinand detinatorilor de mari suprafete de teren arabil, spre magaziile detinatorilor de cereale, situate in oras (cca.40 de magazii) in jurul carora se aflau cam tot atatea carciumi. Transportul era efectuat de carutasi, angajati de negustori (o buna parte din cetatenii orasului fiind detinatori de carute si cai). Iar, cand soseau slepurile in port – transportul cerealelor din magazii in port, unde erau incarcate in vase de muncitorii din port (docherii) portul nefiind dotat cu mijloace tehnice de ridicat (macarale) ca in zilele noastre..

 

            Dupa razboi a disparut transportul naval (inlocuit cu transportul auto si feroviar) ca si activitatea portuara. In schimb, au aparut unitati industriale, care au preluat dinamica vietii economice a oraselor respective, asa cum am mentionat pentru cele doua orase evocate. Eu cred ca pe langa unele posibile investitii industriale care sa reanime viata economica a acestor orase, ar fi posibila relansarea nu atat a transportului fluvial de marfuri, dar mai ales o activitate turistica legata de fluviu si localitatile dunarene.

 

Austriecii au inceput sa organizeze croaziere cu vase de pasageri pe Dunare, mergand pana in Delta si la Marea Neagra. Din pacate, orasele noastre dunarene nu ofera nici o atractie, care sa-i retina pe pasagerii care se deplaseaza pe Dunare. Uneori se fac opriri ale navelor la Giurgiu sau Oltenita pentru o vizita, cu autocarele spre Bucuresti, fara insa a se oferi vre-o atractie in portul de popas. Unele amenajari simple, conjugate cu oferte primare, produse mestesugaresti specifice, diferite pliante, albume, alte materiale informative, ar putea face mai atractive popasurile turistilor straini si ar concura la sustinerea unor activitati economice si realizarea de venituri de catre cetateni. Corabia dispune, spre exemplu de cateva situri arheologice intersante; langa Oltenita exista deasemenea un sit legat de cultura Gumelniţa. Si acestea ar putea fi amenajate sa devina puncte de interes pentru turisti.

 

            Porturile dunarene si Dunarea (mai ales Oltenita si Giurgiu si chiar Calarasi) ar putea deveni puncte de atractie pentru bucuresteni, pentru sfarsit de saptamana, pentru excursii in timpul concediilor. Dunarea este mai aproape decat muntii Carpati, spre care se indreapta fluxuri mari de bucuresteni la fiecare sfarsit de saptamana.

 

            Exista multe legaturi, atat pe sosea cat si pe calea ferata. Aceste deplasari ar fi chiar mai ieftine pentru cetateni si ar slabi presiunea asupra traseelor foarte aglomerate de pe soselele suprasolicitate spre traseele montane.

 

            Am dialogat pe aceste teme cu reprezentantii judetelor si localitatilor vizitate. S-ar impune, insa, un program corelat, la nivel  national, care sa vizeze atat unele masuri legislative, stimulatoare, cat si sprijinirea unor initiative privind investitii si activitati care sa lanseze astfel de proiecte – atat amenajari in porturi, pe maluri, pe insulele dunarene, cat si aparitia si sustinerea activitatii unor agenti dotati cu nave de pasageri pentru activitati de agrement.

 

            Am apreciat initiativa poetului Mircea Dinescu, cel care s-a decis sa investeasca in amenajarea zonei care a apartinut candva fostului port cerealier Cetatea. A reusit deja sa realizeze chiar pe malul Dunarii un punct de atractie – cu cateva spatii de cazare, prin amenajarea fostei cladiri a administratiei portuare, un spatiu de posibile concerte si alte actiuni culturale,  dintr-o fosta magazie, transformata cu mult gust. Are posibilitati sa amenajeze inca trei cladiri anexe pentru spatii suplimentare de cazare. Cadrul natural, dominat de padurile de plopi din zona, este in sine foarte atragator. Cred ca va deveni un punct de interes pentru mici popasuri ale unor participanti la croaziere pe Dunare. Este un exemplu a ceeace s-a putut face pentru a pune in valoare cadrul natural oferit de Dunare.     

