Am participat astazi , a treia zi a Forumului, la panelul : « MIGRATIE SI SECURITATE”, prezidat de domnul Jaques Barrot, Vice-Presedinte al Comisiei Europene.
Prezint in continuare textul alocutiunii :
Intervenţia sustinuta joi 25 iunie 2009 la Forumul Crans Montana
Domnule Preşedinte,
Distinşi participanţi,
Doamnelor şi domnilor
Doresc in primul rand sa multumesc Comisarului European – domnului Jacques Barrot pentru cuvantul introductiv la tema panelului nostru.
Permiteti-mi cateva remarci asupra subiectului acestui panel :
1. Sfârşitul Războiului Rece nu a însemnat, din păcate, reducerea numărului şi gravităţii ameninţărilor la adresa păcii şi securităţii la nivel global, dimpotrivă. Ameninţările s-au înmulţit şi s-au diversificat, după cum au demonstra-o atentatele teroriste de la 11 septembrie, din Statele Unite ale Americii, din Spania şi din marea Britanie, din India, Pakistan şi din alte ţări asiatice. Mai mult, ultimele două decenii au consemnat eşecul neproliferării nucleare şi accesul tot mai multor state la arme de distrugere în masă şi la mijloace de ducere la ţintă.
Am asistat în aceşti douăzeci de ani la multiplicarea conflictelor armate, a războaielor civile, şi la genocidurile din Rwanda şi din Darfour. Extremisme de tot felul s-au făcut simţite, de la extremism religios la extremism motivat ideologic. Cu toate că economia mondială a cunoscut o creştere spectaculoasă în ultima jumătate de secol, sărăcia a rămas în continuare o mare problemă globală.
Nu putem să nu amintim aici şi schimbările climatice, care afectează mai ales ţările sărace. Măsurile luate pentru contracararea efectelor lor sunt ineficiente. Toate acestea au generat, în ultimele două decenii, ample fluxuri migratoare, la nivel global.
Ţările dezvoltate din emisferica nordică sunt ţinta de predilecţie a acestor fluxuri migratoare, nu doar pentru că aici există oportunităţi în plan economic, ci şi pentru că există democraţie, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, o mai mare toleranţă etnică şi religioasă, sisteme eficiente de protecţie socială.
Multă vreme aceste ţări din nordul dezvoltat, inclusiv ţările membre ale Uniunii Europene, au tolerat, între nişte limite, pe lângă emigraţia legală, şi o anumită emigraţie ilegală. Motivele au fost în principal de natură economică: aceste ţări se confruntă cu fenomenul îmbătrânirii populaţiei, cu efecte asupra creşterii economice, a costurilor protecţiei sociale şi a sistemelor de pensii.
Dacă migraţia legală facilitează integrarea noilor veniţi în ţesutul social al patriei de adopţie, nu acelaşi lucru îl putem spune despre migraţia ilegală. Aceasta generează conflicte de natură etnică şi religioasă, xenofobie şi rasism, violenţă şi respingerea în bloc a fenomenului. Pe acest fond, la alegerile europene din această lună am asistat la ascensiunea extremei drepte, veste proastă pentru procesul integrării europene.
2. Extinderea spre est a UE şi primirea a 12 noi ţări membre a născut, cum se vede, temeri şi tensiuni în vestul Europei. Ele sunt de înţeles. Dar, primirea noilor membri a oferit o oportunitate UE să se afirme ca un actor politic major în plan global, cât şi în plan economic. Aderarea noilor membri are un cost, dar el nu este atât de mare pe cât s-a spus de către eurosceptici, ba, mai mult, avantajele aderării depăşesc cu mult costurile.
Un cost îl reprezintă şi problemele sociale determinate de migraţia forţei de muncă din estul în vestul Europei. Ea a născut o serie de reacţii de respingere, motivate economic, dar şi civilizaţional. Integrarea muncitorilor din est nu este uşoară. Dar nici atât de grea pe cât lasă de înţeles unii politicieni populişti, care explică unele dificultăţi prin venirea celor din est.
Sunt ţări care uită că mulţi dintre cetăţenii lor migrau, nu cu mult timp în urmă, în ţări dezvoltate, în căutarea unei vieţi mai bune. Italieni, greci, spanioli, portughezi, au fost şi ei priviţi nu cu mult timp în urmă aşa cum sunt priviţi acum instalatorul polonez sau culegătorul român de căpşuni. Numai că în spatele acestei imagini uşor caricaturale se află realităţi mult mai complexe. De fapt, cei care pleacă primii sunt cei cu înaltă calificare, fie că este vorba despre medici, personal medical, fie că este vorba despre profesori, ingineri, muncitori de înaltă calificare. Toţi contribuie de o manieră semnificativă la creşterea bunăstării ţărilor de adopţie.
Mulţi cetăţeni din vestul Europei înclină să vadă în cetăţenii ţărilor din est, recent primite în Uniune, tot emigranţi, ceea ce este, cel puţin formal, o eroare. Această confuzie este întărită de măsurile luate de unele ţări membre, care limitează accesul acestor noi veniţi pe piaţa muncii, ceea ce încurajează munca la negru şi un anumit dumping social, muncitorii din est fiind mai prost plătiţi.