UN GEST DE OMENIE

 

 

 

In ultimele zile am colindat trei judete Olt, Dolj si Calarasi) in cadrul campaniei electorale pentru alegerile locale. Am participat, desigur, la numeroase intalniri cu alegatorii, am vizitat unele unitati economice, primarii, scoli, am stat de vorba cu oameni diferiti.

 

As vrea sa ma refer, acum, doar la o persoana pe care am reintalnit-o in comuna Dor Marunt din judetul Calarasi. Spun ca am reintalnit-o, pentru ca am cunoscut-o, prima data, la cabinetul meu din Bucuresti, intr-o audienta la solicitarea Domnieisale. Doamna Radescu – pensionara, veteran de razboi, ramasa singura, dupa moartea sotului si a copiilor (morti intr-un accident) – nu venise sa-mi ceara ceva pentru Dsa.( locuieste singura intr-o garsoniera din Bucuresti ), ci pentru a solicita un sprijin, pe plan local, pentru ridicarea bisericii dintr-un sat din comuna Dor Marunt, unde este inmormantat sotul Dsale, fost inginer, care a lucrat peste douazeci de ani la construirea si exploatarea sistemelor de irigatii din Baragan.

 

De fapt, dupa moartea copiilor, a vandut apartamentul acestora  si din banii primiti - jumatate i-a donat pentru sprijinirea sinistratilor din comuna Chiselet, inundata de Dunare cu doi ani in urma, iar cealalta jumatate a donat-o pentru constructia bisericii din Dor Marunt, unde este inmormantat sotul.

 

Am avut deci placerea sa o reintalnesc chiar la locul unde a inceput constructia bisericii, din banii donati de doamna Radescu. Satenii prezenti o cunosteau si au apreciat acest gest pentru ca vor avea astfel o biserica aproape de casele lor.

 

La adunarea din centrul comunei Dor Marunt a fost primita cu caldura si aplaudata de cei prezenti.

 

Iata deci, ca mai sunt si ASTFEL DE OAMENI ( femeie simpla, modesta, fara avere , dar plina de generozitate ) – intr-o lume in care avaritia, lacomia si “fripturismul “ apar in formele cele mai stridente si hidoase.

EXCLUSIV PENTRU BLOGERI

A inceput campania electorala. Am primit invitatia de a participa la prezentarea programelor candidatilor PSD din aproape toate judetele. Incerc, in limita posibilitatilor, sa onorez cat mai multe invitatii. Dar, nu pot neglija activitatea senatoriala precum si obligatiile, asumate anterior, derivate din relatiile internationale.

Ma aflu in judetul Olt. Primele impresii de campanie si cateva concluzii le voi prezenta la intoarcere.

Pana atunci, tin sa public un material de interes (pentru lumea virtuala) publicat astazi in presa locala :

« Olt: Iliescu l-a convins pe candidatul PSD la şefia CJ să-şi facă blog »

Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, l-a convins miercuri pe candidatul PSD Olt la şefia Consiliului Judeţean să îşi facă blog, după ce i-a arătat, la Primăria din Redea, cât de uşor se poate comunica prin intermediul acestuia.

Ion Iliescu, aflat în judeţul Olt pentru susţinerea candidaţilor PSD la alegerile locale, s-a oprit la sediul Primăriei din Redea pentru a-şi verifica e-mailurile şi mesajele primite pe blog. El a ţinut să le arate celor din jurul său, persoane din conducerea PSD Olt, cât de uşor se poate comunica acum prin intermediul internetului şi cât de util este un blog pentru a afla părerile celorlalţi despre acţiunile tale şi a face schimb de opinii.

Iliescu a spus că citeşte toate mesajele primite pe blog şi încearcă să răspundă tuturor, în măsura în care acestea sunt pertinente şi civilizate.

În timpul discuţiei cu candidatul PSD la preşedinţia Consiliului Judeţean Olt, Paul Stănescu, Ion Iliescu l-a convins pe acesta să îşi facă un blog. Stănescu a spus că până la finele săptămânii va avea blog personal, pe care vor fi postate proiectele sale politice, dar şi opinii personale despre diferite evenimente.

ALTE COMENTARII

 

cirlovacristian  În legătură cu aderarea Turciei la Uniunea Europeană (deşi se află în relaţii de asociere de cca. 30 de ani) sunt, precum se ştie, multe rezerve – nu atât din  punct de vedere economic, Turcia cunoscând o dezvoltare remarcabilă (a 7-a putere economică în Europa şi a 14-a în lume), cât, mai ales, din punct de vedere politic.

            Chestiunea comportă o analiză mai complexă. Turcia se află sub o presiune permanentă, pe plan intern şi internaţional, din partea fundamentalismului islamic. În momentul de faţă există o acţiune a Curţii Constituţionale de punere în discuţie a constituţionalităţii partidului de guvernământ. Oricum, e de preferat menţinerea Turciei aproape de Europa, decât îndepărtarea ei, ceea ce ar favoriza forţele fundamentaliste.

            În ce priveşte fenomene de corupţie, nu ştiu dacă Turcia este cea mai contaminată de această “epidemie”.

 

 

emigrantul  Reacţiile din ţările occidentale la adresa imigranţilor, în general, amplificate de unele comportamente infracţionale şi de crimele săvârşite de unii compatrioţi de-ai noştri au motivaţia lor. Sigur că este exacerbată şi de unii interesaţi din punct de vedere politic, electoral – cum a fost alegerea primarului Romei.

Ce ar fi fost dacă, să spunem, americanii i-ar fi identificat pe mafioţi cu italienii în general. Şi nu se compară efectele mafiei asupra societăţii americane cu infracţiunile unor imigranţi români, în Italia! Este aberantă această acţiune a media italiană împotriva românilor, mai ales că Italia are cea mai amplă experienţă a unei migraţii masive de italieni, după al doilea război mondial, în Europa şi în SUA.

 

 

isabellelorelai  Reacţia politicienilor occidentali este diferită, funcţie de orientările politice şi de nivelul de informare şi de receptare a fiecăruia. În general, însă, trebuie să constatăm că cea mai mare parte a oamenilor politici adoptă o poziţie responsabilă şi echilibrată.

 

 

Radualexandru  Nu este vorba că Uniunea Europeană s-ar fi compus “pe fugă”. Din contră, procesul de lărgire a parcurs etape succesive, care au durat destul de mult. Vă amintesc că România a obţinut statutul de ţară asociată în 1994 şi a devenit membru cu drepturi depline de-abia în 2007.

 

            În plan global, statutul Europei s-a modificat, de-a lungul istoriei, de la poziţia de centru al economiei mondiale pe vremea existenţei imperiilor coloniale (mai ales englez şi francez), până la aceea de “vioara a doua” sau chiar a treia, cum spuneţi dumneavoastră. De aceea, consolidarea structurilor sale constituie şi rezolvarea unor probleme esenţiale – cum este reducerea decalajelor dintre ţările dezvoltate din Vest şi cele aflate în tranziţie din Est, ca şi consolidarea modelului social european – sunt căi de creştere a rolului Uniunii Europene şi a Europei, în context global.

AM INTALNIT TINERI MINUNATI…

 

Astazi, intrand in cladirea Parlamentului, preocupat de activitatile ce urmau sa se desfasoare, am fost oprit de cativa tineri care m-au rugat sa ma apropii de grupul lor. Am acceptat, cu placere. Erau studenti ai Facultatii de Relatii Externe si Europene ai Universitatii din Oradea. Vizitau Palatul Parlamentului.