Cei mai mulţi români lucrează în Italia şi în Spania. Şi aceasta din motive sentimentale, de compatibilitate de limbă şi de valori. Italia este atractivă pentru români. Marea majoritate a lor s-a integrat bine, şi este respectata de populatia locala. La fel se întâmplă şi în Spania, şi în alte ţări europene în care s-au stabilit români.
Sigur, există şi excepţii, şi ele sunt deranjante. Dar cred că fiecare ţară membră a Uniunii are toate instrumentele legale şi mijloacele de a impune legea acolo unde ea este încălcată. România a cooperat cu bună credinţă cu autorităţile ţărilor membre.
Manipularea mediatică a unor cazuri tragice a generat manifestări xenofobe şi rasiste îndreptate împotriva cetăţenilor români.
3. Se pune întrebarea: de ce sunt folosiţi românii drept argument şi obiect al urii colective? Cel mai adesea din cauza rromilor. În ceea ce-i priveşte pe rromi, aceştia sunt foarte vizibili, sâcâitori, modul lor de viaţă este diferit de al altora.
Confuzia între denumirea de rromi, adoptată în ultimii ani, şi români a fost speculată iresponsabil.
Nu spun că etnicii români nu comit infracţiuni în Europa. Dar confuzia cu rromii amplifică reacţia multor europeni faţă de români. Lucrurile sunt periculoase şi din alt punct de vedere: nemulţumirea socială, generată de criza economică şi de consecinţele amplificării fenomenului imigraţiei ilegale a fost canalizată, prin campanii de manipulare prin presă, asupra unui ţap ispăşitor, rromii, pe care mulţi în vestul Europei îi identifică acum cu românii. Poziţiile politice extremiste nu rezolvă nimic. Regret că după Italia, acum şi în Irlanda de Nord rromii din România sunt victimele rasismului.
Problema integrării rromilor este una europeană, şi necesită o abordare specială, la nivel european. Noi, în România, am desfăşurat o serie de programe de integrare. Unele au avut succes, altele, mai puţin. Dar ceea ce ne-au cerut unii, restrângerea dreptului lor la liberă circulaţie, spre exemplu, este o non-soluţie, pentru că aduce atingere unui drept esenţial, dreptul la liberă circulaţie, şi România nu se poate întoarce în timp.
4. Toate ţările europene, inclusiv România, traversează o criză a democraţiei reprezentative. Care nu se rezolvă nici cu incitarea la violenţă împotriva imigranţilor(deşi românii NU pot fi trataţi ca imigranţi, ei sunt azi cetăţeni europeni), nici cu armata pe străzi, nici cu gărzi civice. Iar criza economică este cu atât mai puţin susceptibilă de a se rezolva cu astfel de măsuri.
Criza democraţiei reprezentative este însoţită de criza cetăţeniei, criza valorilor morale şi politice. Iar răspunsul la aceste crize este consolidarea Uniunii Europene, amplificarea şi adâncirea integrării, solidaritate şi întărirea spiritului civic, construirea identităţii europene. Şi mai ales revigorarea modelului social european. Pacea socială are un cost, dar ea este indispensabilă pentru revenirea la creşterea economică.
Ce putem face concret? În ceea ce priveşte mişcarea forţei de muncă la nivelul UE, cea mai bună soluţie ar fi renunţarea la orice fel de condiţionări pentru intrarea cetăţenilor comunitari pe piaţa muncii. Acest lucru ar permite o mai uşoară integrare socială a noilor veniţi. În ceea ce-i priveşte pe cetăţenii extra-comunitari, aici lucrurile trebuie rezolvate prin structurarea unei politici europene în domeniu, dublată de politici adecvate de integrare a noilor veniţi şi de combatere a rasismului şi a xenofobiei.
Ideile prezentate de domnul Jacques Barrot privind masurile deja stabilite si cele preconizate de Comisia Europeana dau o anumita perspectiva asupra stabilirii unui cadru coerent de abordare a problemelor atat de delicate referitoare atat la miscarea interna a fortei de munca in cadrul UE, cit si imigratia – legala si ilegala – din afara Uniunii Europene
Pe de altă parte trebuie să acţionăm şi asupra cauzelor care generează mari fluxuri migratoare, în special asupra celor de natură politică şi economică, dar şi asupra efectelor schimbărilor climaterice. Ajutoarele pentru dezvoltare s-au micşorat drastic în ultimul timp, ca urmare a crizei economice globale. Multe ţări în curs de dezvoltare sunt afectate drastic de reducerea comerţului mondial. Este inevitabil ca emigraţia din motive economice să crească în perioada următoare.
Împreună putem depăşi aceste probleme şi putem face din Europa o regiune tolerantă şi multiculturală, care respectă diferenţa şi favorizează integrarea, nu fragmentarea şi ghetoizarea, care favorizează solidaritatea umană şi respinge orice formă de discriminare. Unitatea în diversitate trebuie să fie deviza Europei unite.
Vă mulţumesc pentru atenţie.