 

 

Am discutat putin. Au dorit sa ne fotografiem impreuna.

 

 

Public fotografiile cu speranta ca unii dintre acesti tineri minunati vor ocupa in viitor locurile din Parlamentul national sau european.

 

 

PE MARGINEA UNOR COMENTARII

 

Radualexandru    –  legat de locul şi rolul Uniunii Europene şi al Europei, în general, am prezentat pe blog textul intervenţiei mele la “masa rotundă a foştilor şefi de stat”, consacrată tocmai acestei teme. Sper că răspunde şi preocupărilor dumneavoastră.

 

 

Victor   – remarca d-nei  Anca Chiser - pe care o menţionaţi în legătură cu reducerea cheltuielilor militare, ca un pas spre rezolvarea unor probleme actuale, e valabilă. Am citat şi la „Forumul din Tunis” cifrele prezentate de Lester Brown în cartea sa “Plan B 3.0″, în care propune un buget anual pentru combaterea sărăciei, pe de o parte, şi refacerea pământului, pe de altă parte, care ar necesita cca. 190 mld. dolari anual, în timp ce bugetele militare ale principalelor state pe 2006 însumează peste 1200 mld. dolari, din care jumătate – SUA. Ar fi suficientă o reducere cu 20% a bugetelor militare pentru a acoperi cele două obiective vitale pentru civilizaţie.

 

 

Sorin Platon   – îţi mulţumesc pentru invitaţie, dar am deja stabilit un alt program (inclusiv pentru Ziua Europei); la Braşov voi fi prezent în ziua de 14 mai.

 

 

cirlovacristian   – aveţi dreptate că problema energetică e primordială; nu întâmplător se află în prim-planul agendelor tuturor factorilor, la nivel internaţional şi naţional, inclusiv în legătură cu problemele acute ale “încălzirii globale” şi schimbărilor climatice. Nu e, însă, uşor să se “impună” la nivel de “asociaţii” de state. Ştiţi bine că acesta a fost şi obiectul Protocolului de la Kyoto din 1998, pe care Statele Unite (principalul contributor la degajările de gaze de seră, în special CO₂) nu l-au semnat, încă, nici astăzi!

 

 

globetrotter58   – Globalizarea este un proces obiectiv şi, în esenţă, benefic. Dar, acesta nu e un proces mecanic şi nici administrativ. Rolul statelor naţionale va rămâne, încă multă vreme, important. Chiar şi în Uniunea Europeană, procesul de integrare nu anulează rolul statelor naţionale. Are loc un proces de adaptare şi de armonizare a acţiunilor în plan local, naţional şi internaţional. Cu atât mai mult, la nivel global, unde nu există niciun fel de autoritate de decizie (deciziile ONU şi ale organismelor specializate sunt rezultatul armonizării poziţiilor; cei ce acţionează sunt tot statele).

            Scăderea populaţiei, precum vedeţi, nu e posibil de luat în seamă. Ea are loc, paradoxal, în majoritatea ţărilor bogate şi creşte în cele sărace (România şi unele ţări în tranziţie fac excepţie de la regulă). Soluţia, de asemenea, nu poate fi lichidarea fizică a celor săraci (cum lăsaţi de înţeles!). Nu este vorba de a putea realiza, vreodată, egalitate deplină. Insă, eliminarea sărăciei şi, în primul rând, a celei extreme, este pe deplin realizabilă, ca şi a obiectivului “egalităţii de şanse”.

            Faptul că ţările mai sărace îşi protejează mai puţin resursele şi le folosesc cu o eficienţă mai mică nu este un paradox! Acesta este tocmai rezultatul nivelului tehnologic mai redus, ca şi al educaţiei, disciplinei sociale, capacităţii administrative etc.

            Sugestia dumneavoastră de a limita  populaţia planetei la 3 mld. suflete este la fel de nerealistă! Ceea ce se petrece în mod real este o atenuare a ratei de creştere a populaţiei, la nivel global, cu tendinţe de plafonare (dar, probabil, nu sub nivelul de 10 mld.). Planeta dispune de resurse pentru supravieţuire a 10 mld. oameni – bineînţeles, în condiţii de gestiune raţională a lor!

 

 

emigrantul   – România nu este o ţară subdezvoltată, dar nu face parte nici din rândul celor dezvoltate. Şi eu mă îndoiesc în legătură cu aprecierile dumneavoastră privind nivelul de trai al canadienilor. Nu cred că în România se trăia mai bine decât în Canada, înainte de 1989.

 

 

emigrantul    – una  este “cunoaşterea” la nivel social, gradul de cultură al cetăţenilor, nivelul de dotare tehnologică a societăţii – care dă nota dezvoltării unei societăţi – şi altceva faptul că pot fi chiar analfabeţi, care să acumuleze bogăţii!

 

 

emigrantul    -  scenariul cu privire la rolul preşedinţilor consiliilor judeţene şi efectele alegerii uninominale a acestora – să rămânem, totuşi, optimişti! Avantajul acestui mod de a fi aleşi este creşterea responsabilităţilor acestora în faţa cetăţenilor. Altminteri, totul depinde de calitatea oamenilor, indiferent de modalitatea de alegere a lor.

 

 

Remarca lui  Victor este corectă!

 

 

Mihnea Georgescu   – nu este prima dată când participăm, împreună cu preşedintele Emil Constantinescu, la diferite reuniuni ştiinţifice, în ţară sau în străinătate, şi acest lucru este bine receptat. A fi adversari politici nu înseamnă ignorarea importanţei dialogului politic sau ştiinţific. Aceasta înseamnă comportament democratic.

 

 

dorelsandor  – mă bucur că ai “ieşit pe blog” – te salut şi te felicit.

 

 

serbangabriel1985   – am reţinut solicitarea dumneavoastră. Sunt dispus să ne întâlnim la mine la birou. Căutaţi-mă la telefon să convenim când să ne întâlnim.

 

Victor   – răspunsul dumneavoastră este corect. Este ceea ce, în alt fel, i-am răspuns şi eu lui   globetrotter58.

 

isabellelorelai  – Dezvoltarea turismului ţine atât de dezvoltarea şi modernizarea infrastructurilor (drumuri, alimentări cu apă şi canalizări, alimentare cu energie, telecomunicaţii etc.), ca şi de gradul de gospodărire şi de educaţie civică.

            La noi, din păcate, a scăzut spiritul civic, de respectare şi întreţinere a spaţiilor publice, inclusiv a spaţiilor verzi.

            Din acest punct de vedere, Istanbulul – o aglomerare urbană de cca 15 milioane de oameni – este un exemplu de bună gospodărire, de curăţenie şi grijă pentru spaţiile verzi, şi acest lucru s-a realizat în timp. Eu am vizitat prima dată Istanbulul în 1992. De atunci, an de an, oraşul s-a dezvoltat continuu şi, în acelaşi timp, a câştigat ca aspect şi nivel de gospodărire.

 

 

bucur  – îmi cer scuze că am întârziat cu răspunsul la unul dintre comentariile dumneavoastră. Nu m-au deranjat, nicicum, intervenţiile dumneavoastră pe blog. Din contră, am apreciat pertinenţa celor mai multe din comentarii. Mi-am exprimat dezacordul cu aprecierile dumneavoastră la adresa analizelor lui Lester Brown şi, fără nicio intenţie de a vă jigni, m-am referit la unele reacţii similare ale unor autori americani, care îi consideră pe “verzii” de azi ca fiind o variantă actuală a “roşiilor” de ieri. De asemenea, nu am apreciat corecte unele estimări jignitoare cu caracter generalizator la adresa PSD. Altminteri, respect opiniile argumentate ale oricui! Mi-ar părea rău să vă simţiţi cu ceva lezat de aprecierile mele.